Publicate în 2018, în revista Nature Microbiology, rezultatele unui studiu desfăşurat de Institutul Karolinska din Suedia, în colaborare cu o echipă de cercetători de la Institutul pentru infecţii şi sănătate globală de la University of Liverpool din Marea Britanie şi cu asistenţa unei facilităţi medicale din Uppsala (Science for Life Laboratory Mass Spectrometry Based Proteomics) aduc speranţe pentru dezvoltarea unor noi strategii de combatere a infecţiilor pneumococice. Această opinie unanimă a cercetătorilor se bazează pe înţelegerea mai bună a mecanismului prin care pneumococii cauzează boli, ceea ce ar putea explica şi consecinţele pe termen lung ale infecţiilor pneumococice, precum bolile de inimă.
Pneumococii pot fi găsiţi în flora normală a persoanelor sănătoase, aceste bacterii fiind, de obicei, inofensive. În acelaşi timp, infecţiile pneumococice duc la circa 2 mililoane de decese anual. Pneumococii sunt cea mai comună cauză a infecţiilor tractului respirator, precum otitele şi sinuzitele, dar şi a infecţiilor severe, precum pneumonia şi meningita.
Ilustrare a streptococului pneumoniei
Cercetătorii care au condus studiul menţionat anterior şi-au propus să înţeleagă de ce bacteria cauzează doar câteodată boli.
În acest scop, ei s-au axat pe studierea toxinei pneumolizină, produsă de pneumococ, cea care duce la producerea de efecte patogene.
Astfel, pneumolizina poate interacţiona cu un receptor special – MRC-1 – care se găseşte în anumite celule imune şi, în timpul acestei interacţiuni, declanşează un răspuns anti-inflamator. Odată ce se află în interiorul celulelor imunitare, bacteria se poate feri de alte atacuri şi poate chiar creşte pentru a duce la apariţia pneumoniei.
Până la acest studiu, se credea că pneumolizina produce doar un răspuns pro-inflamator. Studiul a implicat atât celule de şoarece de laborator, cât şi umane. Când cercetătorii au studiat şoarecii de laborator care nu aveau receptorul MRC-1, ei au observat că aceştia prezentau un număr mai mic de pneumococi în tractul respirator superior.
În cazul infecţiilor cele mai severe, precum meningita, ca şi în cazul infecţiilor tractului respirator, pneumococii găsesc o modalitate de a depăşi bariera formată de vasele de sânge care vascularizează sistemul nervos central. Conform cercetătorilor suedezi, anumiţi pneumococi sferici mai mici şi care prezintă pili reuşesc să depăşească această barieră sanguină şi să ducă la infectarea ţesutului cerebral cu ajutorul unei proteine numite RrgA.
Cercetătorii cred că aceste descoperiri pot fi importante pentru dezvoltarea unor noi tratamente şi vaccinuri împotriva infecţiilor pneumococice, de la cele ale tractului respirator, la cele ale creierului, precum meningita.
Deşi vaccinurile disponibile acum pot preveni majoritatea deceselor pe care le-ar putea cauza pneumonia în rândul copiilor, este nevoie de cercetări noi pentru a defini cauza celorlalte cazuri şi pentru a dezvolta, testa şi lansa pe piaţă noi vaccinuri pentru aceşti patogeni mai puternici. Unul dintre aceste vaccinuri salvatoare ar putea fi vaccinul pneumococic conjugat, care foloseşte drept element conjugat proteina D a H. influenzae şi care urmăreşte să protejeze împotriva pneumoniilor pneumococice şi a celor date de H. influenzae,
Alţi factori patogeni împotriva cărora sunt în proces de dezvoltare vaccinuri includ şi virusul respirator sincitial, care este cel mai comun patogen viral (25-35%) identificat la copiii cu pneumonie şi bronşiolită. În plus, vaccinuri îmbunătăţite împotriva tuberculozei pulmonare pot contribui şi ele la controlul epidemiilor de pneumonie pediatrică.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), deşi vaccinurile acoperă doar anumiţi patogeni şi anumite serotipuri selectate ale patogenilor ţintiţi, imunizarea are şi alte câteva avantaje care o fac un instrument deosebit de eficace pentru controlul îmbolnăvirilor. Imunizarea conferă o protecţie de durată, se poate administra rapid unor grupuri largi şi poate fi oferită relativ uşor şi unor grupuri de populaţie care pot fi altfel greu de atins prin servicii curative de sănătate. Astfel, vaccinurile pot atinge rapid o proporţie înaltă a populaţiei şi pot duce la scăderea rapidă a ratei îmbolnăvirilor.
Ce se poate aştepta în anii următori? Vaccinurile existente deja şi unele care se vor descoperi între timp vor continua să fie o parte importantă a fiecărui program de control al pneumoniei la copii. OMS recomandă introducerea acestor vaccinuri, odată dovedite eficace, în programele naţionale. Mulţumită creşterii finanţării multora dintre ţările în curs de dezvoltare pentru astfel de programe, un obstacol major pentru folosirea unor noi vaccinuri se poate considera depăşit, ceea ce face ca extinderea vaccinării anti-pneumonie în aceste ţări să devină mai accesibilă.
În ciuda acestor progrese, mai sunt multe de făcut, atrage atenţia OMS. Prevenirea pneumoniei trebuie să devină o prioritate la nivel naţional, iar sistemele de asistenţă primară trebuie întărite pentru a se asigura că vaccinurile ajung la toţi copiii.
În acelaşi timp, cercetarea trebuie să continue pentru a ne asigura că apar noi vaccinuri sau noi technologii care să ne ajute să facem faţă bacteriilor şi virusurilor.
De asemenea, este nevoie şi de extinderea sistemelor de monitorizare a eficacităţii vaccinurilor, precum şi de îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a programelor de vaccinare pentru a răspunde schimbărilor survenite pe parcurs.
Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent
Documentare, traducere şi adaptare după:
https://ki.se/en/news/how-pneumococci-challenge-our-immune-system
https://www.sciencedaily.com/releases/2016/06/160629100216.htm
https://www.sciencedaily.com/releases/2018/11/181112131644.htm
http://www.who.int/bulletin/volumes/86/5/07-044503/en/
https://www.cdc.gov/pneumococcal/about/diagnosis-treatment.html
