Vorbim foarte mult zilele acestea despre eforturile României de a adera la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). 

Dincolo de importanța acestui demers, prin care România s-ar alătura unei asociații a țărilor cel mai bine dezvoltate din punct de vedere economic, atrage atenția și modul în care OCDE analizează sistemul de sănătate din țara noastră, precum și observațiile pe care le formulează în acest sens.

Astfel, principalele publicații ale OCDE din 2025 în domeniul sănătății, în special „Health at a Glance 2025” și raportul tematic „OCDE Reviews of Health Systems: România 2025”,  subliniază faptul că atenuarea deficitului de personal, extinderea asistenței medicale comunitare și adoptarea unor modele de partajare a sarcinilor (așa-numitul „task shifting”) sunt esențiale pentru a face față cerințelor tot mai mari reprezentate de povara bolilor cronice.

În ultimul deceniu, forța de muncă din România a înregistrat o creștere remarcabilă, în termeni numerici. Numărul medicilor a crescut cu 40 % și a atins media OCDE (3,7 față de 3,9 medici activi la 1 000 de locuitori). Pe de altă parte, în ciuda unei creșteri constante de 41 % în aceeași perioadă, numărul asistenților medicali activi din sistemul de sănătate românesc se situează încă sub media OCDE (9,2), cu 8,2 asistenți medicali la 1 000 de locuitori în 2023. România produce, de asemenea, un număr ridicat de absolvenți de asistență medicală, cu 100 la 100 000 de locuitori în 2023, mai mult decât dublul mediei OCDE, care este de 43.

 În același timp, profesia de asistent medical devine din ce în ce mai puțin atractivă pentru tineri: doar 1,4 % dintre tinerii de 15 ani și-au exprimat interesul de a urma această profesie în 2022, conform sondajului PISA al OCDE – o scădere de 20 % față de 2018 și sub media OCDE de 2,1 %, ceea ce amenință oferta viitoare de asistenți medicali.

Aceste rapoarte vorbesc și despre nevoia unei creșteri numerice a asistenților medicali comunitari, care ar fi esențială pentru implementarea programelor preventive în zonele defavorizate care se confruntă cu o penurie de medici. Astfel, România intenționează să formeze încă 2000 de asistenți medicali comunitari cu ajutorul fondurilor europene, pentru a consolida asistența medicală primară, în special în zonele rurale. Pentru a remedia și mai mult deficitul de personal, România ar putea introduce roluri de asistență medicală cu practică avansată, permițând asistenților medicali să își asume responsabilități extinse prin partajarea sarcinilor, o strategie care ar putea atenua presiunea asupra medicilor și ar putea îmbunătăți prestarea serviciilor. Îmbunătățirea condițiilor salariale și de muncă, în special pentru asistenții medicali comunitari, va fi esențială pentru reținerea acestei forțe de muncă esențială, întrucât rata de retenție după formare este în prezent scăzută, mulți asistenți medicali părăsind profesia după doar 1 sau 2 ani din cauza unei remunerații inadecvate.

Dacă ne uităm la strategiile propuse de OCDE pentru optimizarea asistenței medicale și transformarea sistemului de sănătate românesc, parte dintre ele vizează împărțirea sarcinilor între medici, asistenții medicali și alți profesioniști din sănătate, prin delegare. Astfel, OCDE pledează pentru atenuarea deficitului de medici prin delegarea activă a sarcinilor clinice de rutină sau specifice către asistenți medicali, farmaciști și alți profesioniști din domenii conexe.

Alte strategii vizează rolurile de practică avansată ale asistenților medicali, adică utilizarea asistenților medicali cu practică avansată prin extinderea acoperirii îngrijirilor primare și secundare, ceea ce duce la reducerea timpilor de așteptare și la rezultate extrem de rentabile în gestionarea bolilor cronice.

Apoi, OCDE vorbește despre o schimbare de sistem prin extinderea asistenței medicale comunitare și la domiciliu. Rapoartele din 2025 recomandă o schimbare structurală de la îngrijirea tradițională în spitale rezidențiale și de urgență către modele de îngrijire integrate, bazate pe comunitate. Iar accentul trebuie să fie la nivel local. Pentru regiuni precum România, OCDE vizează în mod specific extinderea asistenței medicale comunitare și îmbunătățirea continuității îngrijirii ca pilon fundamental al eficienței și accesibilității.

De asemenea, OCDE vorbește despre îmbunătățirea condițiilor de muncă și a remunerației pentru a menține forța de muncă. Datele organizației indică faptul că, deși salariile asistenților medicali din spitale sunt, în medie, cu aproximativ 20% mai mari decât cele ale forței de muncă generale la nivel economic, acestea se situează adesea sub nivelul salariului mediu al lucrătorilor din țări precum Regatul Unit și Elveția.

OCDE subliniază și că, condițiile precare de muncă, fluctuația ridicată a personalului și accesul inadecvat la formare specializată rămân obstacole majore în calea retenției personalului. Optimizarea sectorului necesită stabilizarea locurilor de muncă pe termen lung și investiții în dezvoltarea profesională continuă.

Totodată, OCDE vorbește și despre domeniul îngrijirii pe termen lung, generat de presiuni demografice. Odată cu creșterea populației cu vârsta peste 65 de ani, se manifestă o nevoie tot mai mare de a redirecționa resursele către îngrijirea medicală la domiciliu și către forme inovatoare de cazare, în loc să se bazeze exclusiv pe instituțiile publice de îngrijire pe termen lung.  Tot aici, rapoartele evidențiază lacune în formarea specializată în geriatrie și în formarea continuă a personalului din domeniul îngrijirii pe termen lung, subliniind necesitatea optimizării combinațiilor de competențe pentru a oferi îngrijiri de înaltă calitate adaptate nevoilor populației.

În concluzie, aceste rapoarte indică faptul că sistemul de sănătate din România a înregistrat progrese notabile, însă starea de sănătate și performanța rămân la un nivel scăzut în comparație cu cele ale țărilor OCDE. Pentru a fi pregătită în mod adecvat să facă față provocărilor din domeniul sănătății din secolul XXI, România ar trebui să-și mențină eforturile și să accelereze tranziția către un sistem de sănătate mai durabil și mai rezilient, în special prin reducerea ineficiențelor, eliminarea cheltuielilor inutile, consolidarea asistenței medicale primare și a prevenirii, precum și îmbunătățirea accesului la îngrijiri medicale adaptate nevoilor.

În plus față de aceste gânduri despre radiografia sistemului de sănătate în viziunea OCDE, ca de obicei, vă încurajez să citiți articolele lunii iulie din revistă și vă doresc să vă păstrați energia și să vă găsiți motivația în munca pe care o faceți în fiecare zi.

Doina Carmen Mazilu, Președinte OAMGMAMR – filiala București