O zi dedicată conștientizării efectelor bolilor reumatice și musculo-scheletice: 12 octombrie

Timp aproximativ de lectură: 10 minute

Este o zi în contextul căreia merită să vorbim despre existența și impactul bolilor reumatice și musculo-scheletice, care au peste 200 de efecte debilitante, unele mai puțin cunoscute. Ea a fost stabilită în urmă cu 28 de ani de către Arthritis and Rheumatism International.

O analiză relativ recentă a datelor Global Burden of Disease[1] din 2019 a arătat că aproximativ 1,71 miliarde de persoane din întreaga lume trăiesc cu afecțiuni reumatice și musculo-scheletice, inclusiv dureri lombare, dureri cervicale, fracturi, alte leziuni, osteoartrită, amputații și poliartrită reumatoidă.

Durerile lombare sunt principalul factor care contribuie la povara globală a afecțiunilor reumatice și musculo-scheletice (570 de milioane de cazuri prevalente la nivel mondial). Alte contribuții la povara globală a afecțiunilor reumatice și musculo-scheletice includ fracturile, cu 440 de milioane de persoane la nivel mondial, osteoartrita (528 de milioane de persoane), durerile de gât (222 de milioane de persoane), amputațiile (180 de milioane de persoane), poliartrită reumatoidă (18 milioane persoane), gută (54 milioane persoane) alte afecțiuni musculo-scheletice (453 milioane persoane).

În timp ce prevalența afecțiunilor reumatice și musculo-scheletice crește odată cu vârsta, persoanele mai tinere sunt, de asemenea, afectate, adesea în timpul anilor în care își obțin veniturile maxime. De exemplu, afecțiunile inflamatorii autoimune din copilărie, cum ar fi artrita juvenilă, afectează dezvoltarea copiilor, în timp ce durerile lombare reprezintă principalul motiv pentru ieșirea prematură din câmpul muncii. Iar proiecțiile arată că numărul persoanelor cu dureri lombare va crește în viitor, și chiar mai rapid în țările cu venituri mici și medii.

Așadar, o mare parte a populației mondiale este astfel afectată de boli care le afectează calitatea vieții și participarea la viața socială, inclusiv accesul la muncă, dar fără o soluție eficientă. Iar incapacitatea de a participa efectiv în societate reduce stima de sine a individului și sporește dependența acestuia de asistența socială de stat, de sistemul de sănătate, de familie și de prieteni.

Cum sunt corect diagnosticate și îngrijite aceste persoane?

Afecțiunile reumatice și musculo-scheletice includ afecțiuni care afectează:

articulațiile, cum ar fi osteoartrita, artrita reumatoidă, artrita psoriazică, guta, spondiloartrita;
oasele, cum ar fi osteoporoza, osteopenia și fracturile de fragilitate asociate, fracturile traumatice;
mușchi, cum ar fi sarcopenia;
mai multe zone sau sisteme ale corpului, cum ar fi durerile regionale (de exemplu, dureri de spate și de gât) și generalizate (de exemplu, fibromialgia), bolile inflamatorii, cum ar fi bolile țesutului conjunctiv și vasculitele care au manifestări musculo-scheletice, de exemplu lupusul eritematos sistemic, sau amputarea ca urmare a unei boli sau a unei traume.

Afecțiunile reumatice și musculo-scheletice sunt, de asemenea, cele care contribuie cel mai mult la nevoia globală de reabilitare. Ele sunt printre cele care contribuie cel mai mult la nevoia de servicii de reabilitare în rândul copiilor și reprezintă aproximativ două treimi din totalul adulților care au nevoie de reabilitare. Afecțiunile acestea coexistă adesea cu alte boli netransmisibile și cresc riscul de a dezvolta alte boli netransmisibile, cum ar fi bolile cardiovasculare. În plus, persoanele cu afecțiuni reumatice și musculo-scheletice prezintă, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta probleme de sănătate mintală.

Primul profesionist din domeniul sănătății cu care intră în contact pacienții cu simptome neidentificate este, de obicei, medicul de familie. Cu toate acestea, în situația actuală, sistemele medicale sunt adesea slab echipate pentru a oferi diagnosticul, accesul, îngrijirea și tratamentul necesare pentru a veni în sprijinul celor afectați de afecțiunile reumatice și musculo-scheletice.

În general, învățământul medical oferă foarte puțină formare în ceea ce privește aceste afecțiuni, ceea ce înseamnă că simptomele sunt adesea nedetectate, diagnosticate greșit sau tratate în mod greșit până când pacientul ajunge la un reumatolog (ceea ce mulți dintre aceștia nu fac). Situația este complicată și mai mult de faptul că specialiștii în reumatologie sunt puțini în majoritatea țărilor europene și în lume. Prin urmare, persoanele care nu au acces la reumatologi, asistenți medicali, fizioterapeuți, psihologi sau la persoane formate în domeniul afecțiunilor reumatice și musculo-scheletice sunt dezavantajate în mod clar în viața lor.

Ca știință, reumatologia a înregistrat progrese extraordinare în ultimii 20 de ani. Ceea ce era odată un domeniu plin de nevoi nesatisfăcute este acum un domeniu al descoperirilor interesante, al abordărilor metodologice inteligente, al medicamentelor eficiente și al strategiilor clinice coordonate, inclusiv al inovării în furnizarea de îngrijire, terapie fizică, nutriție și terapii psihologice. Cu toate acestea, aceste descoperiri sunt puțin cunoscute în afara domeniului reumatologiei, unele dintre aceste afecțiuni au încă nevoie de tratamente eficiente, iar accesul la finanțarea publică pentru cercetarea axată pe reumatologie continuă să fie limitat. Multe persoane cu afecțiuni reumatice și musculo-scheletice prezintă, de asemenea, un număr ridicat de comorbidități, dintre care câteva, precum cancerul sau bolile cardiovasculare, își au rădăcinile în inflamațiile de lungă durată din organism.

Ce este esențial de știut, de exemplu, despre artrite și controlul durerii?

Artrita descrie peste 100 de afecțiuni care implică inflamația și deteriorarea articulațiilor, a țesuturilor din jurul articulațiilor și a altor țesuturi conjunctive. Însă aceste afecțiuni pot fi foarte diferite. De exemplu, artrita psoriazică și artrita reumatoidă au cauze, simptome și tratamente similare, dar sunt afecțiuni distincte.

Ambele cauzează în principal dureri articulare la nivelul mâinilor și picioarelor și, dacă nu sunt controlate, pot provoca complicații grave. Artrita psoriazică afectează de obicei articulațiile de la mijlocul și de la capătul unui deget, apare asimetric și se poate extinde la țesuturile moi. O persoană cu artrită psoriazică poate prezenta și afecțiuni psoriazice ale pielii.

În schimb, o persoană cu poliartrită reumatoidă va prezenta de obicei simptome la nivelul articulațiilor de mijloc ale degetelor de la ambele mâini și poate apărea cu noduli reumatoizi, printre alte complicații.

Reumatologii vor diagnostica de obicei artrita psoriazică sau artrita reumatoidă după o examinare fizică, o evaluare a istoricului medical, analize de sânge și examene imagistice. Tratamentul se va concentra pe gestionarea pe termen lung a afecțiunii și poate include medicamente pe bază de prescripție medicală, terapie fizică și, în cazuri grave, intervenții chirurgicale.

Însă sfaturile generale pot fi similare:

În primul rând, acordați atenție articulațiilor dumneavoastră, indiferent dacă stați jos, în picioare sau desfășurați o activitate.

1. Mențineți articulațiile în mișcare. Faceți zilnic întinderi ușoare care să vă folosească articulațiile în întreaga lor gamă de mișcări.

2. Adoptați o postură bună. Un fizioterapeut vă poate arăta cum să stați așezat, să stați în picioare și să vă mișcați corect.

3. Cunoașteți-vă limitele. Echilibrați activitatea și odihna și nu exagerați.

În plus, schimbările stilului de viață sunt importante pentru atenuarea durerii.

4. Gestionați-vă greutatea. Excesul de greutate poate crește complicațiile artritei și poate contribui la durerea artritei. Efectuarea unor modificări progresive și permanente ale stilului de viață, care să ducă la scăderea treptată în greutate, este adesea cea mai eficientă metodă de gestionare a greutății.

5. Renunțați la fumat. Fumatul provoacă stres asupra țesuturilor conjunctive, ceea ce poate amplifica durerea aferentă artritei.

Apoi, nu uitați de exercițiile fizice:

Când suferiți de artrită, mișcarea vă poate reduce durerea și rigiditatea, vă poate îmbunătăți gama de mișcări, vă poate întări mușchii și vă poate crește rezistența.

Ce trebuie să faceți?

Alegeți tipurile potrivite de activități – cele care întăresc mușchii din jurul articulațiilor, dar nu afectează articulațiile în sine. Un fizioterapeut sau un ergoterapeut vă poate ajuta să dezvoltați un program de exerciții potrivit pentru dumneavoastră.

Concentrați-vă pe întinderi, exerciții de mișcare și antrenamente de forță progresive. Includeți exerciții aerobice cu impact redus, cum ar fi mersul pe jos, ciclismul sau exercițiile în apă, pentru a vă îmbunătăți starea de spirit și a vă ajuta să vă controlați greutatea.

Ce să evitați?

Evitați activitățile care implică un impact puternic și mișcări repetitive, cum ar fi: alergarea; sărituri; tenis; gimnastică aerobică cu impact ridicat; repetarea aceleiași mișcări, cum ar fi un serviciu de tenis, repetat.

Legat de medicație, evitați:

1. Supratratamentul: discutați cu medicul dumneavoastră dacă vă aflați în situația de a utiliza în mod regulat analgezice fără prescripție medicală.

2. Subtratamentul: nu ignorați durerile severe și prelungite de artrită. Este posibil să aveți inflamații sau leziuni articulare care necesită medicație zilnică.

3. Concentrarea doar asupra durerii. Gândurile negative se autoperpetuează. Atâta timp cât vă gândiți la ele, ele se intensifică, ceea ce vă poate crește durerea și riscul de invaliditate. În schimb, distrageți-vă atenția cu activități care vă plac, petreceți timp cu persoane care vă susțin și luați în considerare posibilitatea de a vorbi cu un terapeut. Nu uitați că depresia este mai frecventă la persoanele cu artrită. Medicii au descoperit că tratarea depresiei cu antidepresive și alte terapii reduce nu numai simptomele depresiei, ci și durerea artritei.

Referitor la integrarea fizică și emoțională, nu este o surpriză faptul că durerea provocată de artrită are un efect negativ asupra dispoziției dumneavoastră. Dacă activitățile de zi cu zi aduc dureri, vă veți simți descurajat. Dar atunci când aceste sentimente normale escaladează pentru a crea un refren constant de gânduri temătoare și lipsite de speranță, durerea dvs. se poate înrăutăți și deveni mai greu de gestionat. Așadar, ce trebuie să faceți?

Terapiile care întrerup interacțiunile distructive minte-corp includ:

1. Terapia cognitiv-comportamentală. Această combinație bine studiată și eficientă de terapie prin discuții și modificare a comportamentului vă ajută să identificați – și să întrerupeți – ciclurile de gânduri și acțiuni care vă defavorizează.

2. Terapia de relaxare. Meditați, faceți yoga, respirați profund, ascultați muzică, stați în natură, scrieți într-un jurnal – faceți orice vă ajută să vă relaxați. Relaxarea nu are niciun dezavantaj și poate ajuta la ameliorarea durerii.

3. Acupunctura. Unele persoane obțin ameliorarea durerii prin tratamente de acupunctură, atunci când un acupuncturist calificat introduce ace subțiri în anumite puncte ale corpului. Însă aveți în vedere că poate dura câteva săptămâni până când observați o îmbunătățire.

4. Alternanța căldură-frig. Folosirea căldurii, cum ar fi aplicarea de plăcuțe de încălzire pe articulațiile dureroase, băile sau dușurile fierbinți sau scufundarea articulațiilor dureroase în ceară de parafină caldă, poate ajuta la ameliorarea temporară a durerii. Însă aveți grijă să nu vă ardeți. Utilizarea frigului, cum ar fi aplicarea de pungi de gheață pe mușchii dureroși, poate ameliora durerea și inflamația după exerciții fizice intense.

5. Masajul ar putea ameliora temporar durerea și rigiditatea. Asigurați-vă că terapeutul dvs. de masaj știe unde vă afectează artrita.

Înainte de orice, evitați fumatul. Dacă sunteți dependent de tutun, s-ar putea să îl folosiți ca instrument de adaptare emoțională. Dar este contraproductiv: toxinele din fum provoacă stres asupra țesutului conjunctiv, ducând la mai multe probleme articulare.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

[1] Cieza, A., Causey, K., Kamenov, K., Hanson, S. W., Chatterji, S., & Vos, T. (2021). Global estimates of the need for rehabilitation based on the Global Burden of Disease study 2019: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2019. The Lancet, 396(10267), 2006–2017