De foarte multa vreme vreau ca tot mai multa lume sa stie ce este o “cenusareasa “.
O cenusareasa este un personaj ale carui merite nu sunt recunoscute niciodata sau deloc, dar care spera ca dupa o perioada de cvasiobscuritate si neglijare, sa fie apreciata la justa ei voloare.
Cenusareasa are studii de specialitate: pictorita. La data cand si-a definitivat studiile, a fost colega cu: ,,barza”; ,,dintarul”; “pozarul”; ,, spiterul”; ,, barbierul”. Acum, cenusareasa, nu mai este colega celor mai sus mentionati. Acum, este doar: aia de la atelierul de pictura.
Cenusareasa lucreaza intr-un castel. Castel mare, situat, unde alt undeva, decat sus…pe un deal. Atelierul de pictura este la subsol.
Ea este artista muta pe scena suferintei. Nestiuta de nimeni, ea picteaza zilnic -culori, forme, arome, bani putini, cateodata fara apa si caldura, vara, iarna, totdeuna la timp, si uitata de toti si toate. Este ajutata in munca ei de mesteri si calfe.
Cateodata, arta ei este recunoscuta:
– CE BUNA SI CE FRUMOS MIROASE PICTURA ASTA!
Alteori i se pun culorile in cap:
– S-O MANANCI TU P’ASTA!
Cenusareasa are o mare familie: mama, surori si frati- toti vitregi. Normal. In fruntea tuturor este insa castelana. Castelana trece zilnic prin fata atelierului de pictura: mandra, teapana, rece si inabordabila. Are insa niste ochi vii si calzi, care de multe ori te fac sa te intrebi daca nu ascunde o suferinta adanca.
Ei, dar cu restul familiei !…Ce relatie are ?
Mastera ii striga zilnic ca este incompetenta si ca nu se misca mai energic, sora cea mai mare n-o baga in seama pentru ca n-are timp: calculeaza zilnic cate boabe de struguri trebuie sa manance pasarile, sora mai mica e cu ochii numai in oglinda, ca acum are rochie noua si trebuie sa stie tot poporul ce frumoasa este ea, fratele mai mare a ramas stramb de mijloc si-l dor si dintii, cum sa se mai ocupe el de pensulele si paletele ei? Iar fratele mai mic trece periodic prin atelier si-i aduce aminte sa pastreze separate culorile, pe sortimente.
Cenusareasa munceste zilnic de dimineata si pana seara. Asa e cel mai bine, pentru familia vitrega. Daca este si fara bani, este ideal. Daca are familie? Nu conteaza. E bolnava? Pe cine intereseaza? Ea si cu toti mesterii si calfele trebuie sa munceasca: sa picteze.
Mesterii si calfele nu mai au papuci si sorturi.Ce conteaza? S-au imputinat si nu mai fac fata. Ce conteaza?
Sa picteze!Sa picteze!Sa picteze!
Sa picteze!Sa picteze!Sa picteze!Sa picteze!
Zilnic, familia cea numeroasa, comanda diverse picturi. Cea mai ceruta este cea a la Cezar. Cenusareasa trebuie sa improvizeze :alb, rosu, negru, verde, galben, portocaliu.Trebuie sa fie atenta ca toate culorile sa nu arate ca o piftie si beneficiarii sa fie multumiti. D’aia e pictor calificat!
Ea, pictorita, trebuie sa-si numere culorile zilnic si sa-si socoteasca zilele cat ele ii mai ajung. Le dilueaza cat mai mult si tine cont ca planseta sa fie dreapta ca sa nu se risipeasca. Cand constata ca nu se mai poate, isi anunta mama, surorile si fratii: ca asa nu se mai poate. Dar cine este ea ? O biata cenusereasa! Cine o baga pe ea in seama?
Ea doar spera (ca in poveste) ca va veni si la ea pasarea PHOENIX. Dar si cand va veni, toata cenusa se va transforma in aur, iar ea, aia de la atelierul de pictura , va zbura alaturi de marea pasare.
Colega, ce mai faci?
ALEXANDRU MARIA
Asistent medical principal Comisia de dietetica – O.A.M.G.M.A.M.R.- Bucuresti
