Tulburările neuro-psihice în rândul vârstnicilor, o problemă de sănătate publică

robinÎn 2014, sinuciderea celebrului actor american Robin Williams stârnea o mare emoție în rândul opiniei publice la nivel internațional.  El fusese diagnosticat cu boala Parkinson și trecea printr-un episod acut de depresie, dupa spusele celor apropiați.

La multe luni după sinuciderea lui și după apariția raportului medicului legist, văduva actorului afirma într-un articol publicat în revista Academiei Americane de Neurologie, intitulat „Teroristul din creierul soțului meu“, că, din punct de vedere clinic, actorul a avut Parkinson, dar, patologic, a avut boala difuză cu corpi Lewy, o boală neurologică incurabilă cu care au fost diagnosticate, până acum, aproape 1.5 milioane de persoane din toată lumea.

Simptomele acestei  boli, care de obicei apar și dispar cu rapiditate, sunt dramatice și variate, de la insomnie la anxietate extremă, probleme digestive, pierderi de memorie și paranoia acută cauzată de prezența corpurilor Lewy în zona amigdalei din creier. În cazul lui Robin Williams, medicii consultați de soție după moartea actorului au afirmat că acesta a avut una dintre cele mai grave forme pe care o întâlniseră, aproape toți neuronii din creier și trunchiul cerebral fiind, practice, afectați.

Acest caz a readus în discuție multitudinea de feluri în care sunt percepute bolile mentale și cauzele lor. Specialiști neurologi, psihologi și psihiatri afirmă că multe dintre acestea pot fi contra-productive deoarece abordează problem extrem de complexe într-un mod simplist. De exemplu, abordarea conform căreia depresia este cauzată de deficiențe ale anumitor elemente bio-chimice ale creierului. Se pare, într-adevăr, că unii dintre noi suntem mai vulnerabili decât alții în fața sentimentului deznădejdii, dar acest lucru vine, cel mai probabil, din experiențele de viață de până în acel moment, în plus de “constituția” noastră genetică sau cocktailul de elemente chimice prezente în creierul nostru. Tot ce știm până acum este că oamenii simt și reacționează câteodată în anumite feluri particulare, tot restul fiind supus interpretării.

Una dintre consecințele negative ale considerării depresiei drept boală cauzată de dezechilibre fizico-chimice în creier este aceea că o asemenea abordare ne poate împiedica să înțelegem contextul mai larg: evenimentele și circumstanțele din viața noastră și cum reacționăm la ele. Adevărul este că toți suntem vulnerabili în fața unor tulburări sau probleme de sănătate mintală, în anumite circumstanțe. Și nu știm niciodată când vom fi puși în fața unor asemenea circumstanțe care ne împing spre un punct în care cedăm, deși nu ne-am fi închipuit că asa ceva poate fi posibil în cazul nostru.

depression

Majoritatea dintre noi, cei care trăim vieți normale, fără să știm despre afecțiunile de care suferea, fie ele boală difuză cu corpusculi Lewy, Parkinson sau depresie, putem înțelege cu greu de ce cineva ca Robin Williams se poate simți atât de nefericit încât să-și dorească să moară. În timp ce mulți dintre cei care se sinucid au trecut într-adevăr prin starea dramatică pe care o numim depresie, acesta nu este întotdeauna cauza și depresia este destul de rar singura explicație.  Mulți oameni s-au sinucis ca o consecință a unei stări extreme de rușine sau fiindcă nu au văzut nicio scăpare dintr-o dilemă morală sau din cauza unui viitor care le apărea sumbru. Mulți dintre cei care încearcă să se sinucidă nu vor de fapt să moară, ci încearcă să scape de o stare insuportabilă de suferință psihică. Alții se gândesc că prin dispariția lor îi vor ușura pe cei din jurul lor de povara îngrijirii lor, fără a lua în calcul suferința profundă pe care le-o provoacă acestora. Pentru alții, furia este determinantul principal al unei asemenea decizii, și nu depresia. Important este, deci, să fim conștienți că depresia nu este întotdeauna factorul principal într-o asemenea alegere dramatică precum sinuciderea, iar multe dintre părerile specialiștilor exprimate după tragicul eveniment al sinuciderii lui Robin Williams încearcă să ne arate exact acest lucru.

Cazul Robin Williams a mai readus în lumina reflectoarelor un lucru esențial, care reprezintă un fenomen îngrijorător de ceva vreme – acela ca peste 20% dintre adulții de peste 60 de ani suferă de o tulburare mintală sau neurologică (excluzându-le pe cele legate de durerile de cap) și că aproape 7% dintre toate dizabilitățile pe care le au vârstnicii sunt cauzate de aceste tulburări neurologice și mintale.

Cele mai întâlnite tulburări neuro-psihiatrice sunt, în cazul acestui grup de vârstă, demența și depresia. În același timp, tulburările de anxietate afectează aproape 4% din această populație, abuzul de substanțe aproape 1%, iar 25% dintre morțile auto-cauzate provin din acest grup de vârstă.  Problemele de sănătate mintală din rândul acestui grup sunt sub-identificate de către specialiști și de persoanele în vârstă însele, iar stigma care este încă asociată acestor probleme îi face pe mulți precauți în a cere ajutor.

În plus de factorii tipici de stres întâlniți în rândul oricărui grup de vârstă, mulți adulți în vârstă de peste 60-65 de ani își pierd abilitatea de a trăi independent, din cauza mobilității limitate, durerilor cronice, fragilității fizice sau psihice sau altor tipuri de probleme, având astfel nevoie de o anumită formă de îngrijiri pe termen lung. Mai mult, vârstnicii sunt mai expuși stresului adus de stările de doliu după cineva drag, de diminuarea statutului socio-economic adus de pensionare sau de diverse dizabilități. Toți acești factori îi pot conduce spre izolare, pierderea independenței, singurătate și stresului psihologic extrem.

Starea de sănătate mintală are un impact asupra stării de sănătate fizică și vice versa. De exemplu, vârstnicii cu boli cardiovasculare au rate mai crescute de depresie față de cei care au o stare bună de sănătate fizică, în timp ce depresia netrată a acestor vârstnici cu afecțiuni cardio-vasculare afectează negativ deznodământul afecțiunii fizice.

Depresia este atât sub-diagnosticată, cât și sub-tratată, în sistemul de îngrijiri primare.

Simptomele depresiei la vârstnici sunt de prea multe ori ignorate și rămân netratate, deoarece ele coincid cu celelalte probleme de sănătate, considerate deseori mult mai importante.

depression2Zilele internaționale ale sănătății mintale și ale persoanelor în vârstă pe care le marcăm în luna octombrie a fiecărui an ne reamintesc importanța pregătirii sistemului de îngrijiri medicale, în special a celui primar și a întregii societăți pentru a identifica și adresa corespunzător nevoile specifice ale vârstnicilor. În acest context, recunoașterea și tratarea promptă a tulburărilor mintale și neurologice și a abuzului de substanțe de către aceștia sunt esențiale, fiind recomandate atât intervențiile psiho-sociale, cât și medicamentația specifică.

Oferirea de servicii de îngrijiri de sănătate mintală de calitate și accesibile direct în comunitate este crucială.  O poveste recentă de succes în această privință s-a consemnat în Belgia, unde, în urma cererii tot mai mari din partea pacienților cu probleme de sănătate mintală care-și doreau să primească îngrijiri în special la domiciliu, sistemul de sănătate a reușit întărirea asistenței de specialitate în comunitate în urma procesului de reformă a sănătății mintale început acum 5 ani. Exemplul Belgiei nu este singular ci, dimpotrivă, tot mai multe țări, în frunte cu Statele Unite ale Americii, au luat în calcul remodelarea sistemului primar de îngrijiri medicale pentru a putea oferi servicii de sănătate mintală, în special la domiciliu.

Această evoluție face ca nevoia de a oferi formare specializată asistenților medicali care activează in sistemul de îngrijiri primare să fie din ce în ce mai mare.

A fost recunoscut faptul că asistenții medicali pot juca un rol vital în oferirea de îngrijiri medicale de calitate, la costuri viabile, direct în comunitate.  Sănătatea mintală se conturează deja drept o specialitate pentru care va exista o cerere în creștere semnificativă, pe măsură ce societățile trec printr-o îmbătrânire demografică fără precedent și care este așteptată să continue exponențial și în deceniile următoare.

Formarea asistenților medicali pentru a putea acorda îngrijiri corespunzătoare pacienților cu tulburări psiho-neurologice cere completarea actualului curriculum de educație medicală de bază și continua, pentru ca aceștia să poată dobândi o excelentă înțelegere a patologiilor neuro-psihiatrice și competențe de observare și analiză a pacientului și mediului în care trăiește, pentru a putea evalua nevoile acestuia, atât din punct de vedere clinic, cât și emoțional, mai ales, având în vedere unicitatea fiecărui caz.

Dată fiind importanța înțelegerii istoriei personale a fiecărui pacient cu tulburări psiho-neurologice, asistenții au nevoie de foarte bune abilități de comunicare, începând cu cele de ascultare. Abilitățile de relaționare, atât cu pacientul, cât și cu familia acestuia, sunt, de asemenea, importante pentru asistenții medicali care ofera îngrijiri la domiciliu. Aceștia trebuie să dea dovadă de încredere în sine și de capacitatea de luare a deciziilor în mod autonom, în urma observațiilor făcute la fața locului.

Unul dintre aspectele cele mai importante pe care asistenții medicali le au de combătut este sentimentul pacientului că pierde controlul. Acesta este, într-adevăr, diminuat în cazul îngrijirilor primite la domiciliu, însă râmane un factor care trebuie analizat permanent. Este, deci, benefic ca asistentul medical să îi permită pacientului să ia propriile decizii cât de mult posibil, mai ales în privința rutinelor zilnice care îi fac plăcere. Unul dintre cele mai delicate momente din activitatea asistenților medicali este acela în care apar schimbări de comportament ale pacientului, pe măsură ce afecțiunea se agravează. Acestea pot aduce, de asemenea, și dificultăți în alimentarea și hidratarea pacientului, precum și în privința capacității de a dormi sau a moralului acestuia. În același timp, asistentul medical care oferă îngrijiri la domiciliu are rolul de a organiza evaluări periodice ale medicației și a altor intervenții terapeutice ale medicilor specialiști. În plus, asistentul medical trebuie să fie pregătit să ofere sprijin psihologic și sfaturi membrilor familiei pacientului

În aceste condiții, asistenții medicali din îngrijirile primare de sănătate mintală pot deveni o resursă vitală pentru oferirea de servicii de calitate unei populații într-un accentuat proces de îmbătrânire și cu o rată în creștere a tulburărilor neuro-psihice. Ca urmare, peste tot în lume există tot mai multe voci care cer formalizarea rolului de asistent medical specialist în îngrijirile primare de sănătate mintală și dezvoltarea unui sistem de recunoaștere și remunerare profesională adecvat importanței lui.

 

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

 

Surse de documentare:

http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs381/en/

http://www.who.int/mental_health/mhgap/newsletter_may_2016.pdf?ua=1

http://www.who.int/ageing/events/idop_rationale/en/

http://www.communitycare.co.uk/2014/03/07/role-specialist-dementia-nurse-matters-home-care/

https://www.theguardian.com/science/blog/2014/aug/18/robin-williams-depression-causes-suicide?CMP=share_btn_tw

http://adevarul.ro/entertainment/celebritati/vaduva-robin-williams-dezvaluiri-despre-suferintele-actorului-lupta-boala-leac-Isi-pierdea-mintile-era-constient-asta-1_57f0262e5ab6550cb82dd988/index.html

Share This Post