Scurtă istorie a studiilor despre legătura dintre bolile cardiovasculare și dezvoltarea bolii Alzheimer

Timp aproximativ de lectură: 12 minute

Boala Alzheimer, o tulburare neurodegenerativă progresiv fatală, este cea mai importantă formă de demență întâlnită în prezent. Ea afectează aproximativ 50 de milioane de persoane din întreaga lume, iar numărul cazurilor de demență este estimat să ajungă la 131,5 milioane până în anul 2050.

Ceea ce se știe despre boala Alzheimer, în general, este că, la un nivel de bază, proteinele creierului nu funcționează ca de obicei. Acest lucru perturbă activitatea celulelor creierului, cunoscute și sub numele de neuroni, și declanșează o serie de evenimente. Neuronii se deteriorează și își pierd legăturile între ei. În cele din urmă, aceștia mor.

Creier sănătos față de creier afectat de Boala Alzheimer

Cercetătorii care încearcă să înțeleagă cauza bolii Alzheimer s-au concentrat, în cea mai mare parte a ultimelor decenii, pe rolul a două proteine:

Plăcile. Beta-amiloidul este un fragment al unei proteine mai mari. Atunci când aceste fragmente se aglomerează, ele afectează comunicarea dintre celulele creierului. Aglomerările formează depozite mai mari numite plăci amiloide.
Încrengături. Proteinele Tau joacă un rol important în sistemul intern de susținere și transport al celulelor cerebrale pentru a transporta nutrienți și alte materiale esențiale. În boala Alzheimer, proteinele tau își schimbă forma și se organizează în structuri numite încurcături neurofibrilare. Aceste încurcături perturbă sistemul de transport și provoacă leziuni celulelor.

În ciuda eforturilor continue ale cercetătorilor de a găsi un leac pentru această boală, la mai bine de un secol de la descoperirea ei, încă nu s-a reușit găsirea unei opțiuni de tratament semnificative, medicamentele disponibile în prezent pe piață având ca scop principal ameliorarea simptomelor. Mulți cercetători consideră că acest lucru este cauzat în principal de ineficiența în a descifra complexitatea patogenezei bolii.

Astfel, oamenii de știință consideră că, pentru majoritatea oamenilor, boala Alzheimer este cauzată de o combinație de factori genetici (1) și de stil de viață și de mediu (2) care afectează creierul în timp.

La mai puțin de 1% dintre oameni, boala Alzheimer este cauzată de modificări genetice specifice care aproape garantează că o persoană va dezvolta boala. Riscul de a dezvolta boala Alzheimer este mai mare dacă o rudă de gradul întâi, cum ar fi un părinte sau un frate, a fost diagnosticată cu această boală. Modul în care genele din familie afectează riscul nu este în mare parte înțeles.

Cu toate acestea, studii observaționale mai recente sugerează că factorii de risc vasculari modificabili și cei legați de stilul de viață au fost asociați cu riscul de demență, astfel încât luarea de măsuri care reduc riscul de boli cardiovasculare poate reduce și riscul de demență.

De exemplu, într-un studiu pe termen lung realizat în Finlanda, cercetătorii au încercat să dezvolte o metodă simplă de predicție a riscului de demență târzie la persoanele de vârstă mijlocie, pe baza profilurilor lor de risc. Au fost utilizate date din studiul CAIDE bazat pe populație, care a inclus 1409 persoane care au fost studiate la mijlocul vieții și reexaminate 20 de ani mai târziu pentru a depista semne de demență. Mai mulți factori de risc vascular la mijlocul vieții au fost studiați pentru a crea instrumentul de notare. Demența viitoare a fost prezisă în mod semnificativ de vârsta înaintată (> sau = 47 de ani), educația scăzută (< 10 ani), hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia și obezitatea. Scorul de risc de demență a prezis bine demența. Aceasta este o abordare nouă pentru predicția riscului de demență, dar ar trebui să fie validată și îmbunătățită în continuare pentru a crește valoarea sa predictivă. Această abordare evidențiază rolul factorilor vasculari în dezvoltarea demenței și ar putea ajuta la identificarea persoanelor care ar putea beneficia de consultații intensive privind stilul de viață și de intervenții farmacologice.

Un alt studiu relevant este unul foarte recent, ale cărui rezultate au fost publicate în iunie 2024 în revista Alzheimer’s Research & Therapy. Studiul a vizat 51 de persoane timp de 20 de săptămâni, iar principalii săi autori Rudolph Tanzi, profesor de neurologie infantilă și retard mintal la Harvard Medical School, Joseph P. și Rose F. Kennedy, și co-director al MassGeneral Institute for Neurodegenerative Disease” și Steven Arnold, profesor de neurologie la HMS, Massachusetts Spitalul General E. Gerald Corrigan Chair in Alzheimer’s Therapeutic Science, au declarat că descoperirile au arătat rezultate promițătoare, dar au avertizat împotriva „suprainterpretării” acestora și au sfătuit să nu se facă schimbări majore ale dietei și stilului de viață doar pe baza acestui studiu, dat fiind că a fost un studiu mic. Constatările au fost într-adevăr promițătoare.

Cei 51 de subiecți ai studiului, a căror vârstă medie a fost de 73,5 ani, se aflau în stadiile inițiale ale bolii Alzheimer și toți fuseseră diagnosticați cu tulburări cognitive ușoare sau demență timpurie. Douăzeci și șase au fost repartizați aleatoriu în grupul de intervenție și 25 în grupul de control. Pe parcursul a 20 de săptămâni, celor din grupul de intervenție li s-a cerut să urmeze o dietă vegană strictă, toate mesele plus gustările pentru subiecți și soții acestora fiind livrate la domiciliu. Regimul, care nu a fost restricționat din punct de vedere caloric, a fost completat cu suplimente considerate a susține cogniția, inclusiv acizi grași omega 3, curcumină, o multivitamină, vitaminele C și B12, L-treonat de magneziu, coenzima Q, un probiotic.

Aceste intervenții au fost combinate cu 30 de minute de exerciții aerobice pe zi și cu antrenamente de forță de trei ori pe săptămână. Pentru reducerea stresului, subiecții au apelat la meditație, au făcut yoga, exerciții de întindere și de respirație în cadrul unei ore zilnice conduse de un specialist în gestionarea stresului.

Pentru a stimula sprijinul social, subiecții și soții au participat la un grup de sprijin de o oră, de trei ori pe săptămână, condus de un profesionist în domeniul sănătății mintale. În total, subiecții au primit 12 ore pe săptămână de sprijin profesional – oferit prin Zoom – pentru intervențiile privind stilul de viață.

Participanții au susținut apoi patru teste standard utilizate pentru măsurarea performanței cognitive în cadrul studiilor FDA privind medicamentele. Rezultatele au variat în funcție de test, dar în general au arătat că grupul de intervenție s-a îmbunătățit sau a rămas la fel, în timp ce grupul de control a rămas la fel sau s-a înrăutățit. Cercetătorii au constatat, de asemenea, îmbunătățiri la un alt marker, care măsoară raportul dintre două forme ale proteinei beta amiloide, care formează plăci în creier, care sunt semne distinctive ale bolii Alzheimer.

Următorul pas, au spus autorii studiului, ar fi un studiu mai amplu pentru a vedea dacă rezultatele sunt replicate. Arnold a spus că printre întrebările la care ar răspunde un astfel de studiu se numără și dacă subiecții vor continua o intervenție atât de intensivă pe termen lung.

Astfel, autorii unei revizuiri sistematice a literaturii publicate, împreună cu o meta-analiză a studiilor longitudinale care au raportat asocierea bolilor coronariene sau a insuficienței cardiace cu riscul de demență, au identificat 16 studii (1 309 483 de persoane) privind bolile coronariene și șapte studii (1 958 702 persoane) privind insuficiența cardiacă. Pe baza acestui bazin bogat de date, au tras concluzii clare – un istoric de boală coronariană (atunci când arterele coronare se îngustează din cauza materialelor grase din pereții lor) a fost asociat cu un risc crescut de demență cu 27%, în timp ce insuficiența cardiacă (atunci când mușchiul inimii nu pompează sângele la fel de bine cum ar trebui) a fost asociată cu un risc crescut de demență cu 60%.

O întrebare cheie care a fost pusă de ceva timp în comunitatea de cercetare este dacă faptul că reducerea riscului de boli cardiovasculare poate reduce, de asemenea, riscul de demență și poate îmbunătăți performanța cognitivă a persoanelor cu Alzheimer implică, de asemenea, o relație cauză-efect între bolile cardiovasculare și demență, inclusiv Alzheimer.

Studiile asociază boala Alzheimer cu factorii de risc ai bolilor cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea, inflamația și dislipidemia. Atât Alzheimer, cât și bolile cardiovasculare sunt boli progresive cu perioade de dezvoltare de zeci de ani. Bolile cardiovasculare se pot manifesta clinic cu câțiva ani mai devreme decât Alzheimer, ceea ce face din primele și din factorii lor de risc un potențial predictor al unei boli Alzheimer viitoare. Numeroase studii au analizat axa inimă-creier ca fiind la baza asocierii potențiale dintre factorii de risc ai bolilor cardiovasculare la mijlocul vieții și efectul acestora asupra bolii Alzheimer și a demențelor asociate.

În acest context, este important de remarcat constatările unei revizuiri sistemice a 98 de materiale de cercetare cu următoarele criterii comune: (a) studii bazate pe comunitate; (b) executate folosind criterii de diagnostic standardizate; (c) raportarea datelor brute de prevalență; (d) cu date raportate separat pentru sex și clase de vârstă. Autorii acestei revizuiri au tras următoarele concluzii: se poate emite ipoteza că există diverse mecanisme care stau la baza asocierii dintre Alzheimer și bolile cardiovasculare, principalele fiind hipoperfuzia și emboliile, ateroscleroza și faptul că, atât în inima, cât și în creierul pacienților cu Alzheimer, pot fi prezente depozite de amiloid, provocând astfel leziuni ale acestor organe. Ei pledează pentru continuarea studiilor necesare pentru a înțelege efectul bolilor cardiovasculare și al factorilor lor de risc asupra bolii Alzheimer, pentru a înțelege mai bine efectele bolilor cardiovasculare subclinice și clinice asupra creierului. În cele din urmă, trebuie să clarificăm impactul mecanismelor care stau la baza acestei asocieri și să investigăm aspectele legate de gen.

În timp ce corelația ridicată dintre boala Alzheimer și bolile cardiovasculare este clară până acum, fără o înțelegere cuprinzătoare a mecanismelor, unele cercetări anterioare au semnalat că ar putea exista o posibilă legătură genetică între aceste două afecțiuni. Astfel, cercetătorii de la Universitatea Edith Cowan din Australia au descoperit o potențială legătură genetică între boala Alzheimer și mai multe afecțiuni legate de boala arterelor coronare și lipide precum colesterolul. „Studiile observaționale împărtășesc dovezi genetice puternice care susțin o legătură între boala coronariană și riscul de demență, precum și un risc crescut de boală Alzheimer cu debut tardiv cu un risc determinat genetic de boală coronariană„, a declarat pentru Medical News Today (MNT) Artika Kirby, doctorand la Centrul pentru sănătate de precizie de la Universitatea Edith Cowan din Australia. Kirby este autorul principal al unui nou studiu publicat recent în International Journal of Molecular Science, care a descoperit o potențială legătură genetică între boala Alzheimer și mai multe tulburări legate de boala arterelor coronare și lipide, cum ar fi colesterolul.

„În timpul analizei noastre de literatură, am evidențiat o lipsă de dovezi pentru boala Alzheimer și trăsăturile bolii coronariene„, a explicat Kirby. „Având în vedere riscul semnificativ al bolii Alzheimer și al bolilor cardiovasculare – inclusiv trăsăturile bolii coronariene – la nivel global, am fost motivați să investigăm potențialele legături genetice dintre boala Alzheimer și trăsăturile bolii coronariene„, a adăugat ea.

Cercetătorii au utilizat pentru studiul lor o analiză genetică tripartită a trăsăturilor încrucișate.

La încheierea studiului, s-a constatat o legătură genetică notabilă între toate cele șapte trăsături ale bolii coronariene evaluate, precum și între trigliceride. „O corelație genetică globală pozitivă se referă, cel puțin, la potențialul unor indivizi cu o predispoziție genetică la niveluri ridicate de trigliceride sau la oricare dintre cele șapte trăsături ale bolii coronariene evaluate în studiul nostru la un risc potențial crescut de boală Alzheimer„, a declarat Kirby. În plus, oamenii de știință au descoperit o suprapunere genetică între boala Alzheimer și alte trei măsurători ale lipidelor – lipoproteine de înaltă densitate (HDL), lipoproteine de joasă densitate (LDL) și colesterol total – și au identificat, de asemenea, gene semnificative la nivel de genom împărtășite între boala Alzheimer, mai multe lipide și trăsături ale bolii coronariene.

„Există, de asemenea, dovezi puternice privind gene comune, în special gena apolipoproteinei E (APOE), o genă de risc bine stabilită pentru boala Alzheimer, evidențiată în arhitectura genetică comună între boala arterială coronariană și boala Alzheimer cu debut tardiv„, a adăugat ea. „Boala Alzheimer și boala coronariană – sau bolile cardiovasculare pe scară mai largă – împărtășesc, de asemenea, alte gene, inclusiv GPBP1, SETDB2, DAB2IP și DNM2; cu toate acestea, mecanismele biologice care stau la baza dintre boala Alzheimer și boala coronariană – sau boala cardiacă sau bolile cardiovasculare, pe scară mai largă – rămân nerezolvate„, a remarcat Kirby.

Gena APOE e4 crește riscul de apariție a bolii Alzheimer. Aproximativ 25% până la 30% din populație poartă APOE e4. Dar nu toți cei care au această formă a genei dezvoltă boala. Deținerea a două copii ale APOE e4 crește riscul de boală Alzheimer mai mult decât deținerea unei singure copii. Oamenii de știință au descoperit modificări rare în trei gene care garantează practic că o persoană care moștenește una dintre ele va dezvolta boala Alzheimer. Dar aceste modificări reprezintă mai puțin de 1% din persoanele cu boala Alzheimer.

„Studiile genetice suplimentare ne pot ajuta să înțelegem mai bine fundamentele genetice ale bolii Alzheimer și ale bolii coronariene – și ale bolilor cardiovasculare pe scară mai largă – în modul în care bolile pot interacționa la nivel genetic„, a adăugat ea. „Acest lucru ne poate permite să înțelegem mai bine debutul și evoluția bolii Alzheimer și, eventual, să lucrăm la găsirea unor ținte terapeutice atât pentru boala Alzheimer, cât și pentru bolile cardiovasculare.”

După ce a analizat acest studiu, Cheng-Han Chen, MD, cardiolog intervențional certificat și director medical al programului Structural Heart de la Memorial Care Saddleback Medical Center din Laguna Hills, California, SUA, a declarat pentru MNTcă l-a găsit interesant. „Unele studii au arătat o legătură între Alzheimer și alți factori de risc de boli cardiovasculare, cum ar fi hiperlipidemia, dar acest studiu este interesant prin faptul că sapă până la genetica de bază pentru fiecare dintre aceste condiții separate„, a spus Chen. Cu toate acestea, el a avertizat că: „Este cu siguranță un salt mare, ar trebui să spun, pentru a face această conexiune, deoarece genele pe care le-au identificat nu sunt într-adevăr înțelese în funcțiile lor și legăturile lor reale cu fiecare dintre aceste condiții, fie Alzheimer, fie boli cardiovasculare. Ar putea fi vorba fie de factori de risc genetic comuni pentru fiecare dintre aceste afecțiuni, astfel încât, dacă aveți aceste gene, sunteți mai predispus să aveți anumite trăsături care vă vor predispune atât la boli cardiovasculare, cât și la Alzheimer. Cealaltă posibilitate este să existe într-adevăr o legătură genetică pe care nu o înțelegem deloc.”

O concluzie similară a fost trasă de Heather M. Snyder, PhD, vicepreședinte senior al operațiunilor medicale și științifice ale Asociației Alzheimer: „Aceasta este o lucrare interesantă care oferă o perspectivă unică pentru a înțelege legătura dintre creier și inimă – în special genetica care poate lega boala coronariană și boala Alzheimer. Studiul a găsit o serie de gene comune de interes, dar nu a găsit o legătură cauzală comună între cele două boli prin intermediul genelor.” …”Pentru cercetători, descoperirea acestor gene comune poate oferi indicii cu privire la domeniile biologice pe care aceste boli le „împărtășesc”, care ar putea – cu investigații suplimentare – să ofere informații cu privire la posibile metode sau ținte de tratament, inclusiv medicamente reorientate„, a adăugat ea.

Snyder a mai spus că „un studiu amplu cunoscut sub numele de SPRINT-MIND, care a raportat recent date de urmărire pe termen lung la Alzheimer’s Association International Conference de anul aceasta (AAIC 2024), cel mai mare forum din lume pentru comunitatea de cercetare a demenței, continuă să demonstreze că o intervenție menită să reducă agresiv tensiunea arterială sistolică poate reduce fie probabilitatea de deficiență cognitivă ușoară (MCI), fie împreună și cu prevalența MCI și a demenței, dar nu demența, la participanții la studiu„, a adăugat Snyder. „Pentru clinicieni, acest studiu consolidează importanța includerii în mod regulat a discuțiilor despre sănătatea creierului, așa cum facem cu sănătatea inimii, în interacțiunile lor cu pacienții„, a spus Snyder.

Astfel, există tot mai multe dovezi care susțin o asociere cauzală puternică și probabilă între bolile cardiovasculare și factorii lor de risc, cu incidența declinului cognitiv și a bolii Alzheimer. Persoanele cu boli cardiovasculare subclinice prezintă un risc mai mare de demență și boala Alzheimer. Mai mulți factori de risc cardiovascular sunt, de asemenea, factori de risc pentru demență, inclusiv hipertensiunea arterială, colesterolul LDL ridicat, colesterolul HDL scăzut și, în special, diabetul. Suprapunerea substanțială a factorilor de risc, inclusiv genetici, între bolile cardiovasculare și Alzheimer, indică noi căi de cercetare și prevenire. În acest context, următorul pas în cercetare este de a avansa și mai mult în înțelegerea legăturilor dintre bazele biologice prin investigarea în continuare a mecanismelor și căilor comune care pot lega boala coronariană, lipidele și boala Alzheimer.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Scurtă istorie a studiilor despre legătura dintre bolile cardiovasculare și dezvoltarea bolii Alzheimer

Timp aproximativ de lectură: 12 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile