De la apelurile neprogramate către medic, la dezvoltarea clinicilor de medicină de urgență, îngrijirile medicale la cerere au fost mereu la mare căutare.
Pacientul modern se așteaptă la un acces de tipul 24/7 la medicul lor, iar profesioniștii din ziua de azi pot folosi telemedicina pentru a oferi asistență la distanță.
Telemedicina înseamnă furnizarea virtuală a asistenței medicale, fără o întâlnire față în față a pacientului cu medicul sau asistentul medical.
Istoria telemedicinei moderne a început odată cu invențiile telegrafului electric și telefonului. Odată cu telefonul, medicii din spitalele și cabinetele mai mari au putut să vorbească cu pacienții lor și să le dea sfaturi medicale în direct. În plus, medicii au început să vorbească între ei pentru a se consulta și a schimba informații.
Telefonul a fost temelia pentru tehnologiile de comunicare și telemedicină ulterioare. Să nu uităm nici de apariția, în 1968, în Statele Unite ale Americii, a numărului 9-1-1, primul număr pentru asistența de urgență. Acest număr a putut fi folosit, de la început, pentru a raporta un incendiu, a cere ajutorul poliției sau a semnala o urgență medicală.
Încercări de a transmite citirile stetoscopului și ale altor dispozitive cu ajutorul mijloacelor de comunicare existente (telefon, radio) au existat încă din anii 1900. Și, totuși, telemedicina a reușit transmiterea imaginilor video și a unor date medicale complexe la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960.
În 1959, Universitatea din Nebraska a folosit telemedicina interactivă pentru a transmite examinări neurologice, primul caz al unei consultații de telemedicină cu video live. Apoi au urmat și alte programe de această natură, de obicei desfășurate în mediul academic, care s-au axat pe transmiterea unor date medicale precum imaginile fluoroscopice, radiografiile, sunetele de stetoscop și electrocardiogramele (ECG).
Avansul luat de internet în anii 1990 a adus o explozie informațională, un trafic informational fără precedent și o dezvoltare rapidă a telemedicinei, care a început să cuprindă:
– Educația pacienților
– Transmiterea unor imagini medicale complexe
– Desfășurarea unor consultații video, la distanță
– Efectuarea de măsurători ale semnelor vitale ale corpului
Au apărut dosarele medicale electronice și, de asemenea, în ultimul deceniu, s-au dezvoltat și software-urile cu aplicații medicale, care au permis schimbul și stocarea datelor clinice. În plus, au apărut portalurile web pentru transmiterea către pacienți a rezultatelor testelor de laborator sau a unor mesaje către medici în condiții de siguranță ridicată.
Telemedicina folosește acum dispozitive smart și inteligența artificială.
Un exemplu? Găsirea unui algoritm pentru construirea dietei personalizate. Până acum, specialiștii în nutriție au avut de înfruntat provocări importante în urmărirea acestui obiectiv. De exemplu, era foarte greu să desfășori studii randomizate: acestea cer ca participanții să aibă aceeași dietă ani la rând, înainte ca evaluarea consecințelor ei pe plan medical să fie posibilă.
Abia recent, odată cu abilitatea inteligenței artificiale de a analiza mari seturi de date, cercetătorii au descoperit că dietele trebuie personalizate – metabolismul uman, microbiomul și mediul sunt de o eterogenitate remarcabilă pentru fiecare dintre noi, ca să numim doar câteva dintre dimensiunile care ne fac unici. Așa că o dietă potrivită nu are cum să nu fie individualizată.
Prima descoperire majoră în această privință a fost făcută acum câțiva ani de Eran Segal, Eran Elinav și colegii lor de la Institutul de Științe Weizmann din Israel. Aceștia au arătat, în lucrarea Personalized Nutrition by Prediction of Glycemic Reponses (Nutriție personalizată prin prognozarea răspunsurilor glicemice) publicată în revista Cell, că exploziile nivelului glicemiei după ce mâncăm sunt considerate un indicator al riscului de diabet, deși nu se știe dacă evitarea lor elimină acel risc. Aceste creșteri bruște ale glicemiei sunt doar un aspect al răspunsului nostru individualizat la alimentație. Dar ele reprezintă prima dovadă obiectivă că reacționăm într-adevăr diferit la alimentație, chiar dacă consumăm aceleași alimente, în aceeași cantitate.
Studiul a inclus 800 de persoane fără diabet. Datele colectate pentru fiecare participant au cuprins ora mesei, cantitatea și conținutul mâncărurilor și băuturilor consumate, activitatea fizică, înălțimea, greutatea și tiparele de somn. Participanților li s-au evaluat timp de o săptămână sângele, conținutul microbiomului intestinal și glicemia. Acești participanți au consumat mai mult de 5000 de mese standard furnizate de cercetători, care au conținut alimente populare precum ciocolata sau înghețata, precum și aproape 47 000 de mese care au conținut alimentele pe care obișnuiau să le consume. În total, au fost făcute mai mult de 1.5 milioane de măsurători ale glicemiei.
Apoi, folosind inteligența artificială, toate aceste date au fost analizate pentru a se înțelege ce determină răspunsul glicemic la anumite alimente pentru fiecare dintre participanți. În felul acesta, s-a construit un algoritm – acesta arată că mai mult de 100 de factori sunt implicați în răspunsul glicemic, dar determinantul principal nu este alimentul consumat, ci flora intestinală, care joacă un rol deosebit de important în răspunsul unic al fiecăruia dintre noi la alimentație.
Iar faptul că inteligența artificială a făcut posibilă această descoperire reprezintă un moment special în istoria inteligenței artificiale, dar și a medicinei. Specialiștii speră ca, mulțumită unor noi aplicații care pot fi instalate pe telefoanele mobile smart și care sunt capabile să scaneze mâncarea din farfurie și să trimită datele spre servere cu acces la bazele de date cu răspunsul nostru glicemic la diverse alimente, inteligența artificială să ne ajute să înțelegem cum va reacționa metabolismul nostru în cazul anumitor alimente și să ne putem construi o dietă cu adevărat individualizată.
În plus, există speranța, exprimată chiar de către Directorul General al Organizației Mondiale a Sănătății, Dr Tedros Adhanom Ghebreyesus, că folosirea tehnologiilor digitale va întări telemedicina și va permite atingerea unui obiectiv primordial de dezvoltare durabilă – accesul universal la serviciile de sănătate.
În ultimii doi ani, OMS a analizat rezultatele folosirii tehnologiilor digitale în medicină și s-a consultat cu experți pentru a dezvolta recomandări cu privire la folosirea lor optimă pentru generarea unui impact pozitiv maxim asupra sănătății oamenilor și a eficienței sistemelor de sănătate.
Printre exemplele pozitive notate sunt incluse și aplicații digitale care îi sprijină pe practicieni să ia decizii mai bune în timpul acordării îngrijirilor medicale sau prin care aceștia se pot consulta rapid cu experți într-un anumit domeniu sau pot comunica rapid cu pacienții aflați în diferite locații.
Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3089841/
https://evisit.com/resources/history-of-telemedicine/
http://mdportal.com/education/history-of-telemedicine/
“Personalized Nutrition by Prediction of Glycemic Responses” de Eran Segal, Eran Elinav et co. publicat in revista Cell
Sursa foto – https://www.who.int/news-room/detail/17-04-2019-who-releases-first-guideline-on-digital-health-interventions
