Continuăm seria articolelor despre modelele de implementare a practicilor bazate pe dovezi cu prezentarea generală a Cadrului de Promovare a acțiunii privind implementarea cercetării în serviciile de sănătate (PARIHS).

Acest model a fost dezvoltat în a doua parte a anilor 1990, când, în Regatul Unit, practica bazată pe dovezi se afla în deplină ascensiune, existând o preocupare importantă la nivel politic de a reduce decalajele dintre cercetare, practica clinică și rezultatele pacienților. Acest lucru a dus la eforturi deosebite în sfera de implementare a dovezilor cercetării în practică.

În primă fază a acestui model, procesul de implementare a fost perceput ca un proces liniar care includea următoarele etape principale:

1. Producerea și sinteza cercetării (revizuiri sistematice, ghiduri clinice, etc.)
2. Diseminarea informațiilor și instruirea personalului medical în scopul îmbunătățirii cunoștințelor
3. Înțelegerea dovezilor
4. Efectuarea auditului clinic pentru monitorizarea nivelului de implementare
5. Feedback cu privire la progresul implementării.

Însă, în practica clinică, ținând cont de intervențiile complexe și de necesitatea de a împuternici personalul medical să ia decizii clinice adecvate și adaptate nevoilor pacienților, procesul s-a dovedit a fi complex și provocator, și nu ordonat, previzibil sau rațional.

Modelul se bazează pe Cadrul conceptual elaborat de Kitson et al, 1998 [1], care a pornit de la ipoteza conform căreia implementarea cu succes este o funcție a interacțiunii dinamice dintre trei constructe (Dovezi, Context și Facilitare) însoțite de o serie de sub constructe aferente (Figura 1).

Prin urmare, noutatea acestui model constă în sublinierea importanței facilitării în implementarea dovezilor. Practic, pentru prima dată, a fost conceput un model care ar putea fi utilizat atât în scop evaluativ, cât și în scop diagnostic. Astfel, utilizatorii modelelor de implementare (dezvoltate până în acel moment) au fost invitați să reflecteze asupra motivelor pentru care proiectele lor de implementare au avut sau nu au avut succes [1].

Cadrul inițial PARIHS a fost îmbunătățit continuu din 2002 până în 2016, când a fost dezvoltat un Cadru integrat i-PARIHS care se bazează pe aceeași filozofie, și anume „implementarea cercetării în practica clinică este complexă, imprevizibilă și neliniară”.

Cu toate acestea, există o serie de diferențe cheie [2] față de cadrul inițial PARIHS, astfel:

• Constructele și sub constructele de bază au fost revizuite.
• Teoriile cheie care stau la baza cadrului au fost actualizate în concordanță cu valorile și convingerile filosofice cu privire la implementarea schimbării, centrate pe învățare experiențială, împuternicire și feedback.
• Rolurile facilitatorului au fost descrise și a fost dezvoltat un set de instrumente utile pentru facilitator.

Elementul cheie al Cadrului PARIHS îl reprezintă implementarea cu succes, care a fost definită ca o funcție a interacțiunii dinamice dintre dovezi, context și facilitare. În acest context, facilitarea a fost definită ca fiind modul în care procesul de implementare este susținut, ținând cont de cine realizează această susținere.

În Cadrul i-PARIHS, implementarea cu succes rezultă din facilitarea unei inovații pentru utilizatorii / destinatarii vizați, în mediul lor clinic. În acest context, implementarea cu succes este definită ca fiind îndeplinirea obiectivelor de implementare fixate la începutul proiectului, centrată pe următoarele elemente esențiale [3]:

• Adoptarea și integrarea inovației în practica clinică.
• Stabilirea clară a utilizatorilor / destinatarilor vizați: indivizi, echipe și părți interesate.
• Reducerea la minimum a variației contextului pe parcursul implementării.

Principalele caracteristici ale Modelului-Cadru integrat de implementare Promoting Action on Research Implementation in Health Services (i-PARiHS) Framework vor fi abordate în articolul următor.

Autori:

1. Mariana Zazu – Specialist în Dezvoltare Organizațională, OAMGMAMR Filiala București; Director adjunct al Centrului Român de Cercetare în Îngrijiri de Sănătate: Centru de Excelență JBI
2. Andreea Năstase – Departamentul Profesional-Științific de Cercetare şi Dezvoltare a profesiei, OAMGMAMR Filiala București

Surse de documentare:

[1] Kitson A, Harvey G, McCormack B. Enabling the implementation of evidence based practice: a conceptual framework. 1998. Quality in Health Care 7, 149–159.

[2] Harvey G, Kitson A. PARIHS revisited: from heuristic to integrated framework for the successful implementation of knowledge into practice. 2016. Implementation Science 11, 33.

[3] Harvey G, Kitson A. Promoting action on research implementation in health services: the integrated-PARIHS framework. Handbook on Implementation Science. Nilsen P, Birken SA (ed): Edward Elgar Publishing, Cheltenham, UK. 2020 May 29:114-43.