În fiecare zi, aproximativ 830 de femei mor din cauze care pot fi prevenite, legate de sarcină și naștere

Timp aprox. de lectură: 10 minute

Potrivit ultimelor estimări publicate într-un raport recent („Trends in maternal mortality”) al Organizației Națiunilor Unite, la fiecare două minute, o femeie moare în timpul sarcinii sau al nașterii. Acest raport arată regrese alarmante pentru sănătatea femeilor în ultimii ani, deoarece decesele materne fie au crescut, fie au stagnat în aproape toate regiunile lumii. Raportul, care urmărește decesele materne la nivel național, regional și global din 2000 până în 2020, arată că, în 2020, s-au înregistrat aproximativ 287 000 de decese materne la nivel mondial.

În timp ce raportul prezintă unele progrese semnificative în ceea ce privește reducerea numărului de decese materne între 2000 și 2015, după această perioadă, progresele au stagnat în mare măsură sau, în unele cazuri, chiar s-au inversat și lucrurile s-au înrăutățit. Un astfel de caz este cel al Regatului Unit. Raportul 2023 MBRRACE-UK, care analizează decesele materne între 2019 și 2021 în Regatul Unit, arată că, în general, decesele materne au crescut cu 15% din 2009.

În două dintre cele opt regiuni ale ONU – Europa și America de Nord și America Latină și Caraibe – rata mortalității materne a crescut din 2016 până în 2020, cu 17% și, respectiv, 15%. În alte părți, rata a stagnat. Raportul notează, totuși, că progresele sunt posibile. De exemplu, două regiuni – Australia și Noua Zeelandă și Asia Centrală și de Sud – au înregistrat scăderi semnificative (cu 35% și, respectiv, 16%) ale ratei mortalității materne, în aceeași perioadă, la fel ca și 31 de țări din întreaga lume.

Ca număr total, decesele materne continuă să fie în mare parte concentrate în cele mai sărace părți ale lumii și în țările afectate de conflicte. În 2020, aproximativ 70 % din totalul deceselor materne au avut loc în Africa Subsahariană. În nouă țări care se confruntă cu crize umanitare grave, ratele mortalității materne au fost mai mult decât duble față de media mondială (551 decese materne la 100 000 de nașteri vii, față de 223, la nivel global).

În ceea ce privește multe aspecte ale dezvoltării globale, este adevărat că lumea a făcut multe progrese în trecut și știm că putem face multe progrese în continuare. Chiar și țările cu cea mai bună sănătate maternă din prezent au avut rate foarte ridicate ale mortalității materne în trecut. De exemplu, în Suedia și Finlanda, în anul 1800, în jur de 900 de mame au murit la fiecare 100.000 de nașteri vii [aproape 1 la 100].

Țările care au înregistrat cele mai mari progrese (cea mai mică rată a mortalității materne) sunt Finlanda, Grecia, Islanda și Polonia. Remarcabile sunt progresele Finlandei în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

În secolul al XX-lea, disponibilitatea antibioticelor a făcut posibilă tratarea cazurilor de febră puerperală, iar decesul unei mame este astăzi, din fericire, foarte rar. Însă, scăderea mortalității materne în Finlanda a început la mijlocul secolului al XIX-lea și nu a ajuns la nivelul scăzut de astăzi decât după mai bine de un secol. În schimb, Malaezia a realizat acest progres în doar câteva decenii.

Cu toate acestea, există câteva țări în care o tânără de astăzi are mai multe riscuri să moară la naștere decât mama ei în urmă cu o generație. Vorbim aici despre Statele Unite, Serbia, Georgia, Sfânta Lucia, Bahamas, Coreea de Nord, Jamaica, Tonga, Venezuela, Africa de Sud, Surinam, Guyana și Zimbabwe.

În prezent, regiunea lumii cu cea mai scăzută mortalitate maternă este Uniunea Europeană, unde mor 8 femei la 100.000 de nașteri vii.

În lumea de astăzi, unde 140 de milioane de femei nasc în fiecare an, dacă toate țările ar avea acest nivel de mortalitate maternă, ar muri doar 11 000 de femei față de aproximativ 287 000 de decese câte sunt în prezent, ceea ce reprezintă o reducere de 95%. Dacă ne gândim în acest fel, aproape toate decesele materne din lume pot fi prevenite cu ajutorul unei îngrijiri materne adecvate, al unor nașteri sigure, al unei bune alimentații, al igienei și salubrității. Acesta este, de asemenea, mesajul Organizației Mondiale a Sănătății: „În fiecare zi, aproximativ 830 de femei mor din cauze care pot fi prevenite, legate de sarcină și naștere„.

Scăderea de 100 de ori a mortalității materne se datorează înțelegerii științifice moderne a cauzei mortalității materne și adoptării unor practici care par surprinzător de simple în retrospectivă. Istoria declinului mortalității materne a început cu un fel de studiu controlat, unul care nu a fost planificat, dar care s-a întâmplat aproape accidental.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cea mai mare maternitate din lume se afla la Viena. La acea vreme, septicemia puerperală era cea mai frecventă cauză a deceselor materne. Această infecție a uterului ucidea proaspetele mame la scurt timp după naștere.

Maternitatea din Viena era împărțită în două aripi, iar de ceva timp medicii observaseră o diferență izbitoare între aripi, pe care nu reușeau să o explice. Medicii și studenții la medicină învățau în prima aripă, în timp ce moașele învățau în cea de-a doua. În prima aripă, fiecare a zecea mamă murea de septicemie puerperală, în timp ce în cea de-a doua „doar” una din 25 murea. În plus, femeile erau admise în clinici nu în funcție de cât de complicat era cazul lor, ci pur și simplu în zile alternative – cu alte cuvinte, prin repartizare aleatorie. În mod neintenționat, spitalul a creat condițiile potrivite pentru un experiment natural.

În 1846, tânărul medic vienez Ignaz Semmelweis a fost numit la spital. El avea bănuiala că diferențele dintre practicile de rutină ale celor două aripi îi vor permite să înțeleagă ce cauzează ratele alarmante de mortalitate din una dintre ele. El a observat că în prima aripă, unde 10% dintre tinerele mame pieriseră, studenții la medicină alternau între a ajuta femeile să nască și a asista la examinările post-mortem ale femeilor care muriseră de septicemie puerperală. Aceștia își desfășurau activitatea în haine obișnuite de zi, mai degrabă decât în halate albe și curate, iar între autopsii și nașteri, nu se spălau pe mâini. În schimb, elevele moașe din cea de-a doua clinică nu au efectuat examinări postmortem. Și astfel, cu mulți ani înainte ca rolul bacteriilor în boli să fie cunoscut, Semmelweis a ajuns la concluzia că boala pe care o studia era contagioasă și că medicii erau cei care o transmiteau.

Semmelweis a descoperit, de asemenea, că o substanță chimică ar distruge agentul care a dus la apariția bolii și, prin urmare, a insistat ca studenții săi să se dezinfecteze pe mâini cu aceasta înainte de a intra în saloanele de travaliu. Acest lucru a dus la rezultate spectaculoase. Până în 1848, ratele mortalității materne din cele două clinici din cadrul maternității din Viena erau comparabile.

Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea antisepsia a fost introdusă pe scară largă în practica obstetricală de rutină. Această schimbare, împreună cu descoperirea antibioticelor și dezvoltarea transfuziei de sânge în prima jumătate a secolului XX, a redus drastic riscul de a muri la naștere.

Sângerările grave, hipertensiunea arterială, infecțiile legate de sarcină, complicațiile avortului în condiții de risc și afecțiunile de bază care pot fi agravate de sarcină (cum ar fi HIV/SIDA și malaria) sunt principalele cauze ale deceselor materne. Toate acestea pot fi în mare parte prevenite și tratate dacă există acces la asistență medicală de înaltă calitate și făcută cu respectul cuvenit pacientului.

Lumea trebuie să accelereze în mod semnificativ progresele în vederea atingerii obiectivelor globale de reducere a deceselor materne, în caz contrar riscând să piardă viața a peste 1 milion de femei în plus până în 2030.

„Este inacceptabil ca atât de multe femei să continue să moară inutil în timpul sarcinii și al nașterii. Peste 280.000 de decese într-un singur an este de neconceput”, a declarat directorul executiv al UNFPA, Dr. Natalia Kanem. „Putem și trebuie să facem lucrurile mai bine, investind urgent în planificarea familială și acoperind deficitul global de 900.000 de moașe, astfel încât fiecare femeie să poată primi îngrijirea salvatoare de care are nevoie. Avem instrumentele, cunoștințele și resursele necesare pentru a pune capăt deceselor materne care pot fi prevenite. Ceea ce ne trebuie acum este voința politică.”

Un factor important pentru o naștere sigură atât pentru mamă, cât și pentru copil este reprezentat de sfaturile, îngrijirea și supravegherea de către personalul medical calificat. Olanda este una dintre țările care înțelege cel mai bine acest lucru și a creat un sistem medical și social excelent pentru a sprijini noii părinți și familiile tinere.

Succesul acestui sistem este reflectat de mai mulți indicatori cheie, inclusiv de ratele depresiei post-partum.

Conform statisticilor, prevalența depresiei postpartum a crescut de la 9% (în 2010) la 19% (în 2021). Ceva, undeva, a mers drastic prost. În doar 10 ani, am asistat la o creștere de 105% a ceva ce ar fi trebuit să scadă în schimb. În Statele Unite, depresia postpartum afectează fiecare 1 din 7 femei (15% dintre proaspetele mame), în timp ce în Olanda afectează doar 1 din 12 femei (8-9% dintre proaspetele mame).

În același timp, o altă caracteristică specială a sistemului olandez este așa-numitul kraamzorg – „asistență maternală„. În Țările de Jos, există companii kraamzorg care pun la dispoziție o asistentă profesională sau un îngrijitor care va veni la domiciliul dumneavoastră timp de 7 zile după naștere, doar pentru a avea grijă de dumneavoastră și de bebelușul dumneavoastră.

Iată ce spune o tânără mamă despre acest sistem: „În momentul în care am ajuns acasă, asistenta noastră Lisette (o felicit din suflet!) a fost acolo pentru a se ocupa de noi. A venit la doar 20 de minute după ce am ajuns și a început să ne explice diverse lucruri. L-a luat pe bebeluș, care era surprinzător de calm în mâinile ei, și i-a schimbat scutecul, i-a verificat temperatura și mi l-a pus să îl hrănesc. Copilul era atât de mic pe atunci, încât mă neliniștea și cum să-l țin în brațe. Dar ea ne-a ajutat să înțelegem cum să îl ținem în brațe și cum să ne descurcăm cu el pe parcursul zilei. Prima zi cu ea a fost atât de liniștitoare încât nu am vrut să plece! De obicei, Kraamzorg petrece aproape 3-4 ore pe zi cu o familie. Dacă petrec 3 ore cu tine, se vor duce la o altă familie pentru restul de 4 ore. Dacă petrec 4 ore cu tine, vor dedica cele 3 ore rămase unei alte familii. Așa se împarte, de obicei, ziua lor.

Îngrijitoarea noastră a stat cu noi 4 ore în fiecare zi, deoarece moașa mea a solicitat companiei Kraamzorg un program prelungit, deoarece am avut o intervenție chirurgicală majoră după naștere.”

Acesta este unul dintre modurile în care sunt evitate cazurile de depresie post-partum, ceea ce contribuie, de asemenea, la scăderea ratelor de mortalitate maternă, demonstrând foarte clar că îngrijirea de către profesioniști calificați, profesioniști din domeniul sănătății – cum ar fi obstetricieni, asistente medicale și moașe, dar și din alte profesii, cum ar fi profesioniștii din domeniul asistenței sociale – înainte, în timpul și după naștere poate salva viețile femeilor și ale nou-născuților.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

În fiecare zi, aproximativ 830 de femei mor din cauze care pot fi prevenite, legate de sarcină și naștere

Timp aprox. de lectură: 10 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile