Sezoanele gripale din antichitate până în prezent și ce ne poate aduce viitorul

Timp aproximativ de lectură: 10 minute

De obicei, în această perioadă a anului, oficialii din domeniul sănătății publice din țările emisferei nordice ne anunță că se apropie sezonul gripei. Însă, mulți profesioniști din domeniu consideră că această abordare trebuie actualizată deoarece acum avem, pe tot parcursul anului, diverse virusuri despre care să ne îngrijorăm.  De exemplu, avem gripa aviară.

Virusul gripei aviare s-a răspândit recent în două moduri: între regiunile globului și între specii. Astfel, în loc să rămână concentrată în Asia, gripa aviară s-a răspândit pe o mare parte a planetei. Și a infectat o varietate mai mare de animale, inclusiv mamifere. De exemplu, vaci de lapte din multe părți ale Statelor Unite au fost testate pozitiv. Cel mai îngrijorător este că cel puțin patru persoane au fost testate pozitiv fără să fi avut contact cu un animal bolnav. Una dintre acestea este o adolescentă din Columbia Britanică, Canada, a cărei condiție a devenit îngrijorătoare.

Aceste infecții îi fac pe specialiști să se gândească la posibilitatea ca virusul să se poată transmite de la o ființă umană la alta, mai degrabă decât doar de la animal la om. Transmiterea de la om la om poate duce la răspândirea mult mai rapidă a unei boli, de unde și îngrijorarea în creștere. „Sunt mai îngrijorată de gripa aviară decât am fost de altele în timp„, a afirmat Jennifer Nuzzo, director al Centrului pentru pandemii de la Școala de sănătate publică a Universității Brown, Statele Unite ale Americii (SUA).

Un alt motiv de îngrijorare este posibilitatea ca gripa aviară să se combine cu virusul gripal dominant de anul acesta și să sufere mutații. În acest scenariu, dacă gripa aviară s-ar răspândi pe scară largă, chiar și o rată scăzută de mortalitate ar putea însemna zeci de mii de decese numai în Statele Unite.

Știm foarte, foarte puține despre cât de departe s-a răspândit acest virus și câți oameni și câte animale au fost infectați„, a declarat Dr. Apoorva, specialist în domeniu din SUA . Testarea pe scară mai extinsă a păsărilor, vacilor și lucrătorilor de la ferme ar putea permite izolarea animalelor și persoanelor infectate, ceea ar ajuta la controlarea răspândirii virusului, o modalitate importantă de a reduce riscurile. Este același mecanism a cărui eficacitate a fost dovedită nu numai în timpul recentei pandemii de SARS-CoV-2, când izolarea persoanelor infectate și distanțarea socială, în general, au prevenit răspândirea virusului, dar și în cazul virusului gripal cu care conviețuim încă din antichitate.

Unii oameni de știință formulează ipoteza că oamenii au dobândit probabil primele virusuri gripale atunci când au început să domesticească animale precum păsările și porcii. Apariția agriculturii și a așezărilor permanente a oferit condițiile ideale pentru declanșarea unei epidemii de gripă. În cea de-a șasea carte a sa, „Epidemiile” (412 î.Hr.), medicul grec Hippocrate descrie o boală extrem de contagioasă cu simptome asemănătoare gripei, despre care medicii moderni cred că ar putea fi prima referință la acest virus.

În 1357, oamenii au numit o epidemie din Florența, Italia, „influenza di freddo”, care se traduce prin „influență rece”, o potențială referire la posibila cauză a bolii. Mulți astrologi din Evul Mediu credeau că revenirea periodică a bolii era legată de „influența corpurilor cerești” sau „influenza di stelle”, adică „influența stelelor”.

Vedere microscopică a virusului gripal

Majoritatea epidemiologilor sunt de acord că epidemia de gripă din 1580 este cea mai veche pandemie de gripă înregistrată. Aceasta a început în Asia, în timpul verii, înainte de a se răspândi în Africa, Europa și, în cele din urmă, peste mări, în America. Deși numărul total de decese este necunoscut, aceasta a ucis 8 000 de persoane numai la Roma.

Ajungem apoi la anul 1781 – după ce a început în China, epidemia de gripă de la acea vreme s-a răspândit în Rusia, ajungând în cele din urmă în Europa și America de Nord în cursul anului următor. La apogeul pandemiei, 30 000 de persoane erau infectate în fiecare zi în Sankt Petersburg.

Deși nelegat de virusul gripal, este important de menționat că, la 14 mai 1796, medicul și omul de știință britanic Edward Jenner a creat primul vaccin. Jenner i-a inoculat unui băiat în vârstă de 8 ani pe nume James Phipps puroi răzuit din bășicile de variolă bovină de pe mâinile unei lăptărese. Băiatul s-a îmbolnăvit de un caz ușor de variolă, dar s-a recuperat complet. În iulie, Jenner i-a inoculat lui Phipps cruste de variolă. Băiatul a rămas sănătos și și-a dezvoltat imunitatea. Metoda lui Jenner a fost denumită în cele din urmă vaccinare. Procesul vine de la „vacca”, cuvântul latin pentru vacă.

Aproape 100 de ani mai târziu, în 1879, a apărut primul vaccin dezvoltat în laborator. Atunci, Louis Pasteur a produs un vaccin pentru holera la găini numit Pasteurella Multocida. Pasteur studia holera aviară și injecta găini cu bacterii vii. Pasteur a dat din greșeală peste o mare descoperire științifică, atunci când asistentul său a lăsat deoparte o cultură proaspătă de bacterii în timpul unei vacanțe. La întoarcerea acestora în laborator, Pasteur a descoperit că expunerea la oxigen slăbise bacteriile, astfel încât puii injectați cu acestea puteau supraviețui infecției și dezvoltau imunitate.

10 ani după descoperirea lui Pasteur, în 1889, a fost înregistrată prima pandemie de gripă din epoca modernă. Una dintre cele mai mortale pandemii din istorie, așa-numita gripă rusă a infectat 40% din populația lumii și a ucis aproximativ 1 milion de persoane. Deși este ultima pandemie de gripă din secolul al 19-lea, este prima care s-a răspândit rapid în întreaga lume din cauza infrastructurii moderne de transport reprezentată de căile ferate și de călătoriile maritime transatlantice.

Pandemia de gripă din 1918 a fost cauzată de o nouă tulpină a virusului gripal A care a apărut la păsări (H1N1). După ce a fost semnalat în Europa, Asia și Statele Unite, s-a răspândit rapid în întreaga lume. Aproximativ o treime din populația lumii a fost infectată și între 20 și 50 de milioane de oameni au fost uciși. Speranța medie de viață în Statele Unite a scăzut cu aproximativ 12 ani. La acea vreme, nu existau vaccinuri sau medicamente pentru tratarea gripei, astfel încât spitalele au fost copleșite. Populația a folosit măști de tifon pentru a opri răspândirea bolii, iar punerea în aplicare a măsurilor de distanțare socială în multe orașe din zonele afectate a jucat un rol important în reducerea răspândirii. Orașele care au acționat din timp și au menținut măsurile preventive mai mult timp au înregistrat rate mai scăzute ale mortalității.

Pandemia din 1918 a inspirat apoi o perioadă de mari cercetări și descoperiri științifice. În anii 1920, unii oameni de știință au început să suspecteze că bacteriile nu erau cauza reală a bolii gripale.

În 1933, oamenii de știință de la Institutul Național pentru Cercetare Medicală din Londra, Marea Britanie, au izolat virusul gripal A din secrețiile nazale ale pacienților umani infectați.

Această descoperire a condus la dezvoltarea vaccinurilor cu virusuri inactivate la sfârșitul anilor 1930 și în anii 1940. Dezvoltarea primului vaccin gripal inactivat a fost condusă de Thomas Francis, Jr. și Jonas Salk de la Universitatea din Michigan, Statele Unite ale Americii, a cărei armată fusese grav lovită de gripă. Vaccinul lor a folosit ouă de găină fertilizate – o metodă folosită și astăzi pentru producerea majorității vaccinurilor antigripale. Primul vaccin antigripal a fost aprobat în Statele Unite pentru uz militar în 1945 și pentru uz civil în 1946.

În timpul epidemiei de gripă din 1947, mici schimbări în compoziția virusurilor gripale au făcut ca vaccinurile existente la acea vreme să devină ineficiente. Centrul pentru gripă al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a fost înființat în 1948 pentru a identifica noi virusuri gripale și a controla răspândirea bolii. În 1952, OMS a lansat primul sistem de supraveghere a tulpinilor de virus gripal în circulație. Acest lucru a ajutat cercetătorii să determine compoziția vaccinurilor împotriva gripei sezoniere.

Mulți cercetători afirmă că astăzi avem nevoie de o viziune mai largă decât managementul sezonului gripal prin controlul virusului gripal. Avem nevoie de răspunsuri adaptate, cu accent pe prevenție, la nivel guvernamental și tehnologic care să abordeze întregul spectru de virusuri care ne perturbă viața pe tot parcursul anului.

În cazul virusurilor gripale, avem vaccinuri eficiente. În fiecare an este oferit un alt vaccin sezonier, deoarece virusurile gripale evoluează și se amestecă continuu, prin combinarea genomurilor lor.

Cea mai îngrijorătoare amenințare este diferită în fiecare an. Vaccinul antigripal din acest an din Statele Unite este ceea ce se numește trivalent, ceea ce înseamnă că conține elemente de la trei virusuri gripale diferite, toate circulând și oricare dintre acestea putându-se dovedi cel mai răspândit și problematic. Fabricarea vaccinurilor antigripale durează luni de zile, astfel încât deciziile cu privire la virusurile pe care să le conțină trebuie luate cu mult înainte de toamnă.

Prin urmare, este nevoie de un vaccin antigripal universal, cum ar fi cel care se află acum în teste clinice la National Institutes of Health din SUA. În mod ideal, ar trebui adresată nevoia de a crea vaccinuri combinate care să protejeze împotriva Covid-19 și a gripei printr-o singură injecție. Aceste variante sunt în curs de dezvoltare în Statele Unite, China și în alte țări. De asemenea, avem nevoie să îmbunătățim sistemele de ventilație pentru clădirile publice și private, care pot reduce semnificativ răspândirea virusurilor respiratorii.

Un număr important de cercetări arată că eficacitatea vaccinului antigripal scade semnificativ în timp, la fel ca cea a vaccinurilor Covid-19, mai ales la persoanele cu risc ridicat. După doar câteva săptămâni, anticorpii produși ca răspuns la vaccinarea antigripală ating nivelurile cele mai ridicate. Un model de management al campaniei de vaccinare care ia în considerare modul în care eficacitatea vaccinului scade în timp sugerează că, în anii în care cazurile de gripă ating vârful în ianuarie sau februarie, începerea campaniei anuale de vaccinare în octombrie în loc de septembrie ar putea reduce spitalizările cauzate de gripă cu 3 sau 4 procente. S-ar putea să nu pară mult, dar în unii ani ar putea însemna cu până la 10 000 de spitalizări mai puțin.

Lumea medicală, afirmă mulți cercetători, ar trebui, de asemenea, să înceapă studii pentru a evalua eficacitatea unui vaccin antigripal cu două doze pentru populațiile cu risc ridicat, cum ar fi persoanele în vârstă și cele imunocompromise, care le-ar proteja mai bine pe tot parcursul anului, mai ales în timpul sezonului gripei. Experiența cu vaccinul Covid-19 ne-a învățat că, pentru persoanele cu risc ridicat, administrarea de doze suplimentare la doar câteva luni distanță a dus la scăderea numărului de spitalizări asociate cu Covid-19 în rândul acestor populații la risc și este probabil ca vaccinurile antigripale să funcționeze în mod similar. Oamenii de știință au testat anterior versiuni cu două doze ale vaccinului antigripal, dar, în loc să testeze două doze la interval de câteva luni (de exemplu, în octombrie și ianuarie), studiile au evaluat a doua doză administrată la doar câteva săptămâni după prima, când anticorpii erau deja la un nivel foarte ridicat și era puțin probabil ca injecția suplimentară să ofere o creștere semnificativă.

Specialiștii cred acum că o a doua doză administrată câteva luni mai târziu, după ce anticorpii au scăzut, ar putea oferi o protecție mai mare și ar putea preveni mult mai multe spitalizări. Avem nevoie ca oamenii de știință să studieze dacă această abordare funcționează în lumea reală. Va fi greu să convingem oamenii să facă două vaccinuri când mulți nu fac nici măcar unul? În timp ce ezitarea la vaccinare este o problemă, persoanele în vârstă și alte persoane cu risc ridicat manifestă în mod constant o mai mare disponibilitate de a se vaccina, iar aceste populații ar putea beneficia cel mai mult. Cercetătorii au explorat o nouă tehnologie de vaccinare cu ARNm, care poate furniza instrucțiuni biologice pentru ca celulele să producă proteine care declanșează un răspuns imunitar. Un vaccin gripal cu ARNm ar putea permite un răspuns mai rapid la focare și ar putea salva și mai multe vieți decât actualele vaccinuri anti-gripale cu virusuri inactivate. Este, în mod cert, o ipoteză care este dătătoare de speranță pentru viitor.

Mirela Mustață – Redactor executiv

Surse de documentare:

  1. https://www.flu.com/Articles/2022/The-History-of-Influenza
  2. https://www.nytimes.com/2024/10/17/opinion/virus-season-flu-covid-mpox-rsv.html?searchResultPosition=3
  3. https://www.nytimes.com/2024/10/13/opinion/when-to-get-your-flu-shot.html
  4. The New York Times, Bird flu, explained – 4 decembrie 2024, David Leonhardt
  5. Sursa foto: https://www.flu.com/Articles/2022/The-History-of-Influenza
Share This Post