Medicina de familie în Europa

Timp de lectură: 7 minute

În urmă cu 70 de ani, teme precum mortalitatea infantilă și cea maternă, bolile transmisibile și problemele de mediu sau speranța scurtă de viață reprezentau subiecte care se aflau pe primele locuri pe agenda cercetării din medicina generală. Însă la acel moment se discuta mai puțin despre medicina de familie și conținutul activității respective.

Existau foarte puține cercetări privind importanța asistenței medicale primare, nu se discuta despre drepturile pacienților, despre echilibrul de gen, sau despre echitate. Începea să se vadă necesitatea unui medic calificat care să acopere aceste zone. De asemenea, subiectul medicinei de familie nu exista în practica academică.

Debutul abordării „generaliste” în medicină este legat de școala lui Hipocrate. Ulterior, alte repere ale evoluției medicinei de familie și ale practicii generaliste în Europa sunt școlile de medicină din secolul XI care apar în Italia modernă, la Bologna, în Franța, la Montpellier și la Londra. În secolul al XVIII-lea, între revoluția franceză și revoluția industrială, termenul „medic de familie” se referă la un medic care oferă îngrijiri la domiciliul pacientului sau care vaccinează. Termenul a fost astfel asociat cu cel de „medic generalist”.

La început, lumina științei și cărțile veneau din est. Avicenna’ El-Kanun fi’t-Tıb – Canon medicinae, a fost timp de 400 de ani, din 1021, principalul manual pentru educația medicală din Europa. Pe parcursul secolului al XIX-lea, în America și Europa, am parcurs „epoca medicului generalist”: un profesionist cheie pentru persoane, familii și pentru comunitate. În secolul al XX-lea, rolul medicului de familie și-a diminuat, în general, importanța, în școlile de medicină predominând alte specialități medicale. Majoritatea medicilor deveneau specialiști, spre deosebire de situația anterioară.

Iată câteva repere ale evoluției disciplinei la nivel internațional și în Europa:

1911 – Marea Britanie, bărbații care erau angajați puteau alege un medic de familie dintr-o „listă” de medici locali, iar asistența medicală era gratuită, finanțată de guvern. Acesta reprezintă primul model de acces la serviciile de sănătate. Ca o evoluție naturală, National Health Service (NHS) avea să fie fondată în 1948, în Marea Britanie.

1947 – SUA – are loc fondarea Academiei Americane de Practică Generală, care a devenit prima societate științifică a medicilor de familie, ce a influențat lumea și Europa;

1947 – 1955 Programul de specialitate de medicină generală din Turcia urmat, în 1961, de Reforma în sănătate, definirea și stabilirea sarcinilor medicului de familie prin lege; în 1963, medicul de familie este definit drept lider de echipă medicală în această țară;

1959 – „Societas Internationalis Medicinae Generalis”, Viena, este prima organizație europeană a medicilor generaliști.

1960 – Specialitatea de Medicina de Familie a apărut și s-a extins în diverse țări pe parcursul anilor 60’ și 70’.

1969 – Recunoașterea Specializării în Medicina de Familie în SUA, un model preluat din Europa.

1972 – Prima Societate „Globală” de medicina familiei WONCA a început „oficial” la a 5-a „Conferință Mondială despre practica medicilor generaliști din Melbourne”.

1978 – Organizația Mondială a Sănătății definește la Alma-Ata asistența medicală primară drept domeniul de lucru al „echipei medicului de familie”.

1979 – Pregătirea obligatorie a medicului generalist din Regatul Unit cuprindea 2 ani în spital și 1 an de formare cu un medic generalist certificat drept mentor.

1986 – CE a făcut ca pregătirea specifică pentru medicina de familie să fie obligatorie în toate statele membre.

1991 – Înființarea EQUIP (Calitate) – mai târziu WONCA Europe Network.

1993 – Directiva 93/16/CEE a definit „durata minimă acceptabilă” a pregătirii specifice în medicină de familie/medicină generală (MF/ MG)

2002 – Declarația WONCA EUROPE, în martie 2002. O declarație care a descris atât disciplina MF/ MG și îndatoririle ocupaționale, cât și competențele de bază cerute medicilor de familie. Arborele medicului de familie, publicat de WONCA, a identificat 11 caracteristici principale care definesc disciplina, adică 11 abilități pe care fiecare medic specialist de familie trebuia să le stăpânească. Modelul va fi revizuit în 2005 și 2011 de (EURACT).

2018 – Cerințe europene de formare pentru MF/MG (EURACT).

2019 – Agenda europeană privind calitatea și siguranța în FM-WONCA-Europa (EQUIP&EURACT).

Caracteristicile principale ale disciplinei de medicină generală sau medicină de familie (identificate ca parte a unui studiu EQUIP) sunt următoarele:

În mod normal, medicina de familie este punctul de prim contact în cadrul sistemului de sănătate, care oferă acces deschis utilizatorilor acestuia și care tratează toate problemele de sănătate, indiferent de vârstă, sex sau orice altă caracteristică a persoanei în cauză.
Contribuie la folosirea eficientă a resurselor de îngrijire a sănătății prin coordonarea asistenței medicale, asigurată prin conlucrarea cu alți profesioniști din cadrul asistenței medicale primare și prin gestionarea interfeței cu alte specialități. Medicul de familie își asumă un rol de ghidare pentru pacient, atunci când este necesar. Acest rol de coordonare este o caracteristică cheie a rentabilității asistenței medicale primare de bună calitate, prin faptul că pacienții văd cel mai potrivit profesionist din domeniul sănătății pentru problema lor particulară. Coordonarea cu diverșii furnizori de îngrijire, distribuirea adecvată a informațiilor și aranjamentele pentru obținerea tratamentelor se bazează pe existența unei unități coordonatoare. Practica generală / medicina de familie poate îndeplini exact acest rol esențial, dacă condițiile structurale ale sistemului o permit. Dezvoltarea muncii în echipă în jurul pacientului cu toți profesioniștii din domeniul sănătății aduce beneficii calității îngrijirii. Prin gestionarea interfeței cu alte specialități, această disciplină se asigură că cei care necesită servicii de înaltă tehnologie bazate pe asistență secundară le pot accesa în mod corespunzător. Deci, un rol esențial al disciplinei este acela de a oferi ghidare și de a proteja pacienții de răul care poate rezulta prin screening-uri, testare și tratament inutile și, de asemenea, ghidându-i prin complexitățile sistemului de sănătate.
Dezvoltă o abordare centrată pe persoană, orientată către individ, familia acestuia și comunitatea din care face parte. Medicina de familie se ocupă de oameni și de problemele lor în contextul circumstanțelor vieții lor, nu de patologie impersonală sau „cazuri”. Punctul de plecare al procesului este pacientul. Este la fel de important să înțelegem cum se confruntă pacientul cu boala și cum își vede boala ca având de-a face cu procesul în sine. Numitorul comun este persoana cu credințele, temerile, așteptările și nevoile sale.
Stabilește un tip de serviciu unic, bazat pe o relație care se construiește în timp, printr-o comunicare eficientă între medic și pacient. Fiecare contact dintre pacient și medicul de familie al acestuia contribuie la dezvoltarea relației, iar fiecare consultație individuală se poate baza pe această experiență comună anterioară. Valoarea acestei relații personale este determinată de abilitățile de comunicare ale medicului de familie și este în sine terapeutică.
Asigură continuitatea îngrijirii prin urmărirea pacienților pe parcursul întregii vieți. Dosarul medical este dovada explicită a acestei constanțe, memoria obiectivă a consultațiilor, dar doar o parte din istoricul comun medic-pacient. Medicii de familie vor oferi îngrijiri pe perioade substanțiale din viața pacienților lor, prin multe episoade de boală. Ei sunt, de asemenea, responsabili pentru a se asigura că asistența medicală este oferită pe tot parcursul zilei, punând în funcțiune și coordonând astfel de îngrijiri atunci când nu sunt în măsură să o furnizeze personal.
Implică un proces decizional specific determinat de prevalența și incidența îmbolnăvirii în comunitate. Problemele sunt prezentate medicilor de familie din comunitate într-un mod foarte diferit de prezentările din asistența secundară. Prevalența și incidența bolilor este diferită de cea care apare într-un cadru spitalicesc și boala gravă se prezintă mai puțin frecvent în practica generală decât în spital, deoarece nu există o selecție prealabilă. Acest lucru necesită un proces de luare a deciziilor bazat pe probabilități specifice, care este informat de cunoștințele pacienților și ale comunității. Valoarea predictivă, pozitivă sau negativă a unui semn clinic sau a unui test de diagnostic are o pondere diferită în medicina de familie comparativ cu mediul spitalicesc. Adesea, medicii de familie trebuie să-i liniștească pe cei care manifestă anxietate cu privire la boală, după ce au stabilit mai întâi că boala nu este prezentă, sau nu au motive de îngrijorare.
Medicina de familie trebuie să se ocupe de toate problemele de sănătate, acute și cronice, ale pacientului individual. Nu se poate limita doar la gestionarea bolii prezente și adesea medicul va trebui să gestioneze mai multe probleme. Pacientul consultă adesea medicul de familie pentru mai multe motive, numărul crescând odată cu vârsta. Răspunsul simultan la mai multe solicitări face necesară o gestionare ierarhică a problemelor care ține cont atât de prioritățile pacientului, cât și de cele ale medicului.
Pacientul apare adesea la debutul simptomelor când este dificil să se stabilească un diagnostic. Acest mod de prezentare înseamnă că deciziile importante pentru pacienți trebuie luate pe baza unor informații limitate, iar valoarea predictivă a examenului clinic și a testelor este mai puțin sigură. Chiar dacă semnele unei anumite boli sunt în general bine cunoscute, acest lucru nu se aplică pentru semnele timpurii, care sunt adesea nespecifice și comune pentru o mulțime de boli. Managementul riscului în aceste circumstanțe este o caracteristică cheie a disciplinei. După excluderea unui rezultat imediat grav, decizia poate fi de a aștepta evoluții ulterioare și de a revizui mai târziu. Rezultatul unui singur consult rămâne adesea la nivelul unuia sau mai multor simptome, uneori o idee de boală, rareori un diagnostic complet.
Promovează sănătatea și bunăstarea atât prin intervenții adecvate, cât și eficiente. Intervențiile trebuie să fie adecvate, eficiente și bazate pe dovezi solide ori de câte ori este posibil.
Are o responsabilitate specifică pentru sănătatea comunității.

Studii recente cer, totuși, revalidarea valorilor de bază și caracteristicilor medicinei de familie din țările europene având în vedere că trăim într-o societate în schimbare, plină de provocări precum fragmentarea asistenței medicale, excesul de tehnologie și informație în viața pacientului, provocarea orelor de lucru „moderne”, ”medicalizarea” excesivă, provocările muncii în echipa interprofesională. Conform acestor studii și cercetătorilor care le-au condus, o mai bună redefinire a rolului medicului de familie în Europa ar consolida profesia, ar promova dezvoltarea și cercetarea acesteia și ar îmbunătăți pregătirea profesioniștilor din domeniu pentru a adresa aceste multiple provocări.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Medicina de familie în Europa

Arhive

Recomandări

Link-uri utile