Timp de lectură: 9 minute
Cum putem ”interoga” datele, în era tehnologiei, pentru a ajunge să dezvoltăm această componentă critică a unui management eficient al sănătății populației?
”Sănătate pentru toți”, deviza Zilei Mondiale a Sănătății de anul acesta, poate părea un deziderat greu de atins, atât în ceea ce privește componenta de prevenție, cât și pe cea curativă.
Dacă ne uităm la aspectele punctate în urmă cu 2 ani, în plină pandemie, la Global Future Council on Health and Healthcare, World Economic Forum, Francesca Colombo (șefă a Diviziei Sănătate, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE) și Helen E. Clark (prim-ministru al Noii Zeelande (1999-2008), Fundația Helen Clark), concluzionează că ”viitorul nostru sănătos nu poate fi realizat fără a plasa sănătatea și bunăstarea populației în centrul politicilor publice”.
Pe de altă parte, ”Sănătate pentru toți” este o mare provocare, în condițiile în care avem de rezolvat o ecuație care pare complicată: cum să îmbunătățești sănătatea populației, să îmbunătățești experiența și rezultatele pacienților care apelează la serviciile medicale și, în același timp, să reduci costurile cu sănătatea pentru fiecare locuitor? Și aceasta în condițiile în care ai o populație din ce în ce mai îmbătrânită care, în mod natural, are nevoie de și mai multe servicii de îngrijire a sănătății?
În mod pragmatic, ar trebui să ne uităm la acele modele care au încercat să rezolve această ecuație. Ce au făcut? Au avut informațiile necesare pentru a lua decizii bazate pe date, în care principalii furnizori de servicii medicale implementează programe de management al îngrijirii, care s-au dovedit a fi mecanisme utile pentru rezolvarea acestei probleme complicate.
Concret, organizațiile de asistență medicală au identificat cohorte specifice de pacienți pentru a monitoriza impactul intervențiilor de management al îngrijirii asupra rezultatelor de sănătate individuale și ale populației. Cei implicați în analiză au fost pacienții cu risc ridicat și cu risc în creștere. Iar aceste modele au obținut rezultate impresionante: 1. rate de spitalizare cu până la 20 % mai mici în programele mature de management al îngrijirii; 2. rate mai mici de utilizare a serviciilor de urgență cu până la 13% și 3. scăderea costurilor.
Este un model care este adoptat, de pildă, de unele organizații din domeniul sănătății din SUA care și-au pus problema rezolvării acestei ecuații complicate.
Practic, pentru ca organizațiile din domeniul sănătății să dezvolte strategii eficiente de gestionare a sănătății populației, ele au nevoie de datele și analizele potrivite despre sănătatea populației (de la identificarea populației deservite și până la măsurarea efectelor serviciilor, în termeni de eficacitate), pentru a-și fundamenta inițiativele.
În acest context, sănătatea populației se definește cel mai bine ca fiind rezultatele în materie de sănătate ale unui grup de indivizi, inclusiv distribuția acestor rezultate în cadrul grupului. Ea se află în centrul acestor discuții, deoarece are un impact asupra tuturor acestor trei dimensiuni importante din ecuația definită mai sus.
Succesul unei organizații în gestionarea sănătății populației deservite depinde de capacitatea de a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la întreaga sa strategie. Iar elementele strategice cheie includ identificarea populațiilor sau a cohortelor de interes, obținerea de date privind rezultatele în materie de sănătate pentru aceste cohorte (cum ar fi mortalitatea, povara bolilor și leziunilor și factorii comportamentali), examinarea experienței de îngrijire și determinarea costului per capita (costul total al îngrijirii și rata și/sau costul de utilizare a spitalelor și a serviciilor de urgență). O analiză a acestor serii de date combinate oferă organizațiilor din domeniul sănătății informații foarte necesare pentru a concepe și a furniza setul potrivit de servicii care să îmbunătățească îngrijirea, să îmbunătățească sănătatea populației și să reducă costurile per capita. Practic, organizațiile trebuie să măsoare și să evalueze eficacitatea inițiativelor lor în raport cu toate cele 3 fațete.
O componentă critică și din ce în ce mai frecventă a strategiilor eficiente de sănătate a populației este managementul îngrijirii. Acesta este definit ca fiind „un set de activități concepute pentru a ajuta pacienții și sistemele de sprijin ale acestora să gestioneze mai eficient afecțiunile medicale și problemele psihosociale aferente, cu scopul de a îmbunătăți starea de sănătate funcțională a pacienților, de a spori coordonarea îngrijirii, de a elimina duplicarea serviciilor și de a reduce nevoia de servicii medicale costisitoare.”[1]
Literatura de specialitate susține că managementul îngrijirii este un mecanism util pentru îmbunătățirea ecuației rezultate pentru pacient-costuri per pacient, dar organizațiile au un succes limitat, dacă nu au acces la datele și analizele potrivite. Chiar și primul pas de identificare a pacienților care ar putea beneficia cel mai mult de pe urma participării la un program de management al îngrijirii și de stratificare a riscului acestora reprezintă o provocare pentru multe organizații. Ele își simplifică adesea abordarea, identificând doar pacienții cu cele mai mari costuri pentru a fi membri ai cohortei de analiză. Cu toate acestea, un singur set de date privind costurile nu este suficient pentru a modela proiectarea și furnizarea de servicii. Cele mai bune modele predictive integrează date din mai multe surse, permițând organizațiilor să identifice pacienții care prezintă un risc, dar care nu sunt încă prea bolnavi pentru a beneficia de program. Aceste modele avansate, care analizează, de asemenea, informațiile despre medicamente, testele de diagnosticare și factorii sociali determinanți ai sănătății, sunt mai bune în a prezice atât creșterea riscului, cât și costurile viitoare. Aceste modele sunt, de asemenea, mai eficace în ceea ce privește stratificarea riscului decât modelele mai vechi, care se bazează doar pe datele istorice privind cererile de rambursare costuri.
A avea un model predictiv sofisticat este vital. Însă el nu este valoros decât dacă cineva ia măsuri adecvate pe baza acestor informații. După identificarea pacienților cu risc ridicat și în creștere, un expert trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare a nevoilor de sănătate ale pacientului și a sprijinului social disponibil. Această evaluare detaliată, pentru a planifica serviciile care vor sprijini pacienții în îmbunătățirea stării lor de sănătate și pentru reducerea costurilor, necesită mult mai multe informații decât cele pe care medicii din serviciile primare de îngrijire (cum sunt medicii de familie) le colectează în timpul vizitelor la cabinet. Pentru a determina nevoile și a programa serviciile, organizațiile au nevoie de informații despre starea funcțională a pacientului, despre modul în care pacienții își desfășoară activitățile zilnice. Această evaluare poate include întrebări despre pregătirea meselor, activitatea fizică, transportul, resursele financiare, participarea socială și sprijinul social. Organizațiile au nevoie, de asemenea, de informații despre preferințele pacientului și ale îngrijitorilor, deoarece un plan de îngrijire care nu se aliniază cu preferințele pacientului nu poate fi eficient și eficace.
În timp ce managementul îngrijirii este imperativ să fie asigurat de organizațiile de asistență medicală, este aproape imposibil pentru furnizorii de asistență medicală primară să efectueze această evaluare complexă și cuprinzătoare ca parte a activității lor clinice de rutină.
Aici intervine rolul managerilor de îngrijire. După finalizarea acestei evaluări amănunțite, managerii de îngrijire trebuie să elaboreze un plan de îngrijire care să răspundă nevoilor pacientului. Planul de îngrijire ar trebui să fie adaptat la nevoile individuale ale pacientului și ar trebui să fie ceva la care pacientul să poată participa cu succes. Planul ar trebui să abordeze atât nevoile imediate, cât și obiectivele de îngrijire pe termen lung, și ar trebui să identifice în mod clar cine este responsabil pentru fiecare serviciu. După ce planul de îngrijire a fost stabilit, managerii de îngrijire își pot îndrepta atenția spre monitorizarea stării de sănătate a pacientului și spre comunicarea cu acesta. Deși managerii de îngrijire cu experiență sunt cei mai potriviți pentru a efectua această muncă, aceștia sunt în număr redus. De unde apare nevoia unei mai bune gândiri a distribuției de roluri în sănătate.
Un astfel de exemplu de succes este MultiCare. Ea este o rețea integrată de furnizare de servicii, care se concentrează pe nevoile de îngrijire pentru pacienții cardiaci cu risc ridicat. Navigatorii pacienților servesc drept avocați și manageri de îngrijire, ajutându-i pe pacienți să navigheze în complexitatea inerentă oricărui sistem de sănătate de mari dimensiuni. Navigatorii sunt vocea pacienților. Ei sunt responsabili să se asigure că preferințele pacienților sunt onorate, că aceștia primesc educația adecvată și că înțeleg toate informațiile. Navigatorii fac programări de urmărire pentru pacienți și se asigură că aceștia participă la aceste programări. De asemenea, aceștia lucrează cu pacienții ca aceștia să urmeze medicația. În plus, aceștia servesc drept legătură de comunicare, informând echipele de îngrijire cu privire la schimbările survenite în starea unui pacient.
Datele ne spun că managementul îngrijirii va continua să fie, și în viitor, o componentă esențială a strategiilor de sănătate a populației, iar organizațiile vor trebui să adopte strategii bazate pe date pentru a fi eficiente. Liderii din domeniul asistenței medicale vor trebui să rafineze și să îmbunătățească acuratețea modelelor de predicție a riscurilor și să depună eforturi pentru a pune în aplicare intervenții bazate pe dovezi care se corelează direct cu nivelul de risc al pacientului.
În cadrul acestui model, angajatorii vor căuta specialiști în domeniul sănătății în care pot avea încredere pentru a îngriji corespunzător pacienții. Ei vor vrea să aibă angajați inovatori care doresc să îmbunătățească procesele din domeniul lor de activitate. Asemenea angajați pot vedea conexiuni între diferite roluri și specialități pentru a oferi o abordare inovatoare în tratarea bolilor. Odată cu introducerea de noi tehnologii, industria de îngrijire a sănătății se va schimba rapid și va avea nevoie de profesioniști care se pot adapta. Iar această schimbare este inevitabilă.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
- How to build a better health system: 8 expert essays | World Economic Forum (weforum.org)
- Care Management Program Improves Patient Care (healthcatalyst.com) – inclusiv sursa foto
- What Does a Population Health Manager Do? | AdventHealth University (ahu.edu)
- 8 Top Health Care Interview Questions (With Example Answers) | Indeed.com
- What is Care Management? — Life Care Solutions | Care Management Leaders | CO Springs, Denver, Pueblo
[1]Bodenheimer, T. & Berry-Millett, R. (2009). Follow the money – Controlling expenditures by improving care for patients needing costly services. New England Journal of Medicine, 361(16), 1521-1523.
