Autismul afectează comportamentele sociale şi comunicarea şi poate cauza probleme de învăţare. Acestea sunt lucruri bine cunoscute. Ce este mai puţin cunoscut sunt problemele gastro-intestinale asociate acestei condiţii medicale. Intestinele copiilor cu autism adesea găzduiesc bacterii diferite de ale celor neurotipici. Drept urmare, copiii cu autism au un risc de cel puţin 3 ori mai mare de a dezvolta tulburări alimentare serioase în decursul vieţii. Mulţi specialişti consideră că flora intestinală diferită a persoanelor cu autism poate oferi cheia către descoperirea cauzei condiţiei şi tratarea ei.

Un studiu desfăşurat recent şi publicat în revista Neuron sugerează şi el că aceasta poate fi o pistă viabilă.

Mauro Costa Mattioli de la Colegiul de medicina Baylor, Texas, şi colegii lui demonstrează că introducerea unei bacterii în flora intestinală a şoarecilor de laborator cu simptome autiste poate elimina sau, cel puţin, diminua aceste simptome.

Bacteria în discuţie aici este Lactobacillus reuteri (L.reuteri). Se găseşte în mod frecvent în sistemele digestive sănătoase şi contribuie la controlul nivelurilor de aciditate. Şi poate fi obţinută foarte uşor prin consumul de probiotice. Cele mai comune tipuri de probiotice sunt Lactobacillus şi Bifidobacterium, fiecare dintre ele având diferite specii, care, la rândul lor, au diferite tulpini.

Dr. Costa-Mattioli şi echipa lui au raportat pentru prima oară efectele L. reuteri asupra autismului în 2016, după ce au făcut experimente pe mame şoareci obeze.  Acestea au tendinţa să dea naştere unor pui cu trăsături autiste – lipsa dorinţei de a socializa, comportamente repetitive şi lipsa dorinţei de a comunica (în cazul şoarecilor, prin emiterea de semnale ultrasonice). Cercetătorii au observat că flora intestinală, atât a mamelor obeze, cât şi a puilor, este lipsită de L. reuteri. Ei s-au întrebat ce efect ar putea avea transplantarea acestei bacterii în intestinul lor. Au descoperit atunci că, în cazul puilor, manifestările autiste dispăreau.

Aceste rezultate au dus la studiul recent menţionat la început. Experimentele au fost desfăşurate cu şoareci de laborator cărora li s-au indus simptome autiste în 4 modalităţi diferite. Prima categorie de şoareci de laborator a fost modificată genetic, iar a doua a fost expusă la acid valproic, un medicament folosit pentru tratarea tulburărilor bipolare şi migrenelor, care este cunoscut că induce autism fetuşilor. A treia categorie a avut intestinul curăţat de toată flora intestinală, iar a patra categorie a făcut parte dintr-o ramură cunoscută drept BTBR, ai cărei indivizi manifestă simptome de tipul celor autiste, fără a se cunoaşte cauza.

Cercetătorii au analizat flora intestinală a tuturor celor 4 categorii. Ei au descoperit că, în timp ce şoarecii care suferiseră modificări genetice şi şoarecii BTBR aveau, după cum era de aşteptat, niveluri scăzute de L. reuteri, iar cei din categoria a 3a, cu flora intestinală curăţată, nu aveau deloc L reuteri, şoarecii expuşi la acid valproic aveau nivelurile normale de L. reuteri.  Acest ultim rezultat a fost neaşteptat.

În următoarea etapă a studiului, cercetătorii s-au asigurat că între 7 şi 15 şoareci din fiecare dintre cele 4 categorii, au avut, începând cu vârsta de 3 săptămâni, apă de băut pulverizată cu L reuteri. În acelaşi timp, un număr echivalent din fiecare categorie a continuat să primească apă de băut obişnuită. În tot acest timp, cercetătorii au colectat regulat materiile fecale ale tuturor acestor sub-grupuri de şoareci, pentru a putea monitoriza compoziţia florei intestinale. Apoi, la vârsta de 7 săptămâni, acestora li s-au dat două tipuri de teste care să demonstreze nivelul de abilităţi sociale.

În ambele teste, toţi şoarecii cărora li s-a pulverizat apa de băut cu L. reuteri, indiferent de cum li se induseseră simptomele autiste, s-au dovedit mai sociabili decât echivalenţii lor (din fiecare dintre cele 4 grupe) cărora nu li se dăduse L. reuteri în apă.   Ipoteza iniţială a cercetătorilor a fost că suplimentul de L reuteri a normalizat flora intestinală a şoarecilor cu deficienţe de L. reuteri. De fapt, L. reuteri a reuşit să elimine comportamentele autiste chiar şi în cazul şoarecilor cu nivel normal de L. reuteri, precum grupul care fusese expus la acid valproic.

A doua ipoteză a cercetătorilor a fost că mecanismul prin care L. reuteri elimină manifestările autiste este printr-o interacţiune cu oxitocina, un hormon care modelează comportamenul şi joacă un rol în modalităţile în care oamenii şi alte mamifere formează legături sociale. Dr. Costa-Mattioli ştia deja, dintr-un alt studiu, din 2013, că pulverizarea oxitocinei în nasul şoarecilor cu simptome autiste contribuia la ameliorarea unora dintre aceste simptome.

Cercetătorii au desfăşurat experimentele cu pulverizarea L. reuteri în apa de băut şi cu şoareci cu simptome autiste cărora li se neutralizaseră receptorii de oxitocină de pe neuronii relevanţi cu ajutorul ingineriei genetice. În cazul acestora, prezenţa L. reuteri în apa de băut nu a mai avut niciun efect.

În plus, cercetătorii au observat că şoarecii a căror apă de băut a fost îmbogăţită cu L. reuteri aveau conexiunile nervoase din aria tegmentală ventrală a creierului mai puternice, cu fluxuri crescute de ioni. Această regiune a creierului controlează, printre altele, motivaţia şi recompensele asociate comportamentelor sociale. Şoarecii care primiseră L. reuteri căutau experienţe sociale  mai multe şi mai intense, deoarece acestea le ofereau recompense puternice, după cum a fost arătat de către activitatea lor cerebrală din aria tegmentală ventrală.

Cercetătorii cred că aceste efecte sunt controlate de semnalele trimise de intestin către creier prin intermediul nervului vag.  Pentru a testa această ipoteză, ei au secţionat nervul vag la anumiţi şoareci. În cazul acestora, tratamentul ulterior cu L. reuteri nu a mai dus la eliminarea simptomelor autiste.

În mod sigur, autismul în cazul oamenilor este mult mai complicat decât simpla dorinţă de a te asocia cu alţi oameni, iar experimentele cu şoareci nu pot reprezenta decât un pas de început pe un drum lung, care cere, în mod absolut necesar, experimente clinice cu oameni.

Totuşi, acest studiu, ale cărui rezultate au fost reproduse, parţial, şi în studiul condus de laboratorul lui Evan Elliot de la Universitatea Bar Ilan din Israel, aduce multe speranţe în găsirea unui tratament pentru cazurile de autism la oameni.

 

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent

Traducere şi adaptare după:

“Autism – Gut feelings”, pg. 68-69, din revista The Economist, numarul din 8 decembrie 2018

https://www.healthline.com/nutrition/probiotics-101#bottom-line