Traducere și adaptare a unui interviu cu Dr. George Demetri,
director al Centrului pentru Sarcoma și Oncologie osoasă din Dana-Farber Cancer Institute, director al Centrului Ludwig din Dana-Farber / Harvard Cancer Center și director executiv pentru Cercetări clinice și translaționale la Institutul Ludwig pentru Cercetarea Cancerului. De asemenea, este profesor asociat de medicină la Harvard Medical School. Articolul a fost publicat în www.pbs.org
Ne puteți explica ce este cancerul și ce sunt metastazele?
R: Foarte simplu explicat, cancerul este o creștere necontrolată a celulelor, care obstrucționează apoi mecanismele normale de lucru ale corpului.Pe de altă parte, metastaza este un grup de celule canceroase care au migrat din locurile în care s-au dezvoltat în corp și acum trăiesc în altă parte in interiorul corpului. Problema cu metastazele este că acestea se interpun în calea funcționării normale a organului în care se găsesc. Cu alte cuvinte, celulele canceroase ale sânului pot metastaza sau răspândi în plămân și pot afecta funcția pulmonară. S-ar putea răspândi la nivelul sistemului osos și provoca durere. S-ar putea răspândi la creier și provoca probleme majore.
În ultimii 50 de ani s-a studiat modul în care cancerul debutează într-un loc, dar apoi se deplasează în altă parte prin corp, fie aproape de locul în care a debutat, de multe ori într-un ganglion limfatic, fie departe de unde a început (de exemplu, dacă începe în sân, se poate duce spre ficat sau creier). Când merge foarte departe de locul în care a debutat, vorbim despre o metastază îndepărtată. Cele apropiate, precum o metastază nodală sau o metastază regională, pot da informații importante despre faptul că o celulă canceroasă are potențialul de a se răspândi la distanță prin corp și de a risca să ucidă pacientul.
Dacă un cancer s-a răspândit deja la distanță în corp, acesta reprezintă cu adevărat un prognostic sumbru pentru pacientul respectiv. În general, la ratele de supravietuire comune la cancer pentru o perioadă de peste 10 de ani, să zicem că, din momentul unei metastaze la distanță, ar supraviețui mai puțin de 1 din 10 pacienți sau chiar 1 din 20. Deci, este un lucru foarte rar. Nu știm ce îi face pe acești pacienți suficient de norocoși să trăiască atât de mult, dar marea majoritate a pacienților, 9 din 10, poate chiar 19 din 20, ar muri din cauza cancerului lor, odată ce s-a răspândit la distanță.
Care sunt principalele cauze ale deceselor prin cancer?
R: În Statele Unite, în acest moment, principalele cauze ale deceselor prin cancer se datorează cancerului comun, precum cancerul pulmonar, cancerul colorectal, cancerul de sân, cancerul pancreatic. Cu siguranță vedem în această listă și cancere de sânge precum leucemii și limfoame, precum și cancere de prostată.
Ne puteți explica, în cel mai simplu mod posibil, cum debutează cancerul?
R: Există încă multe cercetări în derulare în legătură cu ce declanșează cancerul. Care este primul lucru care se întâmplă? Și cum se face că o celulă face o greșeală în ADN-ul său, care dă naștere unei proteine care nu funcționează corect și care duce la creșterea și divizarea anormală a celulelor și, în cele din urmă, care nu va rămâne unde trebuie, ci se va răspândi prin corp? La bază, este vorba despre o celulă care face o greșeală în codul vieții, în ADN. Există diferite locuri în ADN care pot face această greșeală ce poate da naștere la diferite proteine mutante, ce pot da naștere, la rândul lor, unor semnale diferite, care determină celula canceroasă să acționeze aberant. Situațiile în care o celulă acționează ca o celulă anormală în interiorul corpului pot fi foarte variate, la fel ca tipul de proteine pe care celulele le produc, și unde se poate face o greșeală, ceea ce înseamnă că aceste cancere comune sunt foarte complicate.
Așa se explică și faptul că găsim diferențe foarte mari dintre cancerul unei persoane și cancerul altei persoane, chiar dacă poartă același nume, cancer. Chiar dacă ambele persoane au cancer la sân sau cancer pulmonar, este posibil ca celulele să fi făcut multe greșeli diferite, de aici și deosebirile dintre boala declanșată de ele.
De multe ori sunt întrebat dacă într-adevar cancerul începe cu o singură celulă. O întrebare interesantă este dacă acea celulă produce o mutație, chiar este suficientă o mutație pentru a cauza cancer sau este nevoie de un anumit număr de mutații? Este nevoie de un anumit număr de greșeli pentru a duce la cancer? Există dovezi concludente că celulele fac greșeli tot timpul, dar corpul le combate. Organismul poate recunoaște că celula respectivă este mutantă și o distruge sau dacă celula face o greșeală, se sinucide și moare. Avem atât de multe sisteme de protecție în corpul nostru pentru a preveni cancerul, este remarcabil. În acest caz, procesul este mult mai complex.
În ce măsură, dacă am avea mai mulți bani pentru cercetare și detectare timpurie (versus sumele alocate pentru tratament), ar exista rezultate mai bune în rezolvarea cancerului?
R. Nu sunt sigur că aceasta ne-ar rezolva problema. Este ca și cum ți-ai fi propus să construiești un reactor nuclear în anul 1492. Chiar dacă s-ar fi alocat tot PIB-ul mondial din 1492 pentru rezolvarea acestei probleme, tot nu ar fi fost posibil. Tehnologia de la acel moment nu ar fi permis realizarea proiectului. Așadar, cred că este vorba despre locul în care ne aflăm ca societate care își alocă resursele pentru impactul maxim și cum putem învăța din lecțiile învățate despre boală la pacienții în stadii avansate, ceea ce ne va ajuta să găsim soluții pentru prevenție și detectarea timpurie.
Vă voi da un exemplu, unul dintre cele mai interesante proiecte la care lucrăm acum la pacienții cu boală metastatică este să putem dezvolta un test de sânge mai precis. Toți ne dorim să putem identifica problema cât mai devreme, pentru că acest lucru va avea cel mai mare impact.
Pe de altă parte, aș adăuga și că oamenii de știință mai realiști sunt cei care au succes, deoarece știu ce pot face. Ei știu că, oricât vor forța limitele tehnologie actuale, nu vom reuși să facem genul de teleportare pe care o vedeți în Star Trek, deoarece nu avem condițiile tehnologice. Poate modelul acesta este de succes într-o emisiune TV, dar nu este real. În știință, trebuie să încerci să te gândești la descoperiri, dar să funcționezi în mod incremental, pas cu pas, și vedem că această muncă incrementală duce la descoperiri, în anumite momente.
Oricum, cei mai mulți dintre noi privim cancerul de sân și cancerul de colon ca fiind tumori în care detectarea precoce poate face o mare diferență, acolo unde funcționează programele de detecție timpurie. În alte țări, de exemplu, în Asia, depistarea timpurie a cancerului de stomac, deoarece cancerul de stomac este mult mai frecvent acolo, a făcut ca oamenii să trăiască mai mult. Așadar, cred că detectarea precoce este importantă și cred că, de asemenea, va fi personalizat screening-ul. Nu ar avea niciun sens să încerci să detectezi mai devreme o boală foarte rară, dacă nu ai un test foarte simplu, care să fie nedureros și ieftin.
De ce tratamentele convenționale de chimioterapie produc efecte secundare?
R. Medicamentele standard pentru chimioterapie în cancer sunt, în general, otrăvuri care pot ucide celulele care se divizează, celule care fac copii ale lor. Celulele canceroase fac copii ale lor, dar asta fac și unele celule normale. Celulele normale precum celulele responsabile de creșterea părului sau cele din măduva osoasă care creează noi celule din sânge. Acest proces de diviziune celulară este esențial. Acesta este și motivul pentru care chimioterapia veche funcționează pe principiul uciderii nespecifice a tuturor celulelor care se divizează și are toate aceste reacții adverse asupra celulelor normale.
De-a lungul timpului o serie de tratamente care păreau răspunsul pentru cancer și-au dovedit eficiența limitată. Ce se va întâmpla dacă același lucru va fi valabil și pentru terapiile țintite și medicamentele inteligente? Dacă nu ajută decât câteva tipuri de cancer?
R. Știți că aceasta reprezintă o problemă foarte importantă legată de așteptările publicului. Cred că mulți dintre noi am crescut în epoca războiului împotriva cancerului și, atunci când este război, așteptarea este că te vei trezi într-o zi și s-a semnat un tratat de pace și războiul s-a terminat. Aceasta nu este așteptarea potrivită aici. Când spunem că există mii de cancere diferite, ceea ce este mai probabil să se întâmple în această eră a medicamentelor inteligente și a terapiilor țintite este că vom vedea că, în război am câștigat o bătălie la un moment dat, pentru un tip de cancer, la un grup de pacienți. Mă îndoiesc că ne vom trezi într-o zi și vom spune că a dispărut cancerul de sân. Cu toate acestea, ne vom trezi și vom spune că avem un beneficiu important pentru femeile cu cancer de sân pozitiv Her-2 sau că avem un medicament nou și important pentru acest tip de cancer de sân care face ca aceste femei să trăiască mai mult. Acolo este viitorul. S-ar putea să nu fie la fel de interesantă ca situația în care publicul se trezește într-o zi și află că a dispărut cancerul, așa că acum ne vom concentra pe diabet și artrită, dar probabil că este mai precis și aceasta este treaba noastră, ca oameni de știință și medici, să explicăm publicului cum stau lucrurile.
Cred că vom dezvolta un arsenal de medicamente pe care apoi le vom potrivi în mod specific, pentru diferite tipuri de pacienți. Tot ce știm acum despre cancer ne spune că așa se va întâmpla.
Traducere și adaptare de Mirela Mustată a unui interviucuDr. George Demetri, profesor asociat de medicină la Harvard Medical School, publicat în www.pbs.org
sursa foto 1: http://atlasuldesanatate.ro/
sursa foto 2:https://www.webmd.com/
