COVID-19 a arătat lumii întregi ceea ce am intuit dintotdeauna – cât de importantă este prevenirea infecțiilor și de ce munca celor care lucrează în domeniu este foarte importantă.

Cu alte cuvinte, pentru a păstra oamenii în siguranță, în plus față de toate problemele obișnuite (infecții asociate asistenței medicale, reapariția focarelor de rujeolă, sezonul gripal etc.), comunitatea de prevenire și control al infecțiilor combate acum o pandemie globală care va dura ceva timp de acum încolo.

În această perioadă, apar și voci din comunitatea științifică care ne spun, în plus de aplicarea măsurilor de protecție obișnuite, că este timpul să învățăm să trăim cu acest virus.

Cert este că modelul pe care s-a mers multă vreme – și anume că virusul trebuie suprimat sau îngrădit – devine greu de aplicat cât timp oamenii pot fi infecțioși fără să știe că au virusul, cât timp îl pot transmite în tăcere, pentru că nu dezvoltă simptome.

La nivel mondial, la costuri imense pentru economiile lumii, educație și sănătate, de cele mai multe ori s-a mers pe ideea de a opri totul pentru a bloca transmiterea virusului. Iar cu numărul de cazuri în creștere, există amenințarea constantă de a fi impuse tot mai multe restricții.

Sunt unii specialiști, însă, care-și pun întrebarea dacă în paralel nu ar trebui să învățăm cum să trăim cu virusul?

Prof. Carl Heneghan, șeful Centrului pentru medicină bazată pe dovezi de la Universitatea Oxford, spune că situația actuală are nevoie de o gestionare mai echilibrată.
În opinia sa, cu un flux constant de noi restricții și școli care trimit grupuri întregi de elevi acasă atunci când doar o persoană are un test pozitiv, într-un moment în care nivelul infecției este încă foarte scăzut, suntem într-o situație care arată clar că principala noastră preocupare este aceea de a suprima virusul. În schimb, el susține că ar trebui să acceptăm că virusul este aici pentru a rămâne pentru foarte mult timp, ceea ce înseamnă că trebuie să încercăm să acționăm pentru a minimaliza riscurile, și să facem acest lucru cu grija permanentă asupra consecințelor acțiunilor pe care le întreprindem.

Primul lucru de care este îngrijorat este faptul că testul Covid este, de fapt, atât de sensibil încât identifică și ceea ce este efectiv un virus mort, deoarece găsește urme ale acestuia la câteva luni după ce persoana a încetat să fie infecțioasă. Prof. Carl Heneghan propune să privim lucrurile fără panică. De fiecare data când vedem o creștere a numărului de cazuri, trebuie să ne uităm cu atenție, de fapt, la numărul internărilor în spitale.

Numărul internărilor zilnice în spitalele din Marea Britanie în perioada 25 martie – 25 septembrie, conform datelor guvernamentale

 

Argumentul invocat de Prof. Heneghan este că trebuie să se acorde mai multă greutate bolii decât numărului de cazuri. În timp ce internările în spitale au început să crească în Marea Britanie, din august încoace, numărul lor este încă scăzut în comparație cu primăvara acestui an și creșterea este mult mai treptată decât atunci.

Mai mult decât atât, creșterea numărului de persoane internate pentru boli respiratorii și, din păcate, decesele aferente sunt ceva normal în această perioadă a anului când ne îndreptăm spre toamnă și iarnă, perioada când aceste virusuri se răspândesc întotdeauna mai mult.

Iar unii ani pot fi mai răi decât alții. În Marea Britanie, de exemplu, în iarna 2017/2018 au fost cu 50000 mai multe decese în perioada de iarnă comparativ cu restul anului, în principal din cauza unei ierni foarte reci, a unei tulpini gripale virulente și a unui vaccin puțin eficace.

 

Numărul de decese în Anglia și Wales în ultimele ierni

 

Opinia prof. Robert Dingwall, sociolog și consilier al guvernului Marii Britanii, este că publicul ar putea fi acum în stadiul în care devine „confortabil” cu ideea că mii de persoane vor muri de COVID, la fel cum acceptă că se moare de gripă. El mai crede că ar trebui să i se spună populației că virusul va fi în preajmă „pentru totdeauna„ chiar și după ce apare un vaccin.

Care este riscul dacă ne scade vigilența?

Problema accentului pus pe internările în spital este că putem ajunge să scăpăm lucrurile de sub control. Cazurile ajunse în spital sunt rezultatul unor infecții care au vut loc cu câteva săptămâni în urmă. Deci, dacă ajungem la un număr mare de spitalizări, înseamnă că lucrurile au scăpat de sub control și sunt necesare măsuri și mai draconice decât dacă s-ar fi acționat cu prudență.

Cealaltă fațetă a problemei, spune prof. Christina Pagel, de la University College London, este cea a pacienților care încă se luptă cu boala luni de zile după o infecție. Ea spune că ar fi „iresponsabil” să fie permisă răspândirea virusului, deoarece este un virus foarte recent și încă nu suntem siguri care sunt riscurile pe termen lung. Ea mai spune că, dacă ratele de infecție cresc în grupele de vârstă mai tinere și mai sănătoase, va fi dificil să se împiedice răspândirea la cele mai vulnerabile.

Prof. Mark Woolhouse, expert în boli infecțioase la Universitatea din Edinburgh, este de acord că acesta este un risc. Dar el susține că guvernul trebuie să „echilibreze cu grijă” pierderile și consecințele. Deși peste 40.000 de morți sunt legate de COVID în Marea Britanie, în mod clar povara a fost asupra persoanelor în vârstă (vârsta medie a persoanelor decedate fiind 80 de ani).

Rata deceselor cauzate de pandemie – cea mai mare din 2008

 

Dacă ne uităm, însă, la ratele de mortalitate ajustate în funcție de vârstă, care iau în considerare dimensiunea și vârsta populației, putem vedea că, în timp ce 2020 a fost, fără îndoială, un an rău comparativ cu ultimii ani, ceea ce s-a înregistrat acum în ceea ce privește decesele nu este complet ne-sincronizat cu istoria recentă. Este, de fapt, comparabil cu ceea ce s-a întâmplat în anii 2000.

 

Cum pot fi protejate persoanele vulnerabile?

Prof. Woolhouse spune că perioada de carantină a amânat pur și simplu problema. Însă ea a avut avantajul de a oferi timp, care ar putea fi folosit acum pentru a-i proteja mai bine pe cei vulnerabili.

Aceasta înseamnă, pentru modelul britanic, direcționarea intensivă a testelor către casele de îngrijire a bătrânilor, pentru a preveni apariția virusului, deoarece 4 din 10 decese au fost printre rezidenții acestora. Se vor lua măsuri similare pentru a proteja persoanele fragile care primesc îngrijire în propriile case.

Dincolo de aceasta este nevoie de un „lanț de încredere” prin care fiecare persoană să acorde mai multă atenție atunci când are contact cu o persoană pentru care COVID -19 prezintă un risc mai mare. Aceasta poate însemna să nu se întâlnească cu persoane la risc, dacă crede că a mers în locuri aglomerate unde a fost expusă.

Revenind la tema ”Săptămânii Internaționale a Prevenirii Infecțiilor”, acum, mai mult decât oricând în trecut, pe lângă recunoașterea eforturilor profesioniștilor care lucrează în controlul infecțiilor și ale tuturor lucrătorilor în sănătate care sunt angajați în eforturile de gestionare a efectelor pandemiei, fiecare ne putem simți responsabili și recunoscuți pentru modul în care ne implicăm în prevenirea răspândirii infecțiilor, și prin aceasta ne protejăm pe noi și pe cei mai vulnerabili din jur.

Iar pentru profesioniștii din sănătate, cele mai importante 10 mesaje (susținute și de Organizația Mondială a Sănătății) care promovează educația pacienților, mai mult decât oricând, în această săptămână, sunt simple: 1. Atenție la infecțiile asociate îngrijirii medicale care pot și trebuie prevenite; 2. Încurajați-i pe pacienții dumneavoastră să pună întrebări și să ceară informații despre actul de îngrijire;  3. Reamintiți-le pacienților cât de importantă este igiena mâinilor și încurajați-i să o respecte și să ceară celor din jur (personal medical sau vizitatori) să o respecte, dacă acest lucru este necesar; 4. Învățați-i pe pacienți regula după care pot identifica injecțiile sigure (Fiecare injecție: un ac, o seringă) și să ceară respectarea ei de fiecare dată; 5. Educați-i pe pacienți să păstreze curățenia și cereți personalului medical să mențină o perfectă curățenie a echipamentelor și zonelor în care are acces pacientul; 6.  Explicați-le pacienților ce medicamente iau și de ce – în mod particular dacă iau antibiotice. A lua antibioticele într-un mod greșit poate genera rezistența la antibiotice. Este esențial ca pacienții să știe pentru ce sunt medicamentele lor, cum să le ia și cât timp ar trebui să le ia. 7. Educați-vă pacienții cum să prevină infecțiile post-chirurgicale. Învățați-i pe pacienți cum să-și îngrijească rana după ce părăsesc unitatea medicală și să verifice dacă orice persoană care le inspectează rănile sau le schimbă pansamentul folosește o igienă adecvată a mâinilor. Pacienții trebuie să înțeleagă și importanța propriei igiene a mâinilor. 8. Învățați-vă pacienții să aibă un plan de vaccinare și să-l respecte. La adult, vaccinurile pot preveni suferința și costurile (inclusiv timpul pierdut de la locul de muncă) asociate cu gripa, pneumonia, papilomavirusul uman (HPV) și hepatita B. 9. Educați-vă pacienții să discute despre prevenirea infecțiilor cu specialiștii din fiecare centru medical. Aceștia pot fi asistente medicale, epidemiologi, microbiologi, doctori sau alți profesioniști al cărui rol este acela de a preveni răspândirea germenilor în unitățile de sănătate. 10. Prin educarea pacienților, puteți opri răspândirea infecției.

Mesajul principal este acela că orice persoană din lume joacă un rol important în prevenirea infecțiilor. Important este ca fiecăruia să-i fie clar ce anume are de făcut, să știe că stă în puterea sa să facă asta și să fie încurajat constant și educat să o facă.

 

Mirela Mustață, Redactor executiv e-Asistent.ro

Surse de documentare:

http://professionals.site.apic.org/iipw/

https://chesapeakehc.org/infection-prevention-is-everybodys-business/

https://www.bbc.com/news/health-54228649?xtor=AL-72-%5Bpartner%5D-%5Bbbc.news.twitter%5D-%5Bheadline%5D-%5Bnews%5D-%5Bbizdev%5D-%5Bisapi%5D&at_custom4=967F0C42-FB9A-11EA-A001-5ACB4744363C&at_custom1=%5Bpost+type%5D&at_medium=custom7&at_custom2=twitter&at_campaign=64&at_custom3=%40bbchealth