Noiembrie – Luna mondială a cancerului de plămâni

Timp de lectură: 7 minute

În multe țări, progresele în diagnosticarea și tratarea cancerului sunt clare. De exemplu, în Statele Unite, rata deceselor cauzate de cancer a scăzut între 2001 și 2020 cu 27%, conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). Aceasta s-a datorat, pe de o parte, îmbunătățirii procedurilor de diagnosticare și, pe de altă parte, tratamentelor disponibile și unei abordări din ce în ce mai precise a tratamentului cancerului, deoarece a devenit posibilă secvențierea genică a tumorilor pentru a vedea care gene produc mutații care conduc la cancer.

Cu toate acestea, mulți oameni încă mor de diferite tipuri de cancer, unele având un risc de deces mai mare decât altele. De exemplu, cancerul pulmonar, pancreatic și colorectal provoacă 40% din toate decesele cauzate de cancer numai în SUA.

Cancerul pulmonar este adesea asimptomatic. Practic, cele mai multe persoane nu primesc un diagnostic până când nu încep să experimenteze simptome în alte părți ale corpului decât plămânii, deși există și unii oameni care au simptome într-un stadiu incipient al bolii. De multe ori, bolnavul s-ar putea să nu realizeze că este cancer, ci atribuie simptomele unei alte probleme, cum ar fi o infecție. Când persoana este diagnosticată într-un stadiu târziu al bolii, ea are deja metastaze (creșteri ale celulelor canceroase care s-au răspândit în alte părți ale corpului precum ficatul, sistemul osos, creierul sau glandele suprarenale). Potrivit rapoartelor American Lung Association din 2020, 47% dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar aveau deja metastaze la distanță, în timp ce 22% aveau celule canceroase care se răspândiseră la ganglionii limfatici din apropiere.

Deși cancerul pulmonar este mai greu de tratat odată ce s-a răspândit în afara plămânilor, există încă opțiuni. Terapiile direcționate permit acum medicilor să trateze cauzele specifice ale bolii, pot îmbunătăți rezultatele și cresc rata de supraviețuire.

Studii mai recente par să aducă motive în plus de speranță, datorită unui medicament experimental care pare promițător în lupta împotriva cancerelor pulmonare, de colon și a altor tipuri de cancer.

Înțelegerea de către cercetători a mecanismelor genetice care stau la baza cancerului le-a permis să dezvolte tratamente eficiente și din ce în ce mai precise. Totuși unele mecanisme care sunt fundamentale pentru mecanismul celular au fost mai greu de vizat.

Un studiu de fază I privind siguranța a raportat rezultate pozitive pentru un posibil medicament care inhibă proteina Myc, o țintă dificil de vizat, despre care se crede că joacă un rol în majoritatea cancerelor.

Datorită înțelegerii tot mai bune a genomului de către cercetători, aceștia au reușit să identifice mai multe medicamente care țintesc cancerele care sunt cauzate de mutații specifice. Adesea, aceste mutații se află pe gene care codifică proteinele ce controlează ciclul celular, ceea ce conduce la creșterea diviziunii celulare și la o creștere mai rapidă sau neregulată ce poate avea loc într-un țesut care duce la dezvoltarea unei tumori.

O proteină care este deosebit de importantă pentru diviziunea celulară în mai multe țesuturi ale corpului este cunoscută sub numele de Myc, iar expresia ei este reglată de gena Myc. Importanța acestei proteine a devenit clară în anii 90 datorită cercetărilor ample asupra ei.

Unul dintre cercetătorii care au studiat-o este prof. Gerard Evans, acum la Universitatea Cambridge din Regatul Unit. El a arătat că diferitele comportamente ale acestei proteine ar putea conduce atât la proliferarea celulelor canceroase, cât și la moartea celulelor.

Într-un interviu pentru Medical News Today, el a explicat: „Myc este ceea ce se numește un factor de transcripție. Adică, activează expresia sau reglează expresia genelor țintă. Și are multe, multe funcții. Se știe că reglează poate jumătate, poate o treime din toate genele din genomul uman. Dar ceea ce reglează este foarte contextual – nu face același lucru de fiecare dată, în fiecare țesut.”

La fel ca și alte echipe de oameni de știință, prof. Gerard Evans a continuat să arate că proteina Myc a fost prezentă în multe tipuri de cancer și adesea mutațiile canceroase au interferat cu activitatea Myc, conducând la proliferarea celulelor. Myc este un fel de poartă de acces, adică o proteină cu viață foarte scurtă. Ea se manifestă doar atunci când există semnale care spun celulei care o exprimă că există daune și că trebuie să se multiplice. De îndată ce aceste semnale dispar, Myc dispare și ea. „Este exact ca un picior pe pedala de accelerație a unei mașini. Ceea ce pare să se întâmple atunci este că, chiar dacă Myc nu este mutat în unele tipuri de cancer, unele dintre genele care reglează diviziunea celulară sunt mutate și sunt blocate în poziția de pornire. În cazuri de cancer, se pare că Myc se comportă ca în condiții normale. Doar că este activat foarte puternic de mutațiile din diferite părți ale celulei.”

Deoarece Myc este implicat în atât de multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul pancreatic, pulmonar și colorectal, ea este o țintă evidentă pentru medicamentele împotriva cancerului. Pentru că proteina Myc este o formă complexă, ce acționează diferit în diferite țesuturi și este implicată în multe procese importante, dezvoltarea unui inhibitor Myc nu este ușoară. În ciuda acestor provocări, cercetătorii au descoperit recent o proteină capabilă să ajungă la nucleul celulei și care poate inhiba Myc în cancere. Cunoscută sub numele de OMO-103, mini-proteina se bazează pe Omomyc, și a fost proiectată de Dr. Laura Soucek în timp ce lucra cu Prof. Evans.

Cercetătorii de la Peptomyc și Vall d’Hebron Institute of Oncology (VHIO) din Barcelona, Spania, au lucrat împreună pentru a dezvolta OMO-103. Experimentele de laborator la șoareci au arătat că acesta controlează fluxul de informații din multe mutații găsite în cancer, care pot determina diviziunea celulară susținută de Myc și creșterea tumorii. Cercetătorii de la VHIO au prezentat datele care demonstrează siguranța OMO-103 în studiile clinice de fază I la cel de-al 34-lea Simpozion despre ținte moleculare și terapie împotriva cancerului din Barcelona, pe 28 octombrie 2022.

Studiul a inclus 22 de pacienți cu cancere tumorale avansate, inclusiv cancere pancreatice, intestinale și pulmonare, care au fost tratați anterior cu diferite terapii. Participanții au primit diferite doze de OMO-103, o dată pe săptămână, prin perfuzie. Scanările CT efectuate în săptămâna 3 au arătat că cancerele au încetat să crească în opt dintre cazuri. Dintre acești pacienți, doi aveau cancer pancreatic, trei aveau cancer de colon, unul avea cancer pulmonar, unul avea o formă de sarcom și unul avea cancer de glandă salivară. Un pacient cu cancer pancreatic a prezentat o contracție tumorală de 8% după 6 luni. Tratamentul a avut doar efecte secundare ușoare. Participanții au raportat frisoane, febră, greață, erupții cutanate și hipotensiune (tensiune arterială scăzută). Aceste reacții au fost mai severe la doze mai mari, dar toate au fost ușor de tratat cu medicamente.

Următorul pas pentru echipa de cercetători este să vadă cum funcționează OMO-103 în combinație cu alte medicamente pentru cancer. Medicamentul este neobișnuit și curajos, deoarece nu vizează mutația prezentă în cancer, ci mai degrabă mecanismul care conduce la mutațiile cancerului.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Noiembrie – Luna mondială a cancerului de plămâni

Timp de lectură: 7 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile