În plină pandemie de COVID-19, încercăm să punem cap-la-cap informațiile pe care lumea medicală ni le oferă, pentru a înțelege cu ce ne confruntăm și, mai ales, ce am putea face, fiecare dintre noi.

În primul rând, ar trebui să ne păstrăm calmul și să ne înarmăm cu răbdare. În acest sens, se poate citi comentariul făcut pe 17 martie 2020 la Berlin (preluat de Reuters) al conducerii Agenției de Sănătate Publică din Germania, care preciza că această pandemie ar putea dura 2 ani, desigur, în funcție și de viteza cu care se va dezvolta și se va pune pe piață un vaccin împotriva virusului.

De asemenea, ar trebui să ne obișnuim cu ideea că o parte a populației va face, la un moment dat, această boală. Astfel, conform opiniei Dr. Lothar Wieler, președintele Institutului Robert Koch din Germania, aproximativ 60% până la 70% din populația globului va fi infectată în cele din urmă, se va recupera și-și va dobândi imunitatea, dar este imposibil de estimat cât de repede se va întâmpla acest lucru. Un alt lucru care este extrem de greu de estimat este rata deceselor.

Aparent, fără introducerea regulilor stricte de păstrare a distanței sociale, toate țările care trebuie acum să facă față valului de infecții ar avea între zeci de mii și milioane de cazuri, iar capacitățile de terapie intensivă pot fi cu mult depășite într-un astfel de scenariu.

 

Dar ce sunt, de fapt, coronavirusurile?

 

Sunt tipuri de virusuri care afectează de obicei căile respiratorii ale păsărilor și mamiferelor, inclusiv ale oamenilor. Pot fi asociate cu răceala comună, bronșita, pneumonia, sindromul respirator acut sever (SARS) și COVID-19. De asemenea, ele pot afecta și intestinul.

Deși de cele mai multe ori sunt cauza banalelor răceli, uneori pot fi responsabile și de epidemii severe.

Cercetătorii au izolat pentru prima dată un coronavirus în anul 1937. Atunci au găsit un coronavirus responsabil pentru un virus bronșic infecțios la păsări, care avea forța de a ucide toate păsările infectate dintr-o gospodărie.

De când se studiază coronoavirusurile, oamenii de știință au descoperit că ele pot infecta șoareci, șobolani, câini, pisici, curci, cai, porci și vite. Uneori, aceste animale pot transmite coronavirusurile la oameni.

Denumirea „coronavirus” provine de la proeminențele de tip coroană de pe suprafețele acestor virusuri.

Primele dovezi de coronavirusurilor umane (VHC) au fost descoperite de oamenii de știință, în anii 1960, în fosele nazale ale unor persoane cu răceală comună. Două coronavirusuri umane, OC43 și 229E, sunt responsabile pentru o proporție mare de răceli comune.

Printre oameni, infecțiile cu coronavirus apar în lunile de iarnă și primăvara devreme, cel mai des. Aceștia se pot îmbolnăvi de o răceală din cauza unui coronavirus și, aproximativ 4 luni mai târziu, pot avea din nou aceeași răceală.

Acest lucru se datorează faptului că anticorpii coronavirus nu durează mult timp. De asemenea, anticorpii pentru o tulpină de coronavirus pot fi ineficienți împotriva altei tulpini.

Totuși, merită reținut faptul că aceste coronavirusuri umane sunt foarte diferite și că pot fi foarte periculoase, în funcție de cât de severă este boala rezultată, și de cât de departe se pot răspândi.

La acest moment sunt cunoscute 7 tipuri de coronavirusuri care pot afecta oamenii. Unele sunt tipurile comune: 229E (alpha coronavirus); NL63 (alpha coronavirus); OC43 (beta coronavirus); HKU1 (beta coronavirus).

Tulpinile mai rare, care provoacă complicații mai severe, includ MERS-CoV, care determină sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) și SARS-CoV, virusul responsabil pentru sindromul respirator acut sever (SARS).

O nouă tulpină periculoasă numită SARS-CoV-2 a început să circule la finalul anului 2019, provocând boala COVID-19.

 

Ce caracteristici au avut SARS și MERS?

SARS este o boală contagioasă care s-a dezvoltat în urma unei infecții cu coronavirusul SARS-CoV. De obicei, aceasta duce la o formă de pneumonie care ar putea pune viața în pericol.

În noiembrie 2002, virusul a izbucnit în provincia Guangdong din sudul Chinei și a ajuns în cele din urmă în Hong Kong. De acolo, s-a răspândit rapid în întreaga lume, provocând infecții în mai mult de 24 de țări.

SARS-CoV poate infecta atât tractul respirator superior, cât și cel inferior.

Simptomele inițiale ale SARS sunt asemănătoare gripei: tuse uscată, frisoane, diaree, dispnee, dureri, febră și se dezvoltă de-a lungul unei săptămâni. De obicei, se dezvoltă o infecție pulmonară severă, pneumonia. În stadiul său cel mai avansat, SARS provoacă insuficiența plămânilor, inimii sau ficatului.

Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), s-au înregistrat 8.098 de îmbolnăviri cu SARS, dintre care 774 au fost fatale. Aceasta echivalează cu o rată a mortalității de 9,6%.

Complicațiile au apărut mai ales la adulții mai în vârstă, iar jumătate dintre persoanele de peste 65 de ani care s-au îmbolnăvit cu SARS nu au supraviețuit. În cele din urmă, autoritățile au reușit să controleze SARS, în iulie 2003.

 

MERS

Boala MERS s-a răspândit din cauza coronavirusului cunoscut sub numele de MERS-CoV. Este o boală respiratorie severă care a apărut în Arabia Saudită, în 2012. Cel mai mare focar din afara Peninsulei Arabice a fost în Coreea de Sud, în 2015, dar s-a răspândit și în SUA și alte țări.

Toate cazurile de MERS aveau legături cu persoane care călătoriseră recent în Peninsula Arabică, iar boala se răspândea doar printr-un contact strâns cu persoanele care aveau deja infecția. Printre simptomele MERS se număra febra, respirația greoaie și tusea.

Un studiu recent publicat în 2019 în Oman Medical Journal a arătat că rata mortalității acestei boli a fost de 35.2%.

COVID-19

În anul 2019, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au început monitorizarea focarului unui nou coronavirus, SARS-CoV-2, care cauzează boala respiratorie cunoscută acum sub denumirea de COVID-19. După cum este arhicunoscut, virusul care a declanșat actuala pandemie a apărut pentru prima data în Wuhan, China.

Informațiile cu privire la virus sunt încă limitate în acest moment.

Folosind datele obținute de la 44000 de persoane cu diagnostic confirmat, Organizația Mondială a Sănătății prezenta în urmă cu aproximativ o lună un bilanț care nu arăta deloc încurajator.

 

Grade de severitate a bolii	Proporția fiecărei categorii
Boală ușoară din care o persoană se poate recupera	Mai mult de 80% dintre persoanele cu COVID-19
Boală severă, care provoacă dificultăți respiratorii și pneumonie	În jur de 14%
Boală critică, inclusiv șoc septic, insuficiență respiratorie și colapsul mai multor organe	Aproape 5%
Boală mortală	2%

Potrivit OMS, riscul de complicații grave crește odată cu vârsta. Foarte puțini copii ajung să facă boala COVID-19, dar nu se știu încă motivele pentru care se întâmplă acest lucru.

Simptomele variază de la persoană la persoană, iar cele comune includ: febră, dificultăți respiratorii, tuse.

După infecție, poate dura între 2-14 zile până ce sunt observate simptomele.

În prezent, nu este disponibil un vaccin pentru COVID-19. Cu toate acestea, oamenii de știință au replicat virusul, ceea ce ar putea permite depistarea precoce și tratamentul la persoanele care au virusul, dar încă nu prezintă simptome. De asemenea, s-a identificat modul în care acesta pătrunde în celule, ceea ce va ajuta la identificarea unui tratament și a unui vaccin.

 

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

 

Surse de documentare:

https://www.straitstimes.com/world/europe/corona-virus-pandemic-will-take-two-years-to-run-its-course-german-institute

https://www.medicalnewstoday.com/articles/256521

https://www.medicalnewstoday.com/articles/327431

https://www.dpz.eu/en/home/single-view/news/die-vermehrung-von-sars-coronavirus-2-im-menschen-verhindern.html (sursa foto 1)