Medicina modernă și … copiii prematuri

În luna în care celebrăm Ziua mondială dedicată copiilor născuți prematur am ales să prezentăm opiniile unor părinți, dar și părerile unor medici care au ales să vorbească despre ce înseamnă să îngrijești un copil născut înainte de termen.

 

prematur1

Un bebeluș se odihnește în secția de terapie intensivă neonatală de la Centrul Medical Tufts, SUA după ce s-a născut cu mai mult de 11 săptămâni prea devreme. (Jesse Costa/WBUR)

 

Prima mărturie (pentru publicația americană wbur.org) este cea a jurnalistei Sarah DiGregorio, ea însăși mamă a unei fetițe născută prematur. Sarah este și autoare a cărții “Early: An Intimate History of Premature Birth and What It Teaches Us About Being Human.” – un studiu profund personal al nașterii premature în Statele Unite.

Sarah DiGregorio era însărcinată doar în 28 de săptămâni când a născut-o pe fiica ei, de urgență, prin cezariană. Copila ei și-a petrecut primele două luni de viață într-o unitate de terapie intensivă neonatală, conectată la ventilatoare și fiind hrănită artificial. Crede, însă, că a avut marele noroc să aibă acces la resursele medicale necesare pentru a menține un copil prematur în viață.

În cartea ei, Sarah vorbește despre istoria nașterilor premature și prezintă unele dintre problemele majore cu care se confruntă încă mamele care nasc înainte de termen. Ea abordează, de asemenea, problemele cu care se confruntă comunitățile marginalizate și cu resurse scăzute.

Sarah scrie în cartea ei: „Nașterea prematură s-a întâmplat dintotdeauna. Însă nu întotdeauna a fost considerată o problemă medicală, cu soluții medicale. De-a lungul istoriei, moașele și părinții copiilor erau cei care găseau modalități de a ține bebelușii prea mici în viață, de a-i încălzi. Și bunicul meu a fost un copil prematur, născut în 1921. Era unul dintre cei 2 gemeni, fiecare cântărind aproximativ 1,5 kilograme. Și … s-au născut acasă. Străbunica mea era un imigrant din Italia. I-au înfășurat în bumbac și i-au ținut într-un cuptor, la o temperatură nu foarte ridicată. Lucrul acesta era destul de obișnuit, de fapt.  De-a lungul istoriei au existat o mulțime de exemple – de moduri în care oamenii au încercat să mențină acești bebeluși în viață„.

Sarah descrie în cartea ei și cum s-a inventat incubatorul pentru copiii prematuri: „Cel care l-a descoperit a fost un medic pe nume Stephane Tarnier, de la maternitatea din Paris, în anii 1880. Povestea spune că într-o zi a mers la grădina zoologică din Paris. El era puternic preocupat de rata foarte ridicată a mortalității în rândul copiilor cu greutate foarte mică din spitalul său. Se pare că în acea zi se gândea la acest lucru, în timp ce se uita la un încălzitor de ouă de pasăre, ceva care era folosit pentru asta de mii de ani. Egiptenii au utilizat, se pare, pentru prima oară astfel de incubatoare, practic pentru a ecloza ouăle de pasăre. Uitându-se la incubator, se gândea în sinea lui: „Ei bine, ce s-ar întâmpla dacă aș pune un copil acolo? Poate asta i-ar menține mai calzi decât cum facem noi acum”. Ceea ce era adevărat, pentru că la vremea aceea copiii se înfășurau doar într-o flanelă. Așa că i-a cerut prietenului său, care era șeful grădinii zoologice din Paris, să vină cu un prototip pentru el și a început să-l folosească.

 

prematur2

Cred că era anul 1883. Imediat ratele de supraviețuire au crescut. Anterior, aproximativ 30% dintre bebelușii născuți în jur de 1.7 kilograme supraviețuiau. Atunci când a început să folosească incubatorul, 60% dintre ei au supraviețuit. Progresul a fost evident. Iar incubatorul de la acea vreme … primul pe care l-a folosit, era un rezervor cu apă fierbinte în partea de jos care avea o zonă pentru bebeluș deasupra. Desigur ca nu era foarte diferit de ceea ce moașele și părinții copiilor prematuri foloseau de secole. Dar ceea ce a făcut diferența a fost că ideea a fost acceptată în domeniul medical. În plus, eficiența sa a fost testată și rezultatele măsurate.”

Un alt element important din mărturiile din carte se referă la faptul că prematuritatea este un indicator al sănătății comunității: „Când am început să vorbesc despre carte, Cyndi Pellegrini, care era vicepreședinte pentru politici publice la March of Dimes, mi-a spus ceva cu adevărat de reținut. Ea a spus că natalitatea prematură poate fi asemuită unui ”canar într-o mină de cărbune”. Deci, dacă numărul nașterilor premature crește, este ceva în neregulă în acea comunitate.

În timpul sarcinii, persoanele care au avut complicații sau care au avut preeclampsie sunt mai predispuse să aibă boli cardiovasculare. Este un semnal al unei probleme care se va vedea mai târziu. Și pentru comunități pot fi înțelese lucrurile în același mod. Prematuritatea este un semnal de alarmă asupra sănătății unei comunități. Dacă rata prematurității într-o comunitate crește, înseamnă că sănătatea persoanelor din acea comunitate este în declin. Iar înțelegerea motivelor este cu adevărat importantă, pentru a putea adresa acele probleme.”

O altă mărturie despre problematica nașterilor premature este cea a medicului Charlene Collier, director al Mississippi Perinatal Quality Collaborative. Ea reprezintă o comunitate în care, potrivit datelor din 2018 de la Centrul Național pentru Statistici din Sănătate, rata prematurității este cea mai mare din SUA.

Dr. Collier mai spune că efectele rasismului asupra sănătății publice se văd în îngrijirile pe care le primesc anumite mame. Astfel, rata nașterilor premature la mamele afro-americane, de exemplu, este cu aproximativ 50% mai mare decât pentru mamele albe. Acest lucru se întâmplă cu toate că, în îngrijirea clinică, femeile de culoare vor să aibă bebelușii la timp și fac tot ceea ce le cer medicii să facă pentru a se îngriji.

Aceasta se rezumă cu adevărat la modul în care rasismul, prejudecățile implicite și explicite sunt adânc înrădăcinate în sistemul nostru de îngrijire a sănătății. Iar rata nașterilor premature este dovada că nu am făcut suficient pentru a demonta acest lucru și pentru a face față acelor efecte. Chiar dacă există o tehnologie excelentă în centrele de terapie intensivă neonatală și se poate asigura asistență medicală excelentă, doar asistența medicală nu poate rezolva problema prematurității în această țară. Pentru aceasta trebuie să ne uităm la întreaga experiență trăită de o femeie. De la naștere și copilărie, la cartierul în care crește, la tipul de mediu în care trăiește, la educația la care are acces. Și nu este suficient să credem că un tratament sau o intervenție medicală vor rezolva problema aceasta complexă.

Un alt aspect legat de prematuritate care preocupă în ultima perioadă este cel legat de efectele COVID-19 asupra copiilor prematuri născuți în această perioadă sau asupra adulților care au fost născuți înainte de termen. La întrebările legate de aceste preocupări răspunde prof. doctor Christoph Bührer, director medical Departamentul de Neonatologie, Charité Berlin.

Riscul infecției COVID-19 asupra copiilor născuți înainte de termen nu este încă suficient studiat, spune acesta.

Herr Prof.Christoph Bührer CC17 -Klinik für Neonatologie - LeitungÎn prezent, nu există date specifice concludente referitoare la infecția COVID-19 la bebelușii prematuri. Pornind de la studiile pe care le avem deja, există motive să presupunem că sugarii, atât cei la termen cât și cei  prematuri, nu sunt ținta principală a acestui virus. Însă, teoretic, dacă o infecție cu COVID-19 se transformă în pneumonie, ne așteptăm ca sugarii prematuri cu displazie bronhopulmonară să dezvolte simptome mai grave (cum ar fi dificultăți de respirație sau oxigenare slabă) decât cei cu plămâni sănătoși. Vestea bună este că studiile de până acum nu au confirmat aceste temeri.”

Legat de riscul pentru adulții născuți prematur, profesorul Bührer îndeamnă la prudență sporită din partea acestora.

Dacă o infecție COVID-19 se transformă în pneumonie, oricine cu o afecțiune pulmonară cronică (cum ar fi astmul, fibroza chistică sau persoane născute prematur care au avut displazie bronhopulmonară) pot face mai greu față bolii. Este posibil ca aceste persoane să aibă nevoie de mai mult ajutor medical decât cineva care este complet sănătos. Deoarece COVID-19 și gripa (în special H1N1) au rate de atac similare, adulților și adolescenților născuți foarte prematur li se recomandă să se vaccineze împotriva gripei”.

Toate aceste opinii susțin puternic idea că țările își pot reduce ratele de mortalitate neonatală și infantilă și riscul de îmbolnăvire la adulții mai vulnerabili născuți înainte de termen dacă se preocupă  cu adevărat de îmbunătățirea îngrijirii mamei în timpul sarcinii și al nașterii și a sugarilor prematuri.

 

Mirela Mustață, Redactor executiv e-Asistent.ro

Surse de documentare:

 

https://www.wbur.org/onpoint/2020/01/28/modern-medicine-premature-birth-care (inclusiv sursa foto 1)

Sursa foto 2 – http://historydetectives.nyhistory.org/wpcontent/uploads/2014/07/78215d_IncubatorBabies_Alland2502.jpg

https://www.efcni.org/news/coronavirus-risks-for-preterm-born-infants-an-interview-with-professor-doctor-christoph-buhrer/ (inclusiv sursa foto 3)

Share This Post