Declinul cognitiv: cum putem identifica semnele lui

Este recunoscut faptul că modificările la nivelul creierului pot începe cu zeci de ani înainte ca o persoană să se confrunte cu declin cognitiv și demență. Tocmai pentru că în prezent nu există un tratament pentru demență, strategiile de prevenire a acestei afecțiuni prin modificări ale stilului de viață sunt esențiale. Pentru a sprijini această direcție de intervenție, un studiu amplu a descoperit o legătură între consumul de alimente bogate în antioxidanți numiți flavonoide și un risc semnificativ redus de a prezenta semne timpurii de declin cognitiv.

Fructele și legumele colorate pot reduce riscul de declin cognitiv

Căpșunile, afinele, portocalele și ardeii își datorează culorile strălucitoare unor substanțe chimice vegetale cunoscute sub numele de flavonoide. Aceste substanțe fitochimice au proprietăți antioxidante puternice, lucru care a ridicat speranțe că ar putea reduce stresul oxidativ în creier.

Declinul cognitiv legat de vârstă, care poate duce, în cele din urmă, la demență și care afectează memoria, gândirea și capacitatea de raționament a unei persoane, este legat, printre altele, de stresul oxidativ.

Dacă în 2014 aproximativ 5 milioane de adulți din SUA în vârstă de 65+ ani au suferit de demență, conform proiecțiilor, acest număr va crește la aproape 14 milioane până în 2060.

Dat fiind că, deși există tratamente pentru ameliorarea temporară a simptomelor demenței, un tratament eficace nu există, se caută identificarea factorilor de stil de viață care pot reduce riscul persoanelor de a dezvolta această afecțiune cum ar fi dieta sau diverse tipuri de exerciții fizice sau unele care stimulează memoria.

Deși cercetările anterioare privind posibilele legături între consumul de alimente bogate în flavonoide și reducerea riscului de declin cognitiv mai târziu în viață nu au fost concludente, lucrurile stau diferit în cazul unui studiu recent.

Bazat pe urmărirea timp de peste 20 de ani a aproape 80.000 de persoane de vârstă mijlocie, cercetarea (care a apărut în jurnalul Neurology) a descoperit că cei care au consumat cele mai multe flavonoide au fost mai puțin predispuși la semnele timpurii ale declinului cognitiv la o vârstă mai înaintată. Chiar și după ajustarea pentru alți factori de risc, precum exercițiile fizice, cei care au avut o dietă bazată pe mai multe flavonoide au fost cu 20% mai puțin susceptibili de a dezvolta un declin cognitiv subiectiv, în comparație cu ceilalți.

Există tot mai multe dovezi care sugerează că flavonoidele au un rol important în prevenirea declinului abilităților de gândire pe măsură ce îmbătrânim…rezultatele noastre arată că efectuarea unor schimbări simple în dieta dumneavoastră ar putea ajuta la prevenirea declinului cognitiv„, spune autorul principal, Dr. Walter Willett, Ph.D., de la Universitatea Harvard din Boston.

Studiul a demonstrat și că unele flavonoide par să ofere o protecție mai puternică împotriva declinului cognitiv decât altele. Astfel, flavonele, un tip de flavonoide prezente în fructele și legumele galbene și portocalii, sunt asociate cu o reducere cu 38% a riscului, în timp ce antocianii, care sunt prezenți în afine, mure și cireșe, sunt asociați cu o reducere de 24% a riscului.

Deși este posibil ca și alte substanțe fitochimice să ajute, o dietă colorată, bogată în flavonoide – și mai ales în flavone și antociani – pare a fi un mod bun de promovare a sănătății creierului pe termen lung„, spune Dr. Willett. Iar vestea și mai bună este că ”nu este niciodată prea târziu pentru a începe, deoarece s-au observat aceste relații de protecție indiferent dacă oamenii consumau flavonoidele în dieta lor de peste 20 de ani sau dacă au început să le încorporeze mai recent„, adaugă el.

Pentru studiul lor, cercetătorii s-au bazat pe datele din două mari studii longitudinale, unul la bărbați și unul la femei, care au monitorizat stilul de viață și sănătatea voluntarilor pe parcursul mai multor decenii.
Nurses’ Health Study a început în 1976 și reprezintă unul dintre cele mai mari studii privind factorii de risc pentru bolile cronice la femei. Aici au fost disponibile date pentru 49.493 de femei care au completat șapte chestionare despre dieta lor în perioada 1984-2006 și anchete de urmărire a declinului cognitiv în 2012 și 2014.
Cercetătorii au luat, de asemenea, date de la Health Professionals Follow-up Study, cu informații disponibile pentru 27.842 de bărbați care au completat cinci chestionare privind dieta între 1986 și 2002. Declinul lor cognitiv subiectiv a fost măsurat în 2008 și 2012.

Dar, dincolo de prevenție, să vedem ce arată studiile care urmăresc diagnosticarea declinului cognitiv

Parte din răspunsuri sunt bine explicate într-un interviu mai detaliat despre declinul cognitiv subiectiv și dificultățile diagnosticării acestuia, realizat cu Ioylietta Lazarou, psiholog și cercetător clinic la Institutul pentru Tehnologia Informațiilor, Grecia.

Cercetătorii greci au investigat dacă anumite regiuni ale creierului, care s-au dovedit a fi foarte activate după un stimul facial negativ, sunt, de asemenea, activate în diferite grupuri de persoane cu tulburări cognitive subiective, tulburări cognitive ușoare și boala Alzheimer, în comparație cu grupurile de control sănătoase. Scopul a fost acela de a detecta semnele foarte timpurii ale demenței, cu posibilitatea de a dezvolta intervenții pentru a încetini progresul acesteia.

De ce este atât de important declinul cognitiv subiectiv pentru studiul dumneavoastră?
R. Declinul cognitiv subiectiv este un domeniu de studiu foarte interesant în neuroștiințe. În special, apariția anxietății la vârstnicii care încep să uite lucruri, fără să existe o etiologie organică sau obiectivă, a fost considerată de cea mai mare importanță, cu o valoare predictivă ridicată pentru boala Alzheimer. Aproximativ 6,6% și 2,3% dintre persoanele cu declin cognitiv subiectiv trec la stadiul afectării cognitive ușoare și, respectiv, al bolii Alzheimer în decurs de un an.

Studiul arată că declinul cognitiv subiectiv nu se bazează nici pe indicatori organici, nici pe indicatori obiectivi. Cât de dificil este diagnosticul?
R. Într-adevăr, persoanele cu declin cognitiv subiectiv au valori cuprinse în intervale normale atât în testele neuropsihologice, cât și în examinarea clinico-neurologică, care este, de asemenea, un criteriu cheie pentru clasificarea lor ca atare. În practica clinică zilnică, este posibil ca vârstnicii să fi fost diagnosticați greșit ca fiind sănătoși, mai degrabă decât cu declinul cognitiv subiectiv, iar multe dintre persoanele aparent sănătoase din punct de vedere clinic și mental, dar cu aspecte subiective, au evoluat către stadiul bolii Alzheimer după ceva timp. Prin urmare, diagnosticul declinului cognitiv subiectiv datorat bolii Alzheimer este o mare provocare, nu numai în scopuri de cercetare, ci și pentru practica clinică de zi cu zi. Din păcate, instrumentele neuropsihologice utilizate astăzi pentru a identifica afectarea cognitivă legată de demență nu sunt suficient de sensibile pentru a detecta această afectare cognitivă relativ mică care apare la persoanele cu declin cognitiv subiectiv. Deși s-au făcut multe încercări până acum pentru a determina declinul cognitiv subiectiv, el este încă un „teritoriu gri” fără un biomarker specific care să indice cu precizie diagnosticul sau care sunt caracteristicile indivizilor care vor fi diagnosticați cu demență după ceva timp. În special, apariția anxietății la vârstnici atunci când încep să uite lucruri, fără o etiologie organică sau obiectivă, a fost considerată a fi de cea mai mare importanță, cu o valoare predictivă ridicată pentru boala Alzheimer.

Ce metode ați folosit în timpul studiului?
R. Participanții au fost selectați cu criterii specifice pentru a se alătura unuia dintre cele patru grupuri și au fost testați cu toate testele clinice și neuropsihologice necesare. Criteriile de incluziune și excludere au fost aplicate astfel încât la participanții cu declin cognitiv subiectiv acesta să fie cauzat de declinul cognitiv legat de boala Alzheimer și nu de altă cauză (de exemplu, depresie). Apoi, cercetătorii laboratorului nostru au efectuat examinarea tuturor participanților folosind electroencefalograma EGI GES 300 de densitate mare cu 256 de electrozi pentru a studia potențialele modificări ale funcției creierului în rândul grupurilor, după prezentarea stimulilor faciali cu emoție negativă. În total, am prezentat 34 de imagini ale fețelor umane cu emoții negative (mânia și frica) și căutăm orice diferențe în ceea ce privește amplitudinea și latența componentei potențiale legate de eveniment N170.

Ce v-au spus rezultatele?
R. Rezultatele au arătat diferențe semnificative atât în răspuns, cât și în ce privește intensitatea activării unor zone cerebrale specifice între grupurile sănătoase și participanții cu declin cognitiv subiectiv, deficiență cognitivă ușoară și boala Alzheimer. De asemenea, s-au găsit diferențe semnificative în analiza topografică, care a confirmat aceste observații, deoarece s-a constatat că severitatea bolii afectează în mod semnificativ activarea unor regiuni specifice ale creierului. În special, s-a observat mai puțină activare în lobul frontal și temporal al participanților cu declin cognitiv subiectiv comparativ cu grupurile de control. Această constatare indică faptul că organizarea aparentă a creierului persoanelor cu declin cognitiv subiectiv este similară celorlalte două grupuri (deficiență cognitivă ușoară și boala Alzheimer), și prezintă valori intermediare între grupul de control și cel al persoanelor cu tulburări cognitive ușoare.


Studiul este deosebit de util, în condițiile în care 1 din 2 persoane de peste 85 de ani suferă de boala Alzheimer, care afectează și 1 din 20 de vârstnici de peste 65 de ani.
Cum până în prezent nu există medicamente care să inhibe progresia bolii, diagnosticul precoce al declinului cognitiv subiectiv este esențial în cercetarea Alzheimer. Dezvoltarea unor orientări specifice pentru un diagnostic precis și în timp util, în timp, va contribui la îmbunătățirea stării mentale a populației vârstnice. Studiul acesta și cele simililare dau informații despre funcția creierului și acele zone care sunt mai susceptibile la stadiile incipiente ale bolii, cu scopul final de a încetini progresul patologiei bolii Alzheimer.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Adaptare și traducere după:

Share This Post