Recuperarea pacienților după un atac vascular cerebral (AVC) este adesea considerată drept un proces costisitor și de lungă durată, deoarece el implică un efort susținut și coordonat din partea unei întregi echipe, formale (medici, asistenți medicali, terapeuți, logopezi, psihologi), dar și informale, care îi include pe pacient, familia și prietenii săi, de exemplu.
În același timp, este un proces de o importanță crucială, datorită impactului lui clinic și a abilității de a reduce riscul ulterior de morbiditate medicală cauzat de imobilitate, depresie, pierderea autonomiei sau reducerea independenței funcționale.
Ca urmare, programele de recuperare post AVC trebuie să devină o prioritate a sistemelor medicale, chiar și în perioadele de austeritate bugetară, mai ales dacă ținem cont de creșterea continuă a incidenței AVC într-o populație a cărei medie de vârstă este din ce în ce mai ridicată
AVC-ul este o boală care aduce costuri semnificative atât la nivel uman, cât și material, atât pentru pacient și familia lui, cât și pentru societate. Pornind de la costurile umane, este important de știut că AVC-ul este în topul cauzelor de deces și dizabilitate. Anual, se produc în lume aproape 16 milioane de AVC-uri inițiale (ne-recidive), care cauzează un total de 5,7 milioane de decese, în timp ce 15-30% din pacienții care au suferit un AVC rămân cu cel puțin o dizabilitate permanentă. Ca urmare, AVC-ul este pe locul doi în topul factorilor cauzatori de deces, după bolile cardio-ischemice (sau pe locul 3, dacă bolile neo-plazice sunt luate în calcul împreună, ca un grup distinct). AVC-ul este, deci, o epidemie globală, nefiind limitat la țările dezvoltate, aproximativ 85% din totalul deceselor în urma AVC înregistrându-se în țările sub-dezvoltate sau în curs de dezvoltare. În Romania se înregistrează anual o medie de 300 cazuri la 100 000 de locuitori, mult peste media europeană de 200 de cazuri.
Datele disponibile sugerează în mod clar că există beneficii numeroase ale începerii programului de recuperare imediat ce pacientul este capabil să îl tolereze, iar specialiștii sunt de părere că acesta este esențială pentru evitarea sau minimizarea dizabilităților permanente.
Recuperarea se poate iniția chiar și numai după 24-48 de ore de la accidentul vascular cerebral, imediat ce pacientul este stabil hemodinamic, sub supraveghere medicală atentă.
Chiar și în această primă fază se recomandă încurajarea pacientului să se ridice din pat și să încerce să facă câțiva pași. Sunt necesare fizioterapie activă, antrenament cognitiv și lingvistic, căci, dacă activezi creierul, șansele de recuperare și de activare a rețelei neuronale sunt mult mai mari.
Iar sfârșitul programului formal de recuperare (de obicei, la 3-4 luni după AVC) nu trebuie să însemne sfârșitul perioadei de reabilitare. Din păcate, din multe puncte de vedere, AVC-ul este considerat o condiție medicală tranzitorie, în loc de o condiție medicală cronică care cere monitorizare permanentă, chiar și la mult timp după evenimentul acut și finalul perioadei de recuperare formală.
Abordarea AVC-ului ca o condiție medicală tranzitorie duce la situații în care pacientul rămâne cu multe nevoi de recuperare neîndeplinite în zone precum reintegrarea socială, calitatea vieții și auto-eficacitatea, care este convingerea proprie că poate desfășura un anumit comportament sau o anumită activitate. Peste 50% dintre supraviețuitorii unui AVC manifestă apatie la un an de la evenimentul acut, oboseala este un simptom comun și debilitant, în timp ce nivelul de activitate fizică zilnică este scăzut, iar simptomatologia din spectrul depresiei este crescută. La 4 ani de la evenimentul acut, mai mult de 30% dintre supraviețuitori manifestă dificultăți din punct de vedere al autonomiei, angajamentului sau al îndeplinirii unor roluri sociale.
Toate aceste probleme arată nevoia acută ca sistemele de îngrijiri de sănătate să puna un accent mai mare pe continuarea programelor de recuperare, dincolo de perioada post AVC și pe extinderea scopulul lor. În mod optim, serviciile de recupare ar trebui furnizate de echipe medicale multidisciplinare cu pregătire în neurologie, nursing de reabilitare, psihologie, terapie ocupațională și logopedie. Echipele acestea ar trebui conduse de medici sau neurologi specializați în medicina de reabilitare. Alți profesioniști care joacă un rol esențial în procesul de recuperare sunt asistenții medicali, asistenții sociali, psihologii sau psihiatrii. Comunicarea și coordonarea între acești specialiști sunt de importanță vitală pentru maximizarea eficacității și eficienței procesului de recuperare, în caz contrar rezultatele fiind sub-optime pentru pacient.
Pentru pacienții care merg acasă după spitalizare, recuperarea poate continua în comunitate, fie cu ajutorul unor agenții specializate în furnizarea de servicii de îngrijiri medicale și de recuperare, fie prin intermediul clinicilor de recuperare unde pot veni sau pot fi aduși pentru tratament ambulatoriu de recuperare pacienții a căror stare o permite.
Pentru o anumită categorie de pacienți, asemenea modalități de continuare a procesului de recuperare a dat rezultate similare cu cele obținute în cazul pacienților internați în unități de recuperare. Astfel, un studiu publicat in Statele Unite ale Americii în 2012 a arătat că îngrijirile primite în comunitate (acasă sau în clinici ambulatorii de recuperare) au redus dependența pe termen lung a unei anumite categorii de pacienți, cei care suferiseră AVC-uri mai puțin severe. Toate aceste îngrijiri ambulatorii sau la domiciliu trebuie însă desfășurate după un plan integrat, conținând o combinație de terapii complexe administrate de personal medical calificat în îngrijiri de recuperare, plan care trebuie ajustat periodic (lunar) în funcție de evoluția pacientului.
Un concept relativ nou apărut în domeniul recuperării post AVC este unitatea de stroke (“stroke” este denumirea în engleză pentru AVC). Fost președinte al Societății Internaționale de Stroke, profesorul Wolf-Dieter Heiss este unul din pionierii ideii de creare a acestor unitati în Europa.
Experiența din Europa de Vest arată că tratamentul precoce într-o asemenea unitate medicală poate aduce, în timp, economii bugetare importante, chiar dacă este costisitor pe termen scurt. Economiile pe termen mediu și lung vin din reducerea dizabilității ulterioare, povara ascunsă și de durată a AVC-ului, dincolo de decesele din faza acută.
Pilonul principal al eficacității și eficienței unității de stroke este abordarea integrată, cuprinzătoare și interactivă adusă de o echipă multidisciplinară, deoarece AVC-ul e o condiție medicală extrem de complexă care face imperios necesară prezența unei asemenea echipe.
Asistenții medicali joacă un rol major într o asemenea echipă, în primul rând, prin continuitatea și coordonarea serviciilor de îngrijire oferite pe toată durată procesului de recuperare. De exemplu, un studiu observațional făcut în 54 de facilități de îngrijiri de recuperare din SUA a notat că o creștere cu 1% a numărului de asistenți medicali într-o astfel de facilitate duce la o scădere cu 6% a duratei de ședere acolo a pacienților, mulțumită recuperării mai rapide. Beneficiile aduse de prezența asistenților medicali specializați sunt concludente și, mai mult decât atât, în toate tipurile de îngrijiri de recuperare, asistenții medicali au, de obicei, cel mai direct și de durată contact cu pacienții. Asistenții înșiși apreciază pozitiv experiența de a lucra într-o facilitate de îngrijiri de recuperare, percepându-și rolul drept esențial în reabilitarea pacienților, după cum au declarat asistentele medicale din unități de stroke din întreaga lume intervievate în ultimii ani, în cadrul unui studiu despre eficacitatea acestui tip de servicii de îngrijiri (a căror extindere s-a accelerat în ultimii ani și care este așteptată să continue în anii următori).
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
https://stroke.nih.gov/materials/rehabilitation.htm
http://stroke.ahajournals.org/content/41/10/2402.full
http://stroke.ahajournals.org/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18503534
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18801481
