MĂ DOARE RĂU……..

El este Bogdan. Cum, nu-l ştiţi pe Bogdan? Doamne, dar este celebru în secţia unde lucrează maică-sa! Are 9 ani, este în clasa a-III-a şi este un mare năzdrăvan. Asta e sigur, altfel n-ar fi atât de cunoscut. Pentru că nu are cine să-l supravegheze când părinţii sunt la serviciu, stă singur. Da, dar de aia s-au inventat telefoanele: ca să-i suni pe cei pe care vrei să-i controlezi. Zilnic, când este de serviciu în tură, maică-sa îl “controlează”: dacă a mâncat, dacă şi-a şters masa, dacă s-a spălat pe mâini, dacă s-a apucat de lecţii (of! iarăşi nesuferitele de lecţii). dacă……….

Toată lumea din secţie a învăţat orarul de viaţă a lui Bogdan: dacă mama îl sună la ora 12, e clar- trebuie să mănânce, dacă îl sună la ora 13, trebuie să se apuce de lecţii………..şi tot aşa.Mai rău este când se întâmplă invers: când Bogdan o sună pe mama: atunci se ştie că a făcut “ceva “.

Dacă mai auzi şi alintul de:”tăntălăule” se ştie sigur că a spart ceva.

Dar când este Bogdan bolnav? Doamne! Se dărâmă pământul: pentru că este doar infiermieră, mamă-sa cere îndrumări medicale de la tot personalul secţiei, începând de la profesor, rezidenţi, asistente …..şi chiar pacienţi.

Într-o zi, când Bogdan a venit de la şcoală, şi-a sunat mama. Clinchet de clopoţel!!! I-a spus că se simte rău. Mama, alarmată a chemat  în ajutor pe primul specialist care i-a ieşit în cale: profesorul. Ba, s-a format şi un grup de medici si asistente în jurul lui: fiecare fiind ingrijorat de “răul” necunoscut.

Deoarece Bogdan era o persoană atât de “cunoscută”, profesorul , la fel de îngrijorat ca mamă-sa, a pus mâna pe telefon şi a început să-l întrebe: ce, dacă şi unde îl doare:

– ÎN PARTEA DİNSPRE SUFRAGERİE, a venit candid, răspunsul.

Un asfel de răspuns, auzit prin intermediul speaker – ului, de o mulţime de urechi, a constituit iniţial un moment de uluială, după care a urmat un hohot de râs imens. A fost unul dintre rarele momente de mare detensionare pentru întreg personalul medical al secţiei. Şi nu numai: au aflat şi pacienţii. Brusc, şi-au dat seama cu toţii că, acolo, în mica secţie, sunt o mare familie.

Aşa că aveţi grijă de “direcţia” durerilor, pentru că nu ştiţi niciodată de unde pot veni: de pe pod, dinspre geantă……..

Iar pentru dumneavoastra, personal medical, cred că ar trebui ca în curricula de învăţământ să aveţi trecută şi o astfel de materie: “DINSPRE”.

Alexandru Maria

As. principal  dietetică

Membru Comisia de Dietetică