Discuțiile care stau la baza acestui caleidoscop de opinii au fost prilejuite de Ziua internațională a asistenților medicali 2023 și de Conferința anuală a filialei București a OAMGMAMR.
Astfel, cu prilejul Zilei internaționale a asistenților medicali de anul acesta, dintr-o discuție[1] pe care Pamela F. Cipriano, Președinte al Consiliului Internațional al Nurselor (ICN), a avut-o cu Chief Nursing Officer, dr. Amelia Tuipulotu, de la Organizația Mondială a Sănătății aflăm cum este văzut rolul asistenților medicali în noua configurație post-pandemie în anul 2023.
Discuția s-a concentrat în primul rând asupra celor 10 puncte de politici ale nou promovatei Carte ICN a schimbărilor necesare post-pandemie.
Principalul mesaj susținut prin aceasta este transformarea rolului asistenților medicali de la o poziție secundară (de la cei și cele care acum sunt ”invizibili”) la o poziție esențială (la a fi ”de neprețuit”).
În discuție a fost amintit faptul că viitorul profesiei depinde de fiecare dintre asistenții medicali care profesează și oferă servicii de îngrijiri de sănătate în lume. Iar vocea colectivă a celor peste 28 de milioane de membri ai comunității globale de asistenți medicali este puternică și contează.
Apoi, un alt mesaj care a reieșit din acest dialog este acela de a valoriza, proteja și investi în asistenții medicali. Pandemia de Covid-19, prin lecțiile ei, trebuie să contribuie la o mai bună protecție a asistenților medicali în toate situațiile pandemice sau de urgență care vor urma. De asemenea, aceștia trebuie să fie mai bine pregătiți să răspundă în astfel de cazuri, iar contribuția lor să fie mai bine recunoscută.
Una dintre cele mai mari provocări care stau în fața profesiei este reprezentată de modul în care programele educaționale în care sunt cuprinși astăzi asistenții medicali și moașele îi formează, nu doar pentru cerințele prezentului față de aceste profesii, dar și pentru provocările viitorului. Și acest lucru nu se poate face decât bazând aceste programe de formare pe o cercetare temeinică și dovezi de practică, incorporând tehnologie, chiar și inteligență artificială, și păstrând o legătură puternică cu activitatea clinică pentru care se pregătesc studenții.
Însă principalul mod în care asistenții medicali și moașele pot schimba viitorul profesiei este prin a se implica în asociațiile profesionale, prin intermediul cărora pot susține schimbările în bine pentru aceste profesii, lucrând în parteneriat cu decidenții politici, pentru a îmbunătăți practica, a îmbunătăți condițiile de lucru și finanțarea necesară.
Principalul mesaj pragmatic și programatic cu care s-a încheiat discuția este că investiția în asistenții medicali înseamnă nu doar o investiție în sănătate, ci și o investiție în economie și în viitor pentru că: ”doar copiii sănătoși învață și doar adulții sănătoși generează venituri”. Iar investiția în asistenții medicali și în moașe nu este un cost, ci o investiție, pentru că, fără aceștia, nu există îngrijiri de sănătate.
___________________________________________________________________________
Sub egida acestei generoase discuții care anticipează viitorul profesiei se înscriu și prezentările multora dintre invitații celei de-a XIV-a ediții a Conferinței organizată de Filiala București a OAMGMAMR, în perioada 17-19 mai.
Astfel, printre lucrările care au deschis conferința s-a aflat și cea intitulată ”Avansarea asistenței medicale, dezvoltarea competențelor de nivel superior, practica bazată pe dovezi și cercetarea”, susținută de Joy Notter, Birmingham, Marea Britanie.
Într-o lume în care țările cu venituri mari înregistrează creșterea procentului de populație vârstnică, a proporției persoanelor cu boli cronice sau cu co-morbidități, se prefigurează din ce în ce mai clar o nevoie crescândă de furnizori de sănătate. În plus, se înregistrează schimbări și în ceea ce privește nivelul de competențe așteptat de la aceștia, inclusiv din partea pacienților, care devin din ce în ce mai exigenți, influențați și de expunerea lor mediatică care a crescut exponențial.
Un alt lucru important de punctat este acela că, în acest moment, asistenții medicali au în Europa niveluri de educație foarte diferite. În timp ce unele guverne consideră că asistenții medicali cu studii superioare reprezintă o investiție costisitoare, țări precum SUA și Australia au un număr extrem de mare de nurse licențiate, iar cele mai multe țări din Uniunea Europeană folosesc modelul în care asistenții medicali cu practică la patul bolnavului sunt supervizați de asistenți medicali de nivel superior, licențiați.
Ținta ar trebui să fie standardul global al Organizației Mondiale a Sănătății pentru asistenții medicali care urmărește să stabilească criteriile educaționale și rezultatele așteptate și anume: 1. acestea să fie bazate pe evidențe și competență; 2. să promoveze caracterul evolutiv al educației și învățării pe tot parcursul vieții; 3. să asigure angajarea practicienilor care au competențe și care, oferind îngrijire de calitate, generează schimbări pozitive pentru populațiile pe care le deservesc.
În cazul asistenților medicali de nivel superior, există 3 roluri pe care aceștia trebuie să le îndeplinească: 1. rolul de lider (profesional, de colaborare, de ”avocat de sănătate” al pacientului); 2. rolul de management (manager și comunicator) și 3. rolul de expert (competențe clinice, practician care folosește evidențe și cunoștințe).
Competențele trebuie, desigur, dovedite. Evaluarea competențelor poate fi făcută în baza unor standarde clinice și a unui set de criterii care stabilesc competența. De aceea, în cazul asistenților medicali licențiați putem vorbi în mod clar despre o raportare la un standard de competențe.
În același timp, trebuie făcută și diferența dintre competențele unei profesii și a fi un profesionist competent. O persoană competentă este cea care realizează o activitate la un nivel acceptabil, își organizează singură activitatea, reacționează adecvat în situații neașteptate, își îndeplinește rolul așteptat la locul de muncă și poate transfera cunoștințe și abilități în situații noi.
În practică se observă câteva diferențe între forma de instruire de scurtă durată (colegiu) și de lungă durată (studii universitare) pentru asistenți medicali: 1. pregătirea este centrată pe transferul de cunoștințe și abilități practice, în primul caz, în timp ce, în al doilea caz, este orientată spre formarea gândirii critice; 2. stilul de instruire este de tip ucenicie, în primul caz, și de tip transfer de cunoaștere bazat pe evidențe, în al doilea caz.
Aceasta face ca, în cazul unei asistente medicale licențiate, rolurile pe care le poate acoperi să fie mult mai complexe, de la a lua decizii independente, la a coordona diverse echipe, la a inova și schimba practica.
Iar dacă ne uităm la provocările aflate în fața profesiei de asistent medical și la nevoia de a prelua sarcini suplimentare și din ce în ce mai complexe, cu siguranță această configurație de roluri va evolua în timp.
Volumul de Rezumate Științifice al Conferinței OAMGMAMR – Filiala București, va fi disponibil pe site-ul Conferinței: www.oammrbuc-conf.ro
[1] https://www.icn.ch/what-we-do/campaigns/international-nurses-day
