Deceniul îmbătrânirii sănătoase

in Articol, Lumea medicală mai, 21 2024

Timp aprox. de lectură: 6 minute

Asistăm la un proces care preconizează că populația globală cu vârsta de peste 65 de ani va crește, de la 771 de milioane de persoane (10% din populație) în 2022, la 994 de milioane până în 2030 și la 1,6 miliarde până în 2050 (16%).

Aceasta necesită o schimbare a sistemelor de sănătate pentru a permite persoanelor în vârstă să își maximizeze independența și participarea socială, așa cum promovează și Deceniul îmbătrânirii în condiții bune de sănătate (2021-2030) al Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Adunarea Generală a ONU a declarat 2021-2030 Deceniul ONU al îmbătrânirii în condiții bune de sănătate și a cerut Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) să conducă implementarea acestuia.

Deceniul ONU al îmbătrânirii în condiții bune de sănătate este o colaborare globală care reunește guvernele, societatea civilă, agențiile internaționale, profesioniștii, mediul academic, mass-media și sectorul privat pentru 10 ani de acțiuni concertate și de colaborare pentru a promova o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Practic, OMS lucrează pentru a conecta diverse părți interesate prin gestionarea Platformei Decadei, un spațiu de colaborare digitală multilingvă, care încurajează colaborarea pe tema îmbătrânirii sănătoase și își propune conectarea cu structuri și parteneriate existente și viitoare care abordează aspecte legate de îmbătrânire și sănătate.

Persoanele în vârstă nu reprezintă un grup omogen, iar datele trebuie să fie produse și dezagregate pentru a înțelege mai bine aspectele care le afectează sănătatea și bunăstarea. Consolidarea datelor și a cercetării este un pas esențial pentru a informa și a impulsiona acțiunile naționale și locale care favorizează îmbătrânirea sănătoasă.

În acest context, este important de remarcat faptul că există puține analize sistematice și meta-analize care să sintetizeze dovezile privind eficacitatea intervențiilor complexe la nivelul comunității, grupate în funcție de componentele intervenției lor, pentru a menține independența persoanelor în vârstă sau pentru a combate izolarea socială.  Intervențiile complexe la nivel comunitar pentru sprijinirea îmbătrânirii sănătoase sunt diverse și pot viza indivizii, mediul înconjurător sau ambele. Astfel de intervenții vizează, de obicei, factorii care contribuie la sănătatea și bunăstarea adulților în vârstă, urmărind să maximizeze independența și calitatea vieții. 

Acestea implică o combinație de abordări, care pot fi adaptate la nevoile și circumstanțele individului, cum ar fi menținerea independenței.

Analiza a inclus 129 de studii (74 946 de participanți). Nouăsprezece componente de intervenție, inclusiv „acțiunea multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii” (un proces de evaluare și gestionare pentru diverse domenii care conduce la acțiuni adaptate), au fost identificate în 63 de combinații.

În ceea ce privește traiul la domiciliu, în comparație cu nicio intervenție/placebo, dovezile au favorizat acțiunea multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii, inclusiv revizuirea medicației și urmăriri regulate (revizuire de rutină) (1,22, interval de încredere de 95% 0,93 până la 1,59; certitudine moderată); acțiunea multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii, inclusiv revizuirea medicației fără urmăriri regulate (2.55, de la 0,61 la 10,60; certitudine redusă); antrenament cognitiv combinat, revizuire a medicației, sprijin nutrițional și exerciții fizice (1,93, de la 0,79 la 4,77; certitudine redusă); și antrenament combinat pentru activitățile de viață zilnică, sprijin nutrițional și exerciții fizice (1,79, de la 0,67 la 4,76; certitudine redusă).

Depistarea riscurilor sau adăugarea de strategii de educație și de autogestionare la acțiunea multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii și revizuirea de rutină cu revizuirea medicației poate reduce șansele de a trăi la domiciliu.

În ceea ce privește activitățile instrumentale ale vieții cotidiene, dovezile au favorizat acțiunea multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii și revizuirea de rutină, cu revizuirea medicației (diferența medie standardizată 0,11, interval de încredere de 95% 0,00 până la 0,21; certitudine moderată). Două intervenții pot reduce activitățile instrumentale ale vieții zilnice: activități combinate de instruire pentru activitățile vieții zilnice, ajutoare și exerciții fizice; și activități combinate de instruire pentru activitățile vieții zilnice, ajutoare, educație, exerciții fizice și acțiune multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii și revizuirea de rutină cu revizuirea medicației și strategii de autogestionare.

Pentru activitățile personale ale vieții cotidiene, dovezile au favorizat exercițiul fizic combinat, acțiunea multifactorială din planificarea individualizată a îngrijirii și revizuirea de rutină cu revizuirea medicației și strategii de autogestionare (0,16, -0,51 până la 0,82; certitudine scăzută).

În cazul beneficiarilor de îngrijire la domiciliu, dovezile au favorizat adăugarea acțiunii multifactoriale din planificarea individualizată a îngrijirii și revizuirea de rutină cu revizuirea medicației (0,60, 0,32 până la 0,88; certitudine scăzută).

Ca o concluzie, intervenția care are cele mai multe șanse de a menține independența este planificarea individualizată a îngrijirii, inclusiv optimizarea medicamentelor și revizuirile periodice de urmărire, care au ca rezultat o acțiune multifactorială. Beneficiarii de îngrijiri la domiciliu pot beneficia în special de această intervenție. În mod neașteptat, unele combinații indicate mai sus pot reduce independența.

Totuși, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a investiga ce combinații de intervenții funcționează cel mai bine pentru diferiți participanți și contexte.

Îmbătrânirea este asociată cu pierderea independenței, dar și cu izolarea socială și singurătatea, care pot avea efecte negative grave asupra stării de bine fizice și mentale a persoanelor în vârstă. Au fost publicate mai multe revizuiri sistematice și meta-analize privind intervențiile care abordează singurătatea și izolarea socială în rândul persoanelor în vârstă care trăiesc în comunitate sau în îngrijire rezidențială.

Un exemplu este o analiză umbrelă a analizelor sistematice și a meta-analizelor care vizează singurătatea la persoanele în vârstă care trăiesc în comunitate/în îngrijire rezidențială, utilizând o metodologie adaptată a analizei umbrelă Joanna Briggs.

A fost efectuată o căutare electronică sistematică în 12 baze de date, utilizând termeni de căutare sinonimi cu:  aged, intervention, social isolation, loneliness și systematic review pentru perioada 2000-2017. Doi recenzori au verificat și selectat în mod independent recenziile relevante și au evaluat calitatea recenziilor. Șaisprezece revizuiri de calitate variabilă au fost identificate și incluse. Cele 16 recenzii s-au axat pe e-Intervenții, non-e-Intervenții sau intervenții care le includ pe ambele. Din cauza eterogenității atât a recenziilor, cât și a studiilor primare incluse, studiile primare din cadrul recenziilor care îndeplinesc criteriile au fost extrase și clasificate în funcție de accentul pus pe intervenție.

Această analiză arată că abordarea cogniției sociale pare a fi cea mai eficientă în abordarea singurătății la persoanele în vârstă (60 de ani și peste, care trăiesc în comunitate sau într-un cadru de îngrijire rezidențială), confirmând astfel și constatările din studiile mai vechi referitoare la toate vârstele. Luând în considerare modul de furnizare a intervențiilor, studiul a constatat că există un potențial în cadrul intervențiilor electronice, ceea ce ridică potențialul viitoarelor studii mHealth pentru cercetătorii care proiectează și direcționează studii de intervenție, în special în contextul expansiunii rapide a tehnologiei electronice.

Efectuarea unor astfel de analize, care vizează evaluarea eficacității și eficienței diferitelor intervenții de îmbătrânire sănătoasă pentru a identifica îmbunătățirile potențiale ale îngrijirii pe termen lung pentru persoanele în vârstă, este una dintre modalitățile prin care Deceniul ONU devine cu adevărat o colaborare transformatoare a diverselor sectoare și părți interesate, care se concentrează pe schimbarea modului în care gândim, simțim și acționăm, ca societate, față de îmbătrânire, față de cultivarea unor medii favorabile persoanelor în vârstă, față de crearea unor sisteme și servicii de îngrijire a sănătății integrate și receptive și față de asigurarea accesului la îngrijire pe termen lung pentru persoanele în vârstă care au nevoie de aceasta.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Share This Post