Ziua mondială a cancerului – 4 februarie: trecut, prezent și viitor

Timp aproximativ de lectură: 6 minute

Trecut: conform experților, una dintre cele mai vechi descrieri ale unei persoane bolnave de cancer datează din secolul al IV-lea î.e.n.

Satyrus, tiranul orașului Heracleia de la Marea Neagră, a dezvoltat un cancer între zona inghinală și scrot. Pe măsură ce cancerul se răspândea, Satyrus avea dureri din ce în ce mai mari, nu putea să doarmă și avea convulsii. Cancerele avansate din acea parte a corpului erau considerate inoperabile și nu existau medicamente suficient de puternice pentru a ameliora agonia. Așa că medicii nu puteau face nimic. În cele din urmă, Satyrus moare de cancer la vârsta de 65 de ani.

Alte scrieri ne spun că boala era deja cunoscută în această perioadă la persoane mai puțin celebre. Un text scris la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al IV-lea î.e.n., intitulat boli ale femeilor, descria modul în care se dezvoltă cancerul de sân: se formează excrescențe dure […] din ele se dezvoltă cancere ascunse […] durerile urcă de la sânii pacientelor până la gât și în jurul omoplaților […] astfel de paciente slăbesc în tot corpul […] respirația scade, simțul mirosului se pierde […]

Alte lucrări medicale din această perioadă descriu diferite tipuri de cancere. O femeie din orașul grec Abdera a murit din cauza unui cancer la piept; un bărbat cu cancer la gât a supraviețuit după ce medicul său a ars tumoarea.

Cum a ajuns să fie denumită astfel boala?

Cuvântul cancer provine din aceeași epocă. La sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.e.n, medicii foloseau cuvântul karkinos – cuvântul grecesc antic pentru crab – pentru a descrie tumorile maligne. Mai târziu, când medicii vorbitori de limbă latină au descris aceeași boală, au folosit cuvântul latin pentru crab: cancer. Astfel, numele a rămas.

Chiar și în antichitate, oamenii se întrebau de ce medicii au denumit boala după un animal. O explicație a fost că crabul este un animal agresiv, la fel cum cancerul poate fi o boală agresivă; o altă explicație a fost că crabul poate prinde o parte a corpului unei persoane cu ghearele sale și poate fi dificil de îndepărtat, la fel cum cancerul poate fi dificil de îndepărtat odată ce s-a dezvoltat. Alții au crezut că este din cauza aspectului tumorii.

Medicul Galen (129-216 e.n.) a descris cancerul de sân în lucrarea sa A Method of Medicine to Glaucon și a comparat forma tumorii cu forma unui crab: ”Am văzut adesea în sâni o tumoare exact ca un crab. Așa cum acest animal are picioare de o parte și de alta a corpului său, tot așa și în această boală venele umflăturii nenaturale sunt întinse de o parte și de alta, creând o formă asemănătoare unui crab”.

Prezent și viitor: Astăzi se crede din ce în ce mai mult că un cancer este mai mult decât un simplu diagnostic medical – este o chestiune profund personală și care, abordată astfel, are mai multe șanse de a fi prevenit sau a fi vindecat cu mai mare succes.

În spatele fiecărui diagnostic se află o poveste umană unică – povești de suferință, durere, vindecare, rezistență, dragoste și multe altele. Acesta este motivul pentru care o abordare a îngrijirii cancerului centrată pe om, care integrează pe deplin nevoile unice ale fiecărui individ, cu compasiune și empatie, conduce la cele mai bune rezultate în materie de sănătate.

Campania ”United by unique” lansată anul acesta va explora diferite dimensiuni ale îngrijirii oncologice centrate pe om și noi modalități de a face diferența între boală și drumul care poate duce spre vindecare. Aceasta va oferi o călătorie de trei ani, de la sensibilizare la acțiune. 

Pe de altă parte, vaccinurile pentru tratarea și prevenirea cancerului au fost mult timp considerate un fel de Sfânt Graal în oncologie.

Totuși, în afară de câteva excepții notabile – inclusiv vaccinul împotriva virusului papiloma uman (HPV), care a redus dramatic incidența cancerelor legate de HPV, și un vaccin Bacillus Calmette-Guerin, care ajută la prevenirea recidivei cancerului de vezică urinară în stadiu incipient – majoritatea nu au reușit să dea rezultate.

După o serie de dezamăgiri în ultimul deceniu, progresele recente în domeniul imunoterapiei aduc speranțe reînnoite de progres.

Într-o lucrare a Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului, la începutul lui 2024, Catherine J. Wu, MD, a prezis pași mari pentru vaccinurile împotriva cancerului, în special pentru vaccinurile personalizate care vizează neoantigenele specifice pacienților – proteinele care se formează pe celulele canceroase – precum și vaccinurile care pot trata diverse tipuri de tumori.

„Accentul pus pe neoantigenele care apar din cauza mutațiilor generatoare în diferite tipuri de tumori ne-ar putea permite să facem progrese în crearea de vaccinuri disponibile pe piață”, a declarat Wu, președintele Lavine Family Chair of Preventative Cancer Therapies la Dana-Farber Cancer Institute și profesor de medicină la Harvard Medical School, ambele în Boston.

Un prim exemplu este un vaccin personalizat, bazat pe ARN mesager (ARNm), conceput pentru a preveni recidiva melanomului.

Există și alte opțiuni promițătoare la orizont.

Într-un studiu recent de fază 3, s-a demonstrat că un vaccin cu celule dendritice încărcat cu lizat tumoral autolog (DCVax-L) prelungește supraviețuirea la pacienții cu glioblastom. Atunci când a fost adăugat la tratamentul standard, vaccinul a fost asociat cu o supraviețuire mai lungă semnificativă din punct de vedere clinic și statistic, au raportat cercetătorii.

În august anul trecut, BioNTech a anunțat un studiu global de fază 1 pentru a studia BNT116 – un vaccin pentru tratarea cancerului pulmonar cu celule non-small (NSCLC), ce vizează antigeni specifici în celulele cancerului pulmonar.

„Această tehnologie este următoarea mare fază a tratamentului cancerului”, a declarat pentru The Guardian Siow Ming Lee, MD, oncolog medical consultant la University College London Hospitals, care conduce studiul britanic pentru vaccinurile împotriva cancerului pulmonar și melanomului. „Acum intrăm în această nouă eră foarte interesantă a studiilor clinice de imunoterapie pe bază de ARNm pentru a investiga tratamentul cancerului pulmonar”.

Deși aceste previziuni sună bine și perspectivele sunt interesante, punerea lor în aplicare este partea cea mai grea și nu există garanții că aceste strategii vor funcționa așa cum se speră.

Așa că, în așteptarea unor rezultate în testele legate de vaccinuri sau tratamente, ce este sigur este că o abordare a îngrijirii cancerului centrată pe om, care integrează pe deplin nevoile unice ale fiecărui individ, cu compasiune și empatie, poate conduce la cele mai bune rezultate în materie de sănătate. Iar aceasta poate deschide o nouă eră în abordarea cancerului.

Mirela Mustață, Redactor executiv

Surse de documentare: