Secretele longevității: ce au în comun persoanele care trăiesc cel puțin 100 de ani?

Timp aprox. de lectură: 7 minute

Centenarii reprezintă grupul demografic cu cea mai rapidă creștere în rândul populației mondiale. Numărul lor aproape se dublează, la fiecare zece ani, începând cu anii 1970.

Este un context în care un nou studiu, publicat în GeroScience, a analizat 12 biomarkeri de sânge ai stării și funcției metabolice de la peste 44.000 de suedezi pentru a identifica ce ar putea fi unic la persoanele care trăiesc până la 100 de ani și chiar mai mult.

Aceasta este prima cercetare care compară biomarkerii din sânge măsurați în stadii mai timpurii ale vieții la persoanele care au ajuns în cele din urmă să fie centenare cu cele ale persoanelor care nu ating aceste vârste.

Constatările lor indică faptul că centenarii, în general, aveau probabil niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric decât alte persoane. Cercetătorii au constatat, de asemenea, că eventualii centenari se stabiliseră într-un profil metabolic la vârsta de 65 de ani, cu 35 de ani înainte de a atinge pragul de un secol.

Printre biomarkerii analizați în această cercetare se numără colesterolul total și glucoza, precum și alanin aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat dehidrogenază (LD), care sunt legate de sănătatea ficatului.

De asemenea, au urmărit creatinina, un marker al stării rinichilor, precum și capacitatea de legare a fierului (TIBC) și fierul, care măsoară anemia. Ei au evaluat nutriția prin intermediul unei măsurători a albuminei.

Autorii au concluzionat că valorile pentru aproape toți biomarkerii au fost distincte la centenari, cu excepția alanin aminotransferazei și a albuminei.

Căutarea de indicii privind stilul de viață în biomarkerii centenarilor poate părea un joc speculativ.

Experții care au analizat studiul au subliniat faptul că o funcție renală mai ridicată (evidențiată de o creatinină mai mică) în acest grup ar putea fi un indiciu pentru un stil de viață și o dietă generală mai bune. Acest lucru este valabil și pentru glucoză. Nivelurile ușor mai scăzute de acid uric sugerează că centenarii nu au avut probleme cu pietre la rinichi, boli renale sau gută.

În timp ce profilurile biomarkerilor centenarilor erau foarte asemănătoare, cercetătorii au descoperit că există două grupuri de centenari. Aceștia se deosebeau în ceea ce privește biomarkerii, în afară de cei care îi deosebeau de persoanele non-centenare: colesterolul total, albumina și TBIC. „Acești biomarkeri sunt toți legați de nutriție„, a declarat pentru Medical News Today coordonatorul studiului, doctorul Shunsuke Murata. „Un grup a fost mai asemănător cu non-centenarii, iar noi l-am numit „nutriție superioară”. Celălalt grup a avut niveluri ceva mai favorabile, iar noi l-am numit ‘nutriție mai scăzută, dar suficientă.”

„În general, centenarii au avut mai rar valori extreme ale biomarkerilor, a explicat doctorul Murata.

De exemplu, foarte puțini dintre centenari au avut un nivel de glucoză mai mare de 6,5 în prima parte a vieții lor sau un nivel de creatinină mai mare de 125.

„Este dificil de spus dacă absența valorilor extreme indică un anumit stil de viață. Dar constatările unor valori în general mai favorabile pentru centenari și faptul că acești markeri sunt legați de alimentație și de stilul de viață, ne indică că este posibil – sau poate chiar probabil – ca acești factori să aibă un impact. Ceea ce nu putem ști este în ce măsură factorii genetici interacționează cu acest lucru…Pentru a răspunde pe deplin la întrebarea de ce, am avea nevoie de mai multe informații, în mod ideal despre genetică, factori de stil de viață și biomarkeri în cadrul aceleiași cohorte de persoane„, a concluzionat doctorul Shunsuke Murata.

Faptul că diferențele dintre biomarkeri au putut fi observate în acest studiu cu mult timp înainte de deces sugerează că genele și stilul de viață pot juca, de asemenea, un rol. Așadar, alți cercetători se concentrează în mod special pe stilul de viață și longevitate, afirmând că stilul de viață și dieta au un rol semnificativ.

Există studii care susțin ipoteza conform căreia o alimentație sănătoasă ar putea conduce la o mai bună sănătate și longevitate, ajutând la protejarea creierului. Astfel, experții au estimat că 40% din cazurile de demență din întreaga lume ar putea fi prevenite sau întârziate cu ajutorul anumitor factori modificabili, cum ar fi o mai mare importanță dată exercițiilor fizice și somnului și tratarea unor afecțiuni precum pierderea auzului sau hipertensiunea arterială.

Deja un număr tot mai mare de dovezi sugerează că dieta poate juca un rol și în prevenirea demenței, a declarat Puja Agarwal, epidemiolog nutriționist la Centrul Medical al Universității Rush din Chicago. Activitatea doctorului Agarwal s-a concentrat pe evaluarea modului în care dieta mediteraneană-DASH Intervention for Neurodegenerative Delay, sau MIND, care evidențiază anumite alimente considerate a proteja creierul, ar putea influența riscul de demență.

Dieta MIND a fost descrisă pentru prima dată într-un studiu din 2015 condus de Martha Clare Morris, epidemiolog nutriționist la Universitatea Rush. Acest medic și colegii ei au observat că, în diverse studii, persoanele care au urmat dietele DASH și mediteraneană – care prioritizează fructele, legumele, cerealele integrale, proteinele slabe și grăsimile sănătoase – au avut tendința de a avea o cogniție mai bună decât cei care nu au făcut-o. Ei au observat, de asemenea, că anumite alimente, cum ar fi legumele cu frunze verzi, fructele de pădure, nucile și cerealele integrale, au fost asociate cu o mai bună sănătate a creierului.

Folosind aceste descoperiri, doctorul Morris și echipa sa au conceput dieta MIND. La fel ca și dietele DASH și cea mediteraneană, aceasta pune accentul pe cereale integrale, legume, nuci, fasole, grăsimi sănătoase și surse de proteine slabe, cum ar fi carnea de pasăre și peștele și sugerează să se limiteze carnea roșie și carnea procesată, brânza, dulciurile, alimentele prăjite și untul sau margarina. Totuși, dieta MIND este unică prin faptul că solicită cel puțin șase porții de legume cu frunze verzi (cele mai benefice 13 legume cu frunze verzi sunt: varza kale, microgreens, varza creață, spanacul, varza, varza de sfeclă roșie, creson, salata verde, salata romană, salata elvețiană, rucola, andive, Bok Choy – un fel de varză chinezească, frunze de napi) și două porții de fructe de pădure în fiecare săptămână.

În diverse studii care au urmărit modelele alimentare ale adulților mai în vârstă de-a lungul mai multor ani, cercetătorii au descoperit că cei care aderă cel mai îndeaproape la dieta MIND tind să aibă rate mai lente de declin cognitiv, riscuri reduse de demență și mai puține semne ale bolii Alzheimer în creierul lor după moarte decât cei care nu o fac. Astfel de rezultate au fost „promițătoare”, a declarat Debora Melo van Lent, profesor asistent de științe ale sănătății populației la University of Texas Health Science Center din San Antonio. Dar aceste studii nu pot dovedi că dieta MIND în sine duce la o mai bună sănătate a creierului. Pentru asta, a spus ea, ar fi nevoie de un studiu clinic.

Primul studiu clinic al dietei MIND a fost publicat în The New England Journal of Medicine în august 2023. În cadrul studiului de trei ani, cercetătorii au instruit jumătate dintre cei 604 participanți – cu vârsta de 65 de ani și peste această vârstă – să urmeze dieta MIND, iar cealaltă jumătate să urmeze dieta lor tipică. De asemenea, participanții au fost sfătuiți să reducă numărul de calorii pentru a pierde în greutate. Cu toate acestea, rezultatele au fost dezamăgitoare, a declarat doctorul Hussein Yassine, profesor asociat de neurologie la Școala de Medicină Keck de la Universitatea din California de Sud. Cele două grupuri au avut îmbunătățiri similare la testele cognitive, iar scanările cerebrale nu au găsit diferențe majore asociate cu declinul cognitiv.

Doctorul Agarwal, unul dintre autorii studiului, a declarat că acest lucru ar putea fi un rezultat al designului studiului și al unor factori care nu au putut fi controlați de cercetători. Grupul care a urmat dieta obișnuită, de exemplu, a ajuns să consume multe componente ale dietei MIND, iar fiecare grup a pierdut în greutate, ceea ce ar fi putut contribui la îmbunătățiri similare ale funcției cognitive.

Cu toate acestea, o mulțime de dovezi susțin ideea că o dietă sănătoasă – bogată în legume și grăsimi sănătoase și limitată în zaharuri adăugate, alimente procesate și carne – poate proteja creierul, a spus doctorul Yassine. Un studiu clinic din 2013, de exemplu, a arătat că dieta mediteraneeană a îmbunătățit cogniția, a spus doctorul Melo van Lent. Și pentru că diabetul și bolile cardiovasculare sunt factori de risc majori pentru demență, a adăugat ea, orice model alimentar care reduce aceste riscuri va fi, de asemenea, cel mai probabil benefic pentru creier și, prin urmare, pentru longevitate.

Una dintre recomandările desprinse din aceste analize este cu certitudine util de urmat: Pentru cele mai mari beneficii pentru creier, formați obiceiuri de viață sănătoase la începutul vieții, cu zeci de ani înainte ca neuronii celulelor cerebrale să înceapă să moară„, ne propune doctorul Yassine. Dincolo de nutriție, acest lucru înseamnă să dormiți suficient și să faceți mișcare, să evitați fumatul, să aveți un bun mecanism de gestionare a stresului, să acordați prioritate sănătății minții și să rămâneți implicați social.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Secretele longevității: ce au în comun persoanele care trăiesc cel puțin 100 de ani?

Timp aprox. de lectură: 7 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile