Depresia – o nouă abordare

depresiaLa nivel global, seestimeazăcă aproape 300 milioane de persoane suferăsau au suferit de depresie.

Înpractică, acest lucru înseamnă 300 milioane de cauze diferite și 300 milioane de prognoze diferite. Această varietate și volatilitate fac depresia dificil de identificat și tratat.

Da, lucrurile s-au îmbunătățit, sunt de acord experții. În ultimii 30 de ani, s-au făcut progrese înprivințamedicațieiși a unor tratamente proactive precum terapia cognitiv comportamentală.

Și, la nivel de societate, o înțelegere mai bunăasupra problemelor de sănătatemintală a făcutca familiile și angajatorii săaibă mai multă compasiune față de cei însuferință.

Nu avem încă niște reguli clare referitoare la cine va face boala și cine nu și, cu atât mai puțin, cine va fi bine și cine nu, dar asta nu înseamnă că nu știm mult mai multe lucruri decât am știut vreodată.  Depresia este o boală influențată de vârstă, sex, genetică, pierderi situaționale sau un mix inefabil din mai mulți dintre acești factori. Înțelegerea lor va conta mult în a disipa misterul rămas in jurul acestei boli și a ne ajuta să fim mai bine echipați, pentru a o înfrunta și trata. În cele ce urmează ne vom referi la cei mai importanți factori favorizanți.

Vârsta

În grupa de vârstă 10-34 de ani, sinuciderea este a doua cauză a morții. Specialiștii afirmă că este greșit să legăm în mod cauzal depresia și sinuciderea, deoarece la sinucidere pot contribui în mod semnificativ și alți factori ca, de exemplu, tulburarea bipolară, unul dintre cei mai semnificativi dintre aceștia.

Deși compoziția genetică și o istorie familială de cazuri de depresie pot juca un rol major, schimbarea frecventă a prietenilor și școlilor îi poate dezechilibra frecvent pe mulți adolescenți.  Din fericire, perspectivele pentru majoritatea adolescenților și tinerilor de 20 de ani sunt luminoase. Și, totuși, există 14 000 de tineri adulți care își iau viața într-un an, ceea ce este greu de acceptat. Tocmai pentru a reduce fenomenul sinuciderilor în rândul tinerilor, Federal Drug Administration din SUA a aprobat folosirea câtorva anti-depresive pentru copii și adolescenți.

La fel de importantăcagăsirea protocolului terapeutic și medicamentos potrivit este și realizarea că oamenii se pot schimba, că aptitudinile de supraviețuire ale adolescenților se pot îmbunătăți și că depresia poate fi ținută sub control și ameliorată. În acest context, chiar plasticitatea creierului care face dificilă găsirea medicației potrivite lucreazăîn favoarea copilului.

În 2016, un studiu dinrevistaPsychological Sciencearătacă elevii din anii de începutai liceului care au participat la simple exerciții de citire și scriere pe teme legate de modul în care alții au depășit diverse obstacole în timpul anilor proprii de liceu au raportat o scădere cu 40% a ratei depresiei față de grupul de control. Obiectivul studiului a fost să le arate elevilor de liceu că lucrurile se vor îmbunătăți și că crizele de acum vor fi evenimente nesemnificative încâțiva ani, dacă nu încâteva luni. Unul dintre motivele pentru care exercițiul a funcționat a fost că lecturile și scrisul au fost coordonate de către colegi ai elevilor, care le-au oferit acestora sfaturi, și nu de către adulți.

 

Sexul

Depresia nu este răspândită egal în cadrul celor 2 sexe. După pubertate, femeile sunt de aproximativ 2 ori mai predispuse decât bărbații să dezvolte condiția. Aceasta este o consecință a mai multor factori, dar mulți experți cred că fenomenul este în principal hormonal. Estrogenul, care este, bineînțeles, produs înconcentrațiimult mai marila femei, pare că favorizează un grad mai ridicat de ruminație. Toată acea îngrijorare și “dar dacă” sunt precursorii depresiei, cred mulți specialiști.

Pe de altă parte, testosteronul, hormonul masculin principal, blochează estrogenul, au arătat anumite studii, estrogen care, altfel, ar găsi receptori neurologici asociați cu introspecția adâncă.

În mod foarte relevant, dupămenopauză, ratele de depresie în rândul femeilor scad până la cele din rândul bărbaților. “Acest lucru ridică semne de întrebare nu numai cu privire la mecanismele biologice, dar și la cele sociale. Da, chimia hormonală poate fi un factor în apariția depresiei, dar la fel pot fi și presiunile care vin din nașterea și creșterea copiilor.”

Dezbaterea “natură față de socializare” (“nature versus nurture”) nu va dispărea în curând. Însă specialiștii pot cădea de acord asupra faptului că tratamentul pentru depresie este mai mult sau mai puțin la fel pentru femei și bărbați. Ambele sexe reacționează comparabil la diverse medicamente și doze, atâta timp cât femeile nu sunt gravide. Terapia cognitiv comportamentală funcționează la fel în cazul femeilor și bărbaților. De asemenea, instrumentele pe care pacienții încep să le folosească în timpul tratamentului – repoziționarea modului în care privesc provocările vieții astfel încât nu fiecare pas în urmă să fie privit că o catastrofă, respingerea sentimentului de deznădejde și a ideii de lipsă de valoare, adoptarea unor obiceiuri proactive precum exercițiile fizice, conectarea cu prietenii – pot funcționa la fel de bine pentru femei și bărbați.

 

Predispoziția genetică

Software-ul nostru personal – genomul – joacă un rol în aproape tot ce este legat de noi înșine, inclusivîn susceptibilitatea la depresie. Persoanele cu părințisaufrațicareraportează depresie sunt de până la 5 ori maipredispusesă fie afectate ele însele. După cum e cazul cu aproape toate caracteristicile personale, nu există însă o singurăgenă pentru depresie. Este vorba, în mod sigur, despre o suită de gene care interacționează cu mediul și determină cine se îmbolnăvește și cine nu.

Gândiți-va la două surori, apropiate ca vârstă, care și-au petrecut întreaga copilărie în aceeași casă, cresc și ajung adulți echilibrați și apoi trec prin aceeași experiență neașteptată a pierderii unui părinte. Amândouă intră într-o perioadă de doliu. Una dintre surori începe să-și revină după o vreme. Cealaltă, totuși, deși până atunci nu suferise de depresie, nu reușește să-și revină. Un lucru duce la altul și ea nu mai merge la serviciu și nu mai răspunde telefoanelor prietenilor. Viața ei devine o vâltoare. De ce? Doi oameni care trec prin aceeași pierdere pot avea un complex foarte diferit de factori – vulnerabilitate genetică și epigenetică (partea genomului care determină care gene sunt activate și care nu, a afirmat Pierre Azzam, profesor asociat la Universitatea din Pittsburgh).

Dacă există un lucru pe care îl au în comun depresiile, acesta este faptul că depresiile nu sunt alese de cei în cauză. Condiția nu este și nu a fost cumva volițională, un caz de încăpățânare sau lene, ceva de care victima s-ar putea scutura, dacă ar avea destulă voință.  Înțelegerea acestui lucru îi va ajuta nu numai pe cei din jur, familie și prieteni, să fie mai blânzi și răbdători cu pacienții, ci și pe pacienți să fie mai blânzi și răbdători cu ei înșiși.

“Tratarea depresiei nu ar trebui să fie diferită de tratarea hipertensiunii arteriale”, afirmă Beth Salcedo, profesor clinician asistent la Universitatea George Washington.  E nevoie de un regim de îngrijiri regulat și,câteodată, pe viață, un regim care poate fi însă integrat în viața de zi cu zi.”

Găsirea regimului potrivit cere răbdare, totuși. Medicației îi poate lua 4-6 săptămâni să înceapă să dea roade. Depresia este o condiție medicală complicată și la fel sunt oamenii pe care îi afectează. Este deseori dificil – și poate lua luni sau chiar ani – pentru găsirea medicamentelor potrivite pentru a trata această tulburare complexă.

Timp de decenii, medicii au tratat depresia practic prescriind un medicament și sperând în ce e mai bine. Acum există, totuși, un test genetic care îi poate ajuta pe medici să înțeleagă cum compoziția genetică a unei persoane îi poate afecta și răspunsul la diverse anti-depresive.

Astfel, într-un studiu prezentat la întâlnirea anuală a Asociației Psihiatrice Americane dinmai 2018, cercetătorii au raportat că persoanele care au folosit testul, numit GeneSight, au fost cu 50% mai susceptibile să intre în remisie după 8 săptămâni, comparat cu ceilalți pacienți.

Dacă există peste 12 anti-depresive, de la cele mai noi – bazate pe serotonină sau norepinefrină, care ajustează nivelul elementelor chimice din creier – până la cele mai vechi, precum medicamentele triciclice sau MAOI, medicii au la dispoziție puține instrumente care să-i ajute să aleagă medicamentele potrivite. Mult din tratamentul pentru depresie se bazează pe “încercare și eroare”, cu până la 40% dintre pacienți nerăspunzând corespunzător la tratamentul cu primul medicament.

GeneSight, dezvoltat de Myriad Genetics, analizează cele 12 gene cu rol înreacția organismului la diversele antidepresive. Aceste gene codifică modul încare enzimele, de exemplu, descompun elementele chimice principale ale medicamentelor, precum și receptorii care răspund la elementele chimice țintite de antidepresive.

GeneSight combină informația despre activitatea celor 12 gene și categorizeaza antidepresivele în grupele verde, galben și roșu. Aceste grupe nu reflectă eficacitatea anti-depresivelor, ci, mai degrabă, dacă există anumite elemente în compoziția genetică a unei persoane care împiedică aceste medicamente să funcționeze.

Medicamentele verzi sunt, de exemplu, acelea care nu arată vreo interacțiune cu genele unei persoane.Acestea vor avea, cel mai probabil, puține sau niciun efect secundar. Medicamentele galbene pot fi folosite, dar ele au anumite interacțiuni cu genele care vor duce la efecte secundare.  Medicamentele roșii provoacă, cel mai probabil, numai efecte adverse, fără a fi prea eficace. Este la fel de important să știm ce trebuie să nu facem precum să știm ce trebuie să facem, afirmă experții.

Există psihiatri care avertizează că majoritatea studiilor de până acum pe tema testării bazate pe gene a anti-depresivelor au implicat puțini subiecți. Studiul testului genetic a inclus aproape 1200 de pacienți suferind de depresie. Guvernul American finanțează studiul cel maicuprinzător de până acum al acestui test, care se desfășoară cu 2000 de veterani de război care suferă de depresie.  Acest număr crescut de subiecți va ajuta la determinarea utilității testului.

Ronni Shapiro, o pacientă, afirmăcă a fost ajutată de test. După ce a trecut printr-un divorț dificil întoamna anului 2010, Shapiro a fost diagnosticată cu “depresie situațională” și tendințe sinucigașe. “Tot ce voiam era să dispar. Credeam că, prin asta, le voi face tuturor un bine. Credeam că fiilor mei le va fi mai bine și că lumea va scapă de această persoană care plânge tot timpul și e nefericită.”

Shapiro a început atunci un drum de aproape 1 an de navigare printre tratamente, multe dintre care doar i-au făcut viața mai grea. Un psihiatru i-a prescris, la un moment dat, 8 medicamente diferite în numai 4 luni. Multe dintre acestea nu i-a ușurat simptomele depresive și gândurile sinucigașe, în timp ce altele au făcut-o somnoroasă, letargică și incapabilă să funcționeze normal. Într-un final, ea și psihiatrul ei au ajuns la o combinație care funcționa – Xanax și Lexapro.

O asistentă cliniciană i-a sugerat și să-și facă testul GeneSight pentru a vedea dacă alte medicamente ar putea-o ajuta. “Ce mi s-a părut incredibil a fost că toate medicamentele pe care le luasem au fost incluse, în urma testului, în categoria “nu funcționeazä”, cu excepția Xanax și Lexapro.

Pe baza rezultatelor testului, noul ei psihiatru i-a sugerat să introducă și Wellbutrin în regimul medicamentos cu Xanax și Lexapro, Wellbutrinul fiind așteptat să crească eficacitatea celorlalte două medicamente. “Pe parcursul a numai 7 zile, mi-am revenit la sinele meu de dinainte de criză. Era o transformare remarcabilă. Puteam să râd și să ies în oraș cu prietenii. Există și momente în care alunec din nou într-o groapă întunecoasă, doar că aceasta nu mai este atât de adâncă și există și o scară și pot vedea și mâinile care mă așteaptă sus ca să mă tragă afară.“

Shapiro spune că vrea cămaimulți oameni să afle despre testșisă-l folosească, așaîncât mai puținidintre cele câteva de milioane de oameni careseluptă cu depresia vor trece prin durerea prin care a trecut ea. Nu au nimic de pierdut.

Șimulțiexperțiîn depresie sunt de acord – informațiageneticăîi poate ajuta pe medici să diagnosticheze depresia mai devreme, când este mai ușor de gestionat. Studiile aratăcă, cu câtești mai multîn depresie, cu atât e mai marepovara, afirmă specialiștii – de ce să orbecăi căutând soluția când poți avea câteva indicii? Nu avem încă toate răspunsurile, dar avem informații importante care ne pot ajuta să creăm un tratament mai bun.

 

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent

 

Traducere și adaptare după:

Depression’s many causes (Multiplele cauze ale depresiei)  – Ryan Hatch din Special Time Edition – Mental Health – A New Understanding, Jun 2019

A genetic test for depression (Un test genetic al depresiei) – by Alice Park din Special Time Edition – Mental Health – A New Understanding, Jun 2019

Sursa foto: Special Time Edition – Mental Health – A New Understanding, Jun 2019

 

 

Share This Post