Importanța screening-ului pentru sindromul de apnee obstructivă în somn

Deși mulți îl confundă adesea cu sforăitul, sindromul de apnee obstructivă în somn este mult mai mult decât acesta -  respirația celor cu această condiție medicală se poate opri de până la 400 de ori pe noapte, iar aceste întreruperi durează de la 10 la 30 de secunde.

În timp ce estimările legate de prevalența în cadrul populației variază, cele mai ridicate menționând până la 30% în rândul bărbaților și 15% în rândul femeilor, specialiștii sunt de acord că majoritatea celor cu acest sindrom sunt nediagnosticați.

Apneea obstructivă apare când limba, amigdalele sau alte țesuturi din partea de jos a gâtului blochează fluxul de aer. Unele dintre simptomele cele mai frecvente ale apneei obstructive sunt – oboseala sau starea de somnolență din timpul zilei, gură uscată sau usturime în gât la trezirea de dimineață, durerile de cap dimineața, problemele de concentrare și memorie, depresie sau iritabilitate, transpirații nocturne, neliniște în timpul somnului, sforăitul sau dificultățile de trezire dimineața.

Este important de știut că, în plus de apneea obstructivă, care este cea mai frecventă formă de apnee în somn, mai există două tipuri de apnee. Apneea centrală apare atunci când creierul nu mai reușește să trimită, temporar, semnale către mușchii care controlează respirația. Spre deosebire de apneea obstructivă în somn, care poate fi considerată o probleapneemă mecanică, apneea centrală este mai mult o problemă de comunicare, de transmitere a impulsurilor nervoase.  Printre cauzele sau condițiile care pot duce la apariția apneei centrale se numără boala Parkinson, condiții medicale care afectează creierul, inclusiv infecțiile sau atacurile cerebrale, obezitatea, anumite medicamente precum analgezicele pe baza de narcotice. Al treilea tip de apnee este cea mixtă, o combinație între cea obstructivă și cea centrală.

Diagnosticarea acestor apnee în somn se face în urma unor studii ale somnului pacienților, fie într-un laborator al somnului, fie acasă. Prospectivii pacienți poartă în timpul somnului dispozitive de monitorizare pentru fluxul de aer, nivelul de oxigen în sânge, tiparele de respirație, activitatea electrică a creierului, mișcările ochilor, ritmul cardiac sau activitatea musculară.

Riscul de apnee obstructivă este crescut în cazul celor care suferă de greutate excesivă, care au gâtul gros sau au fose nazale mai mici, de exemplu. Poate apărea și în cazul amigdalelor mărite sau al țesuturilor în exces la baza gâtului, pe interior. O limbă de dimensiuni peste medie poate, de asemenea, bloca fluxul de aer, la fel ca și deviațiile de sept.  Riscul de apariție a apneei obstructive crește odată cu vârsta, dar nu este parte a procesului normal de îmbătrânire.

Persoanele care suferă de apnee obstructivă în somn sunt supuse unui nivel ridicat de stres cardiometabolic când încearcă în mod repetat să respire cu ajutorul unor căi respiratorii obstrucționate, ceea ce duce la episoade de suboxigenare, tulburare a somnului și hiper excitare a sistemului nervos simpatic. Aceste perturbări fiziologice pot duce deseori la creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, disfuncții de endoteliu și rezistență la insulină, mecanisme implicate în pato-geneza bolilor cardio-vasculare, a diabetului sau a tulburărilor neurologice.

Un studiu deosebit de important pentru cercetarea apneei în somn publicat în 2000 a arătat că apneea obstructivă în somn este un factor independent pentru apariția hipertensiunii, iar reducerea numărului și a duratei întreruperilor de respirație din timpul somnului nocturn a dus la îmbunătățirea nivelului tensiunii arteriale, chiar și în cazul acelor cu hipertensiune rezistentă. De asemenea, studii recente arată și o corelație între apneea obstructivă în somn și atacurile vascular cerebrale, precum și rezistența la insulină și dezvoltarea diabetului, ceea ce se adaugă pe lista pericolelor, în plus de disfuncțiile cognitive, hipersomnolența și oboseala cronică.

Toate aceste studii arată o legătură destul de clară între apneea obstructivă și creșterea riscului mortalității. În conjuncție cu prevalența crescută a cazurilor nediagnosticate, acest lucru cere ca eforturile de depistare, în special timpurie, a afecțiunii să primească atenția necesară. Una dintre modalitățile cele mai eficace în această privință este încurajarea discuțiilor dintre specialistul clinician, în principal cel din asistența primară, medic sau asistent medical, despre simptomele relevante pentru apneea obstructivă.În prezent, puțini specialiști clinicieni își întreabă explicit pacienții despre manifestările simptomatice ale apneei, în timp ce un număr și mai scăzut de pacienți vorbesc în mod voluntar despre acestea. Pacienții sub-raportează asemenea simptome care apar în timp și mulți dintre ei cred că acestea nu sunt oricum tratabile. Cei mai mulți dintre specialiștii clinicieni nu întreabă despre simptomele legate de somn, deoarece nu sunt pregătiți în acest domeniu sau sunt sub presiunea timpului.

apneeUn studiu a arătat că timpul care a trecut între momentul în care un pacient a recunoscut simptomele și cel în care i s-a recomandat să meargă la un laborator al somnului a fost, în medie, de 87 de luni. În acest timp, acești pacienți au mers de circa 17 ori la un specialist clinician din asistența primară, ceea ce sugerează că s-au pierdut numeroase oportunități de identificare a simptomelor și dezvoltare a unui plan de evaluare și tratament.  Și mai recent, un alt studiu cu peste 3000 de participanți a dezvăluit că 34% dintre aceștia au raportat trecerea a peste 10 ani între apariția simptomelor și diagnosticarea cu apnee obstructivă. Toate aceste rezultate sugerează că evaluarea simptomelor acestei condiții în sistemul de asistență primară este inadecvată.

Academia Americană de Medicină a Somnului este în prezent angrenată într-un proces de dezvoltare a unor chestionare standardizate de screening a apneei obstructive, urmând ca acestea să fie incluse în dosarele medicale electronice ale celor care le completează.

Chestionarele vor permite colectarea unor date esențiale pentru îmbunătățirea procesului de depistare a apneei obstructive, ceea ce va reduce rata de cazuri nediagnosticate și consecințele negative pentru sănătatea acestor persoane.

 

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

Surse de documentare:

http://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2598749 – Screening for Obstructive Sleep Apnea Implications for the Sleep Health of the Population, Susan Redline, MD, MPH  (JAMA. 2017;317(4):368-370. doi:10.1001/jama.2016.18630).

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3104914/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10805822/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3104914/

http://www.webmd.com/sleep-disorders/guide/understanding-obstructive-sleep-apnea-syndrome#1

http://www.alaskasleep.com/blog/types-of-sleep-apnea-explained-obstructive-central-mixed

http://www.webmd.com/sleep-disorders/sleep-apnea/ss/slideshow-myth-fact

 

Share This Post