Timp aproximativ de lectură: 8 minute
Cu toții suntem conștienți de un lucru: comportamentele nesănătoase – cum ar fi fumatul, supra-medicația, alcoolul în exces, supraalimentarea și sedentarismul – au efecte negative asupra sănătății și contribuie substanțial la cele mai cunoscute boli precum diabetul, bolile cardiovasculare, sau o serie de cancere.
Iar abordările eficiente pentru adoptarea și menținerea comportamentelor sănătoase rămân puține. Deși unele intervenții pot duce la schimbări de comportament la unele persoane, oamenii de știință știu rareori cum și de ce funcționează acestea la acele persoane și nu la altele.
Așadar, cum se poate obține o schimbare de comportament favorabilă sănătății? Și mai ales, este acest domeniu al sănătății singular sau există și alte dimensiuni ale vieții noastre sociale care sunt influențate de comportamentele umane și unde avem nevoie de ajutorul științei?
Câteva clarificări care ne pot ajuta să înțelegem cum funcționează lucrurile în domeniul științelor schimbărilor comportamentale sunt prezentate într-o manieră accesibilă de experți precum Susan Michie, Profesor de psihologia sănătății și director al Centrului de schimbări comportamentale la University College London; Nick Chater, University Warwick sau Toby Park, din echipa Behavioral Insights.
Din prezentarea Prof. Susan Michie despre importanța comportamentului reținem aspectul universal al problemei rolului pe care-l acesta îl joacă în atingerea unei stări bune de sănătate sau prevenirea îmbolnăvirilor. De exemplu, în domeniul sănătății este vorba despre 1. Comportamentele riscante, care pot duce la îmbolnăviri; 2. Comportamentele care ne ajută, sau nu, să gestionăm boala și 3. Comportamentele profesioniștilor din sănătate care acționează, sau nu, în practica lor profesională conform dovezilor științifice celor mai recente:
”Cel mai important lucru este legat de faptul că toate marile provocări pe care le experimentează societatea noastră sunt legate de înțelegerea comportamentului uman și de rezolvarea problemelor privind schimbarea comportamentului uman. Iar un exemplu important de la care putem pleca este sănătatea.
În acest domeniu, aproape toate exemplele despre cum ne poate fi pusă la încercare sănătatea prin comportamente riscante se referă la modul în care trebuie să ne schimbăm comportamentele. Să luăm patru dintre ele: fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul și alimentația nesănătoasă. Sunt multe altele, dar acestea patru sunt responsabile pentru mare parte din morbiditatea și mortalitatea evitabile. Și aici vorbim despre comportamente care ne ajută să evităm îmbolnăvirile.
Apoi, vorbim despre comportamente care ne ajută să gestionăm boala, să gestionăm bolile cronice, să gestionăm dizabilități. Pe măsură ce speranța de viață crește ne petrecem mare parte din viață gestionând o varietate de condiții cronice precum diabet, durere, chiar și partea de medicație. Pentru că aproape 30% din medicația prescrisă nu este luată în maniera în care ar trebui pentru a asigura maximum de efect. Gândiți-vă numai la resursele irosite în medicamentele respective și pierderea oportunităților ca acestea să aducă efectele optime. Acesta reprezintă un domeniul cheie în care înțelegerea comportamentului uman și susținerea acordată oamenilor pentru a face schimbări de comportament benefice pot aduce un mare beneficiu.
Iar apoi, mai este vorba despre comportamentul profesioniștilor din sănătate. A avea servicii de sănătate de bună calitate depinde în mod nemijlocit de ce fac și cum se comportă profesioniștii din sănătate. Cu cât aceștia își bazează mai mult comportamentul profesional pe dovezile științifice disponibile, cu atât crește calitatea îngrijirilor oferite. Din păcate există încă cazuri în care profesioniștii din sănătate nu urmează recomandările aduse de dovezile științifice de maniera în care ar trebui. Aceasta este încă o arie importantă de acțiune. Acestea sunt doar câteva exemple legate de rolul comportamentului în domeniul sănătății.” Prof. Susan Michie.
Pe de altă parte, cea mai simplă formă de a privi schimbarea de comportament este să ne gândim la comparația dintre comportamentul actual și cel dorit și să le analizăm din perspectiva a trei condiții necesare – abilități, motivație, oportunitate – pentru ca lucrurile să se schimbe.
În acest sens, Prof. Susan Michie dă exemplul mersului cu bicicleta. Un comportament care este bun nu doar pentru sănătate, ci și pentru mediul înconjurător.
”Pentru a fi siguri că îi facem pe oameni să meargă pe bicicletă, de exemplu, trebuie să ne asigurăm că:
- Oamenii știu cum să meargă cu bicicleta (au această abilitate)
- Oamenii au motivația necesară (vor să o facă, altfel nu o vor face)
- Oamenii au oportunitatea (au nevoie de bicicletă, infrastructură, un loc sigur unde să meargă cu bicicleta)
Acestea se aplică în toate cazurile în care avem nevoie ca oamenii să-și schimbe comportamentul.
De fiecare dată avem nevoie să ne întrebăm care sunt capacitățile sau abilitățile necesare, care este motivația și care sunt oportunitățile și ce trebuie să se schimbe pentru acest tip de comportament, pentru această populație, pentru acest context.
Cu alte cuvinte, pentru a face mai mulți oameni să meargă pe bicicletă, trebuie să ne asigurăm că aceștia au capacitatea, știu cum să meargă pe bicicletă, știu că mersul pe bicicletă este bun pentru sănătatea lor și pentru mediu. Apoi, chiar dacă au aceste abilități, mersul pe bicicletă nu se va întâmpla dacă nu avem, de asemenea, și o motivație. Fiecare om trebuie să vrea să o facă, altfel nu se va întâmpla. Apoi, cineva poate avea toate capacitățile din lume, poate avea toată motivația din lume și tot nu se va întâmpla dacă nu avem ocazia. Este, cu alte cuvinte, nevoie de o bicicletă, de resurse pentru a achiziționa bicicleta și de locuri sigure pentru a pedala.
Așadar, dacă dorim cu adevărat să schimbăm un comportament și acest lucru este valabil pentru orice comportament, trebuie să avem toate condițiile de a o face. Să încercăm să ne gândim întotdeauna care este capacitatea necesară, care este motivația, care este oportunitatea și ce trebuie să se schimbe pentru acest comportament particular, pentru această populație și acest context, ca lucrurile chiar să se întâmple.”
Iar dacă aceste elemente ajută la diagnosticarea situației (pentru că ne indică care este comportamentul actual versus comportamentul dezirabil), ca instrument care ne arată ce intervenții funcționează și ce categorii de politici ar trebui să intervină pentru o schimbare favorabilă a comportamentului, Prof. Susan Michie ne propune Roata schimbărilor comportamentale (o reprezentare grafică ce reunește cadre diferite de schimbare a comportamentului identificate în literatura de specialitate).
În cadrul acesteia, palierele de schimbare sunt:
Sursele comportamentului (diagnosticul): abilitățile (fizice și psihologice), motivația (automată și reflectivă) și oportunitatea (fizică și socială).
Ariile de intervenție: educația, persuasiunea, stimulentele, coerciția, instruirea, abilitarea, modelarea, restructurarea mediului înconjurător, restricțiile.
Categoriile de politici: ghiduri, planificare de mediu sau socială, comunicare și marketing, legislație, serviciile furnizate, reglementări, măsuri fiscale.
”Gândiți-vă la acest lucru ca la un instrument de diagnosticare. Dacă aveți o problemă de sănătate și doriți o soluție, mergeți la medic și vă așteptați ca acesta să facă o anamneză bună, să observe și să formuleze un diagnostic bun, înainte de a vi se prescrie o conduită terapeutică, care ar putea include medicamente sau alte proceduri. În mod similar, aici trebuie neapărat să începeți cu un diagnostic comportamental bun.
Prea adesea oamenii cred că știu despre comportament: mă comport așa cum se comportă ceilalți oameni, am ideile mele și sar la soluții fără să fac acest tip de evaluare atentă.
În această diagramă, în centrul verde avem capacitatea (abilitățile), oportunitatea și motivația, așa că acesta este punctul de plecare. În funcție de care dintre aceste șase segmente evaluarea dvs. consideră că trebuie să se schimbe pentru a schimba comportamentul, analiza va indica una sau mai multe dintre aceste nouă strategii de intervenție posibile.
Apoi cercul gri exterior reprezintă politicile” – Prof. Susan Michie
Cu alte cuvinte, ne explică ea, pentru a asigura fixarea comportamentului avem nevoie ca guvernele, organizațiile și instituțiile abilitate să sprijine schimbarea comportamentului prin politici adecvate, în plus față de intervențiile mai specifice care vizează indivizii, grupurile sau comunitățile.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
