Interviu cu doamna asistent medical licențiat Oana Otilia Mocanu, Director de Îngrijiri la Institutul Clinic Fundeni

mocanu_otiliaPrimul lucru pe care l-am ”simțit” în vocea doamnei Otilia Mocanu, asistent medical licențiat și Director de Îngrijiri la Institutul Clinic Fundeni, a fost căldura. Apoi, din ceea ce mi-a povestit, am descoperit că aceasta este dezvăluită și dăruită cu generozitate și pacienților dânsei. O ascultam împărtășindu-mi experiențe care au emoționat-o până la lacrimi și mă gândeam ce înseamnă să-ți faci profesia cu dăruire.

Îmi amintesc, mi-a relatat, o poveste de pe Secția de Transplant Medular, de acum 10 ani. Era în ziua de Paște și aveam un pacient, un copil, a cărui mamă îi spunea că nu poate să meargă la biserică să ”ia lumină” pentru că se teme să-l lase singur. La care, copilul a replicat, arătând spre mine: ”poți să te duci liniștită că sunt aici cu cea de-a doua mamă a mea”. Vă imaginați ce am simțit în acele momente.

Care au fost principalele etape din activitatea dumneavoastră profesională?

Imediat după liceu, am urmat cursurile Școlii Postliceale ”Carol Davila” pe care am absolvit-o în 1999. După aceea, nu m-am angajat imediat ci am dat examen la Facultatea de Psihosocilogie. Am facut-o pentru că mie îmi place să fiu alături de oameni, să înțeleg cum gândesc sau de ce se manifestă într-un anumit fel. În timpul facultății, m-am angajat în Secția de Transplant Medular unde am debutat ca asistent medical.

Apoi, am învățat și m-am format în diferite specializări. Prima a fost în Germania, cea de-a doua în Italia, în 2006. Când s-a înființat facultatea de asistență medicală și moașe, m-am înscris la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”. Era greu, pentru că mai și lucram. În primii ani, am făcut doar ture de noapte, ca să pot merge ziua la facultate. Iar apoi a urmat un master la Institutul de Sănătate Publică. Aceasta ar fi parcursul de formare.

Cât privește activitatea profesională, am lucrat, până în anul 2012, în Secția de Transplant Medular a Institutului Clinic Fundeni. Iar din februarie 2012, după ce am promovat examenul, am devenit Director de Îngrijiri al Institutului.

În calitate de Director de Îngrijiri, aveți în grijă foarte multe lucruri din Institut? Ce observați, de obicei, când îi treceți pargul dimineața? Ce înseamnă, de fapt, o zi de lucru a unui director de îngrijiri într-o instituție de mărimea și complexitatea celei în care lucrați?

Rolul meu, simplu definit, este acela de a îmbunătăți calitatea serviciilor medicale de îngrijire prin măsuri organizatorice.

Doar că activitatea nu este deloc simplă. În multe privințe, activitatea Institutului se aseamănă cu cea a unei uzine. Gândiți-vă că vorbim despre coordonarea a 660 de asistente medicale și asistente șefe și a peste 240 de infirmiere. Dacă n-am terminat de făcut ceva astăzi, maine apare altceva și deja am două probleme. Este un loc în care, în fiecare zi, apare ceva nou.

Prin ceea ce facem, particip, de fapt, la realizarea unui plan de dezvoltare al Institutului.

Iar dacă mă întrebați de primul lucru pe care-l fac de dimineață, pot să vă spun că deja de acasă pregătesc lista.

Dacă ar fi să dați un sfat unui asistent debutant care v-ar privi ca pe un model, ce calități credeți că v-au ajutat în carieră?

Întotdeauna am încercat să fiu alături de pacient. Să-I înțeleg durerea și să am o conexiune cu pacientul. Acest lucru l-aș dori și de la noii asistenți medicali. Să pună suflet în ceea ce fac, să înțeleagă suferința pacientului.

Mie îmi place ceea ce fac. Lucrul la patul bolnavului, mi-a plăcut întotdeauna. Pe mine m-a ajutat că am lucrat cu placere și m-am dedicat acestei profesii.

Și perseverența este utilă în munca noastră. Și curajul de a întreba când nu știi un lucru. Pentru că nimeni nu s-a născut învățat. Este nevoie să te adaptezi permanent la cerințele locului de muncă și să-și dorești să progresezi.

Care credeți că este atitudinea corectă a asistentului medical în fața pacientului?

În momentul în care un asistent medical intră în salonul în care se află pacienții săi, trebuie să bată la ușă, să salute, să se prezinte, să dea mâna cu pacientul.

Când vorbim cu acesta, trebuie să ne uităm în ochii lui. Este foarte important cum ne adresăm unui pacient. Asta, dacă vrem să aibă încredere în noi.

Să nu uităm că buna purtare ne reprezintă.

mocanu_otilia2Cum vedeți rolul educației medicale continue în formarea asistenților medicali?

Mai mult decât utilă. Noi lucrăm într-un domeniu care evoluează continuu. Medicina progresează în fiecare zi. Mie îmi pare rău că unele asistente medicale nu înțeleg acest lucru. La aceste cursuri noi învățăm lucruri noi. Nu vine nimeni să ni le spună, altfel. Cu ajutorul educației medicale continue ne putem ghida.

Nu toate asistentele văd lucrurile la fel. Sunt persoane care-și doresc să afle tot ce e nou și să meargă la cursuri. Acestea sunt asistentele medicale care și-au ales această profesie din vocație. Altele sunt reticente. Din cursuri, văd numai creditele. Nu este de ajuns.

Daca nu ați fi devenit asistentă medicală, ce altă profesie ați fi ales?

Nu cred că mi-aș fi ales altceva. La un moment dat, mama mea voia sa devin învățătoare. I-am spus ”mamă, nu știu nici să cant, nici să desenez, unde mă trimiți?”. Cu adevărat, nu mă văd făcând altceva.

Care este lucrul care vă face să vă simțiți mândră că ați ales această profesie?

Mulțumirea pacienților. Nimic nu se poate compara cu momentul în care vin și mă iau în brațe și-mi mulțumesc pentru ceea ce am făcut. Nu știu să descriu acest sentiment. Dar este minunat când îl trăiești.

Am avut pacienți care m-au emoționat până la lacrimi. Îmi amintesc o poveste de pe Secția de Transplant Medular de acum 10 ani. Era în ziua de Paște și aveam un pacient, un copil, a cărui mamă îi spunea că nu poate să meargă la biserică să ”ia lumină” pentru că se teme să-l lase singur. La care copilul a replicat, arătând spre mine: ”poți să te duci liniștită că sunt aici cu cea de-a doua mamă a mea”. Vă imaginați ce am simțit în acele momente.

Și-mi mai amintesc de un copil de 5 ani care stătea în ușa biroului meu. Când o colegă l-a întrebat de ce stă acolo, i-a răspuns: ”stau aici, pentru că mie-mi place de doamna”.

Astfel de lucruri m-au motivat pe mine. Nu-i înțeleg pe cei care se uită doar la lucrurile materiale. Uneori cred că cei care gândesc ca mine, care au o astfel de motivație, sunt mult mai fericiți.

Cum vedeți rolul OAMGMAMR filiala București în promovarea intereselor profesiei dumneavoastră? Ce așteptări aveți de la această organizație?

Am o relație foarte bună cu cei de la Ordinul București. Îi apreciez foarte mult. Sunt partenerii noștri care ne ajută în formarea oamenilor. Ei ne pot ajuta să primim recunoaștere profesională și să promovăm valorile și interesele profesiei.

Cred ca ar fi rolul nostru să fim mai deschiși față de ei. Noi, asistenții medicali, trebuie să le înțelegem mai bine menirea și că ceea ce face Ordinul este benefic pentru noi. Uneori, problema este a noastră, a asistenților medicali. Pentru că nu înțelegem că ne pot ajuta, atât prin cursurile pe care le organizează, cât și prin celelalte activități de dezvoltare profesională pe care le oferă. Atunci când merg la cursuri, colegii trebuie să înțeleagă că fac ceva pentru ei înșiși, că pot afla lucruri noi, poate de la cineva din alt spital, poate de la cineva cu mai multă experiență. Noi ne îmbogățim, prin aceste cursuri. Așa că, ar trebui să le privim cu mai multă deschidere, ca pe ceva extrem de util nouă.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în Comunicare și Relații Publice, PhD.

Share This Post