Criza gravă de personal medical, care are mai multe dimensiuni, de la un număr semnificativ mai mic faţă de nevoi, la dezechilibre majore în distribuţia pe specializări şi aptitudini și la distribuţia geografică, are implicaţii deosebit de serioase pentru starea de sănătate a milioane de oameni.
Această criză împiedică furnizarea de îngrijiri esenţiale, salvatoare de vieţi, precum imunizarea copiilor, îngrijirile pentru siguranţa sarcinilor şi naşterilor şi accesul la tratament pentru HIV/SIDA, malarie sau tuberculoză, extrem de importante pentru atingerea obiectivelor de sănătate şi dezvoltare la nivel global şi naţional.
Îmbunătăţirea accesului universal la îngrijirile de sănătate cere sisteme de calitate, centrate pe pacienţi, integrate şi sigure, cu o forţă de muncă bine pregătită şi variată, incluzând medici, asistenţi medicali, moaşe, farmacişti, paramedici, terapeuţi, psihologi, tehnicieni de laborator sau dieteticieni.
Din păcate, realitatea gravă a acestor ani este că sistemul de educaţie medicală nu produce suficienţi specialişti pentru a putea diminua această criză a forţei de muncă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că este nevoie de peste 4 milioane de specialişti, constatând, de asemenea, că actualele politici şi planuri de personal nu sunt adecvate pentru rezolvarea acestei crize.
Numărul specialiştilor educaţi şi formaţi în domeniu este prea mic pentru a face diferenţa. Problema este agravată de lipsa de coordonare internaţională şi, de prea multe ori, diferenţe salariale semnificative dintre ţări sau dintre sectorul public şi privat, ceea ce duce la migrarea forţei de muncă la nivel international, regional sau național.
România se confruntă şi ea cu un deficit serios al personalului medical, în principal, în zonele defavorizate, atât al medicilor, cât şi al asistenţilor medicali. Numărul acestora este relativ scăzut faţă de media UE – 2.8 medici la 1000 de locuitori faţă de 3.5 media EU şi 6.4 asistenţi medicali la 1000 de locuitori, faţă de 8.4 media UE.
Această situaţie e prezentă în ciuda creşterii numărului de absolvenţi ai şcolilor de asistenţi medicali. Factorii care au agravat situaţia sunt rata mare de migrare spre alte ţări UE după intrarea Romaniei în UE în 2007 şi scăderea salariilor în sectorul public, care au făcut ca mult personal medical să părăsească sectorul şi să se reprofileze.
OMS şi Global Health Workers Alliance (“Alianţa globală a lucrătorilor din sănătate”) continuă să tragă semnale de alarmă că situaţia trebuie să se schimbe cât de repede, deoarece milioane de oameni suferă din cauza lipsei accesului la îngrijirile de sănătate de care au nevoie. Abordările tradiţionale nu vor funcţiona – nu va fi suficient ca autorităţile naţionale să crească numărul lucrătorilor din sectorul medical, chiar dacă nici acest lucru nu va fi uşor de realizat. Aptitudinile, competenţele, experienţa clinică şi aşteptările forţei de muncă din sănătate sunt de multe ori neadaptate la nevoile de sănătate ale populaţiei. De aceea, e nevoie de schimbarea compoziţiei forţei de muncă, în aşa fel încât specialiştii care lucrează în comunitate să crească ca proporţie şi de schimbarea curriculelor de pregătire, pentru a asigura multidisciplinaritatea specialiştilor, a echipelor de îngrijiri din comunitate.
Astfel, Global Health Workers Alliance recomandă guvernelor să construiască planuri pe termen lung şi să înceapă imediat implementarea lor, accelerând formarea unui număr mult mai mare decât în prezent a specialiştilor din asistenţa primară şi secundară şi asigurând formarea mai bună a specialiştilor de la toate nivelurile.
Este nevoie de o nouă paradigmă educaţională care să transforme sistemul educaţional, inclusiv cel de educaţie medicală continuă, schimbându-i punctul focal de la formarea de specialişti pentru sistemul terţiar spre formarea specialiştilor care să lucreze în comunitate, în mijlocul unor echipe multidisciplinare de îngrijiri. De asemenea, comunităţile însele trebuie stimulate să contribuie la formarea şi atragerea acestor specialişti. Trebuie întărită, de asemenea, legătura dintre sectorul educaţional, cel de sănătate, precum şi celelalte sectoare ale societăţii.
Iniţiativa OMS numită “Iniţiativa pentru transformarea şi consolidarea educaţiei şi formării specialiştilor din sistemul medical” militează şi ea pentru transformarea educaţiei medicale pentru a îmbunătăţi măsura în care absolvenţii sunt adaptaţi la nevoile de sănătate ale populaţiei. În acest efort, guvernele sunt chemate să acorde atenţie sporită următoarelor domenii: 1. instituţiile de educaţie şi formare; 2. acreditarea şi reglementarea; 3. finanţarea sistemului şi sustenabilitatea lui; 4. monitorizarea şi evaluarea; 5. buna guvernanţă şi planificarea forţei de muncă pe termen mediu şi lung.
Recomandările OMS acoperă un spectru larg de iniţiative, de la schimbarea curriculelor pentru a se pune accentul pe îngrijirile primare, până la echiparea specialiştilor, inclusiv a asistenţilor medicali, cu aptitudinile necesare pentru a fi practicieni competenţi, cadre didactice competente, cercetători competenţi, dar şi lideri de opinie ce contribuie la dezvoltarea de politici de sănătate.
Se subliniază nevoia generală de a adapta mai bine sistemul educaţional la cerinţele actuale ale sistemului medical. Numai aşa putem să progresăm spre atingerea ţintelor de dezvoltare sustenabilă, în cadrul cărora accesul universal la serviciile de sănătate ocupă un loc prioritar.
Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent
Surse de documentare:
http://www.who.int/hrh/education/en/
http://www.euro.who.int/en/about-us/partners/observatory/publications/country-health-profiles
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0008/355994/Health-Profile-Romania-Eng.pdf?ua=1
http://whoeducationguidelines.org./content/guidelines-order-and-download
http://www.euro.who.int/en/about-us/partners/observatory/publications/country-health-profiles
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0008/355994/Health-Profile-Romania-Eng.pdf?ua=1
https://www.snih.org/labour-shortages-healthcare/
Sursa foto: www.shutterstock.com
Sursa foto: http://www.euro.who.int/
