Pierderea contactelor sociale din cauza restricțiilor impuse pentru controlul pandemiei COVID-19 a accelerat declinul cognitiv pentru mulți seniori. Din această categorie, pacienții cu demență au plătit, se pare, prețul cel mai mare și nu numai în privința declinului cognitiv.
De exemplu, unele studii din Marea Britanie sugerează că a fost cea mai comună „afecțiune preexistentă” la cei care au murit de Covid-19. Demența face dificilă înțelegerea pericolului virusului și reținerea și aplicarea măsurilor de distanțare fizică sau de igienă personală. Mulți dintre seniorii suferinzi de demență au trecut prin pandemie în casele de îngrijire, care au înregistrat aproape jumătate din totalul deceselor cauzate de Covid-19 în lumea dezvoltată.
Cu o sută de ani în urmă, speranța de viață la naștere nu depășea cu mult pragul de 30 de ani. Până în 1960, ea ajunsese deja la 52 de ani. Astăzi este în jur de 70 de ani pentru bărbați și 75 de ani pentru femei, iar în țările bogate, peste 80 de ani. Cazurile de nonagenari și chiar centenari nu mai sunt rare. În acest context, se poate spune că demența reprezintă o daună colaterală adusă de creșterea duratei de viață, o victorie a umanității.
Demența afectează acum peste 50 de milioane de oameni din întreaga lume, un număr care crește rapid. OCDE a estimat că până în 2030 numărul cazurilor de demență va crește cu 50% în țările bogate și cu 80% în cele mai sărace, deoarece speranța de viață în aceste țări va crește semnificativ. Peste 80 de milioane de oameni vor avea demență până în 2030 și 150 de milioane până în 2050.
Demența are multe cauze și este înțeleasă imperfect. Este însă clar că prevalența sa crește odată cu vârsta, iar numărul de cazuri noi se dublează la fiecare cinci ani până la vârsta de 90 de ani.
Pe măsură ce progresează, demența ataca agilitatea mentală și, ”ștergând” memoria, fură o mare parte din ceea ce face parte din identitatea personală. Când formele sunt severe, oamenii devin incapabili să se îngrijească de ei înșiși. Uită să bea și se deshidratează sau încep să sufere de incontinență. Pot suferi de halucinații sau se scufundă într-o stare pronunțată de apatie. Au nevoie de îngrijire când sunt trezi și, adesea, de supraveghere chiar și atunci când dorm.
Pe măsură ce îmbătrânim, creierul începe să se micșoreze în mod natural din cauza morții celulelor. Gândiți-vă la creier, în termeni simpli, ca la o combinație de substanță cenușie (corpurile celulare neuronale) și substanță albă (fibrele care leagă celulele). Contracția începe în jurul vârstei de 30-40 de ani și se accelerează după 60-65 de ani. Pierderea volumului cerebral nu este uniformă: unele zone se micșorează mai repede decât altele.
Demența poate afecta și persoanele mai tinere. În 1906, Alois Alzheimer, un psihiatru german, a efectuat o autopsie lui Auguste Deter, o femeie care a dezvoltat demență în jurul vârstei de 40 de ani. El a observat anomalii găsite și în creierul persoanelor în vârstă cu demență.
Dintre zecile de forme de demență identificate, patologia cunoscută sub numele de „boala Alzheimer” este cea mai frecventă, reprezentând între 60% și 80% din cazuri. Apoi, fiecare reprezentând 5-10% din totalul cazurilor, sunt demența vasculară, cauzată de un flux inadecvat de sânge în creier, și demența cu corpuri Lewy. Demența afectează în mod disproporționat femeile, și din cauza faptului că ele au speranța de viață mai lungă decât bărbații, în medie.
Societatea este, la nivel global, prost pregătită să facă față implicațiilor unei creșteri accelerate a numărului de cazuri în următoarele decenii, pe măsură ce speranța de viață crește în întreaga lume.
Îngrijirea acestor pacienți va necesita un număr mare de oameni și sume semnificative de bani. O estimare citată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) indică costul anual global al îngrijirii persoanelor cu demență crescând la 2 trilioane $ până în 2030.
De exemplu, în 2018, costul mediu de îngrijire pentru un american cu demență a fost estimat la aproape 350 000 de dolari pe durata vieții, 70% fiind costurile îngrijirii la domiciliu de către familii. Guvernele unor țări dezvoltate, precum Japonia, au încercat timp de decenii să creeze sisteme pentru a face față problemei, dar oficialii recunosc acum că el este ne sustenabil. Nu vor fi nici bani, nici îngrijitori suficienți pentru a face față pe termen lung dacă nu se schimbă ceva în evoluția prognozată, ca de exemplu înțelegerea cauzei și găsirea unui tratament, chiar și parțial eficace, ne avertizează specialiștii.
Cercetările privind demența primesc mult mai puțini bani decât cancerul sau bolile cardio-vasculare. De exemplu, potrivit organizației neguvernamentale Alzheimer’s Research din Marea Britanie, demența atrage 7,4% din sumele ce se alocă cercetărilor pentru cancer și 12% din banii alocați bolilor cardiovasculare. În plus, la nivel global, costurile îngrijirii pe termen lung pentru persoanele cu demență nu sunt, de obicei, acoperite de asigurările de sănătate.
Una dintre cauzele subfinanțării cercetărilor ce vizează demența poate fi noțiunea, încă adânc înrădăcinată (inclusiv pentru 60% dintre profesioniștii din sistemul medical, conform unui sondaj de anul trecut), că demența este o parte naturală a procesului de îmbătrânire.
Și, deși un remediu nu este încă la îndemână, odată cu progresele în știință și tehnologie, devine mai clar cum reușește un super ager (o persoană peste 80 de ani cu abilități cognitive ale unor persoane mult mai tinere) să-și păstreze tinerețea creierului, sfidând această noțiune înrădăcinată că acest declin cognitiv este o parte naturală a îmbătrânirii.
Este important să facem ceva să întârziem cât mai mult acest declin cognitiv făcând schimbări comportamentale cât mai curând posibil.
Activitatea fizică este recomandarea numărul 1! Aceasta are multiple beneficii nu numai asupra sănătății fizice, ci și asupra sănătății creierului – prin eliberarea substanțelor neurotransmițătoare și procesele de neurogeneză și neuroplasticitate, activitatea fizică scade stresul și anxietatea socială, previne tulburările neurologice, îmbunătățește controlul emoțiilor, starea de spirit, energia, memoria și concentrarea și, cel mai important, împiedică procesul de îmbătrânire a creierului.
În studiile de neuroimagistică, cantitatea de activitate fizică pe care o desfășoară o persoană poate prezice un volum mai mare de substanță cenușie în anumite zone ale creierului în comparație cu persoanele sedentare, ceea ce indică un risc redus de afectare cognitivă. Dovezile aduse de studiile efectuate sunt copleșitoare. Boala Alzheimer, de exemplu, se caracterizează prin atrofie cerebrală progresivă în zonele creierului pe care activitatea fizică le întărește, conform acestor studii. În plus, se pare că la 10% până la 25% din populația din întreaga lume, activitatea fizică pare să prevină apariția bolii Alzheimer.
Apoi, luați somnul în serios: nu prea puțin, dar nici prea mult. Dificultățile de somn accelerează pierderea volumului creierului, mai ales atunci când ajungem la vârsta de 60 de ani. Somnul prost poate provoca acumularea de proteine în creier care atacă celulele sănătoase, ducând la moartea lor și, astfel, la pierderea volumului cerebral. În timp ce efectele privării de somn sunt deja cunoscute și bine documentate, efectele somnului excesiv sunt mai puțin populare. Cu toate acestea, dovezile sugerează că dormitul prea mult (mai mult de 8 ore pe noapte) poate slăbi abilități cognitive de bază. Cel mai mare studiu de somn din lume (44.000 de persoane) a arătat că persoanele care au dormit mai mult decât cantitatea necesară au fost la fel de afectate ca cele care au fost private de somn.
Pe locul al treilea se recomandă menținerea unei bune sănătăți dentare – cercetări anterioare au legat problemele stomatologice de complicațiile cardiovasculare (boli de inimă, accident vascular cerebral, etc.). Acest lucru e cauzat, în parte, de faptul că gingiile reprezintă o barieră între bacterii și sânge. Când gingiile se erodează sau se infectează, bacteriile pot pătrunde cu ușurință în sânge. Pe măsură ce îmbătrânim și ne confruntăm cu fenomenul proliferării microorganismelor în cavitatea bucală, bariera hemato-encefalică, care împiedică pătrunderea organismelor patologice în creier, este slăbită. Microorganismele se pot astfel răspândi prin fluxul sanguin și pot contribui la patogeneza bolii Alzheimer.
Locul al patrulea este ocupat de învățarea unor lucruri noi – creierul nostru este dinamic și se schimbă mereu în timp ce învățăm. Pe măsură ce creștem, pierdem celule ale creierului și, astfel, volumul creierului scade în mod natural. Aici intervine neuroplasticitatea, care ne poate permite să compensăm această pierdere de volum. Prin învățare și repetarea cu succes a unui nou proces, creăm o conectivitate mai bună a neuronilor.
Un alt sfat important privește alimentația hrănitoare pentru creier – dieta este crucială pentru sănătatea cognitivă. Vitaminele și acizii grași omega-3 joacă un rol important în funcționarea celulelor creierului și în reducerea proceselor inflamatorii, dăunătoare activității cerebrale. De asemenea, se pare că dietele sănătoase joacă un rol în susținerea volumul creierului, în special în hipocampus, o regiune a creierului importantă pentru funcția memoriei. O dietă sănătoasă se caracterizează printr-un aport mai mare de legume, fructe, cereale integrale, nuci, lactate, pește și un aport mai mic de băuturi care conțin zahăr. Există, de asemenea, dovezi că adoptarea dietei mediteraneene (bogată în pește, nuci, legume și fructe) protejează împotriva pierderii țesutului cerebral.
Socializarea – interacțiunea socială este un bun antrenament pentru creier, combinând elemente de învățare, imprevizibilitate, formare a memoriei și motivație / recompensă, componente esențiale ale antrenamentului creierului pentru prevenirea bolilor neurodegenerative. Un studiu a constatat că „SuperAgers” au un lucru în comun: au prieteni apropiați. Un alt studiu a constatat, de asemenea, că persoanele în vârstă care au în creier niveluri ridicate de proteine legate de Alzheimer au încetinit declinul mental prin socializarea regulată.
Râsul este și el benefic pentru creierul nostru. Când se confruntă cu stres, corpul produce în exces hormonul cortizol. Înregistrarea pe termen lung a unor niveluri de cortizol mai ridicate decât cele normale poate împiedica buna funcționare a creierului prin dereglări sinaptice, distrugerea celulelor creierului și chiar reducerea dimensiunii creierului la nivelul cortexului prefrontal. Astfel, importanța menținerii unui nivel scăzut de cortizol și rolul râsului pentru reducerea semnificativă a nivelului de cortizol și creșterea producției de hormoni care ridică starea de spirit (β-endorfine) demonstrează că recomandarea de a râde sănătos este foarte logică.
Depinde deci de noi, în mare măsură, să întârziem declinul cognitiv chiar și după vârsta de 65 de ani. Așadar, La mulți ani tuturor, cu minte sănătoasă într-un corp sănătos!
Mirela Mustață, Redactor executiv e-Asistent.ro
Surse de documentare/traducere după:
https://medium.com/brainchronicles/this-is-how-you-fight-your-brains-aging-44532b3e3f94
www.shutterstock.com (sursa foto 1)
technologynetwork.com (sursa foto 2)
