Cum poate fi folosit ”interviul motivațional” în sănătate și cu ce rezultate?

interviu2Conceptul de ”interviu motivațional„ a avut la bază experiența tratării alcoolismului și a fost descris pentru prima dată în 1983.

Această experiență a fost apoi dezvoltată într-o teorie coerentă și o descriere detaliată a procedurii clinice, care au fost prima dată oferite de profesorii W. R. Miller și St. Rollnick. Aceștia au definit interviul motivațional ca un „stil de consiliere centrat pe client (sau pacient) care are scopul de a provoca schimbarea comportamentului acestuia, ajutându-I să exploreze și să-și rezolve ambivalența (definită drept concurență a unor scopuri de sens contrar)“.

Examinarea și soluționarea ambivalenței este scopul central al consilierii non-directive, iar interviul motivațional este un mod particular de a ajuta clienții sau pacienții să recunoască și să facă ceva în legătură cu problemele lor actuale sau potențiale.

Interviul motivațional este considerat a fi deosebit de util pentru clienții (pacienții) care sunt reticenți la schimbare sau care sunt ambivalenți în ceea ce privește schimbarea comportamentului.

Strategiile interviului motivațional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive, mai degrabă suportive decât argumentative. În final, scopul este să crească motivația intrinsecă a clientului sau pacientului, astfel încât schimbarea să apară din interior (propria voință), mai degrabă decât să fie impusă din afară (prescrisă sau recomandată de medic).

Trăsăturile caracteristice interviului motivațional sunt:

interviuInterviul motivațional este aplicabil pe scară largă în gestionarea bolilor care sunt asociate, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu alegeri de comportament, precum stilul de viață.

El a fost utilizat și evaluat în legătură cu consumul de alcool, dependența de droguri, renunțarea la fumat, scăderea în greutate, aderența la diverse tratamente, monitorizarea și menținerea activității fizice, susținerea imunizării, dar și în tratamentul astmului și al diabetului. Interviul motivațional a fost aplicat de diverși furnizori de servicii medicale, psihologi, medici, asistente și moașe.

În ceea ce privește tehnica interviului motivațional, aceasta este bazată pe patru strategii principale de intervenție:

1. Exprimarea empatiei: se bazează pe înțelegerea și acceptarea cunoștințelor, atitudinilor și experiențelor pe care le manifestă clientul (pacientul), mai degrabă decât pe rolul medicului ca expert.

2. Dezvoltarea discrepanței între comportamentul curent și cel dorit al clientului sau pacientului (între situația actuală și ceea ce dorește persoana).

3. Comunicarea se derulează în sensul manifestat de rezistența clientului sau pacientului și nu împotriva acesteia, pentru a preveni ruperea dialogului și a permite medicului (sau asistentului) să-i exploreze opiniile.

4. Sprijinirea auto-eficienței clientului sau pacientului, adică se bazează pe faptul că personalul medical care face interviul are încredere în capacitatea acestuia de schimbare.

Pentru ca personalul medical care face interviul să-și poată adapta intervenția și dialogul, la baza interviului motivațional stă o teorie a schimbării comportamentale dezvoltată de Prochaska și DiClemente.

Ea definește mai multe etape în care persoanele se regăsesc în ceea ce privește schimbarea comportamentului, clasificare care-i poate ajuta pe profesioniștii din domeniul sănătății să dezvolte argumente adecvate pentru a-i face pe oameni să-și modifice comportamentul.

Ciclul Prochaska definește mai multe etape ale schimbării comportamentului și anume:

1. Etapa pre-intenției sau pre-contemplativă: în care persoana nu ia în considerare schimbarea. Ea nu intenționează să își schimbe comportamentul în următoarele șase luni. Acest lucru poate fi explicat printr-o serie de motive care trebuie aflate și luate în considerare (și asupra acestor elemente trebuie să se concentreze personalul medical care conduce interviul motivațional), dacă pacientul este în această etapă.

2. Intenția sau etapa contemplativă: persoana (pacientul) este ambivalentă (nehotărâtă) în ceea ce privește schimbarea. Ea poate avea în vedere modificarea obiceiurilor sale în viitorul relativ apropiat. Persoana (pacientul) analizează argumentele pro și contra. În faza aceasta, personalul medical care conduce interviul motivațional trebuie să profite de faptul că problema este definită și trebuie să analizeze împreună cu persoana (pacientul) posibilele măsuri.

3. Pregătirea sau determinarea: decizia este luată și persoana se pregătește pentru schimbare. Sunt definite, în echipa lucrător medical – pacient, diversele modalități practice ale schimbării.

4. Acțiune: perioada în care persoana își schimbă efectiv obiceiurile. Acesta este un moment important care necesită multă energie și atenție pentru menținerea comportamentului.

interviu1În ceea ce privește evaluarea tehnicii interviu motivațional, dintr-o revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor referitoare la aceasta realizată de un colectiv al  Universității din Aarhus, Danemarca, publicată în British Journal of General Practice, a rezultat că 80% din studii confirmă că interviul motivațional îi ajută pe clienți (pacienți) să-și schimbe comportamentul și că depășește ca performanțe consilierea tradițională.

Meta-analiza arată efectele interviului motivațional asupra indicelui de masă corporală, colesterolului total din sânge, tensiunii arteriale sistolice, concentrației de alcool din sânge și conținutului standard de etanol.

Natura schimbărilor produse asupra parametrilor pacientului este aproape întotdeauna legată atât de respectarea tratamentelor prescrise, cât și de tipul de modificări pe care le face pacientul în stilul său de viață. Cu toate acestea, efectul interviului motivațional în unele domenii problematice cum ar fi combaterea obezității și renunțarea la fumat este provocat în primul rând de o schimbare a obiceiurilor pacientului, în timp ce efectul asupra astmului provine, în primul rând, din respectarea tratamentului prescris.

Analiza a arătat că interviul motivațional poate fi eficient chiar și după întâlniri scurte de doar 15 minute, dar și că o creștere a numărului de întâlniri cu un pacient crește probabilitatea de a înregistra succese.

O altă concluzie a studiului este aceea că interviul motivațional poate fi utilizat în tratamentul unei palete foarte largi de boli care sunt influențate, într-o oarecare măsură, de comportament.

Deoarece nu există efecte adverse ale interviului motivațional, același studiu sugerează și că această metodă poate fi folosită cu succes în beneficiul unei categorii foarte largi de pacienți.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

 

Surse de documentare:

Interviul motivațional: o revizuire sistematică și meta-analiză publicată în British Journal of General Practice șicoordonată de Sune Rubak, MD, Research Fellow, Departmentul de Cercetare și Departamentul de Medicină Generală, Universitatea din Aarhus, Danemarca, https://pdfs.semanticscholar.org

www.banyanphiladelphia.com (sursa foto 1)

https://ro.sainte-anastasie.org (sursa foto 2)

Share This Post