Deși a înregistrat o creștere, speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.

Acest lucru reflectă comportamente nesănătoase, dar și inegalități socioeconomice, precum și deficiențe substanțiale în furnizarea serviciilor de sănătate.

Raportul arată și că, deși sistemul de asigurări sociale de sănătate oferă un pachet cuprinzător de servicii, aproximativ 11 % din populație rămâne neasigurată și nu are dreptul decât la un pachet minim de servicii.

Principalele provocări pentru sistemul de sănătate includ, pe de o parte, rezolvarea dezechilibrului dintre asistența medicală primară și serviciile medicale spitalicești și, pe de altă parte, combaterea deficitului în creștere de profesioniști în domeniul sănătății.

Dacă ne uităm la datele generale, speranța de viață la naștere în România a crescut cu mai mult de patru ani din anul 2000 (de la 71,2 ani până la 75,3 ani în 2017). Deși această creștere urmează trendul crescător al aceluiași indicator la nivelul UE, ea este cu aproape șase ani mai mică decât media UE. Pe de altă parte, în România există și o disparitate majoră de gen, femeile trăind cu șapte ani mai mult decât bărbații, în medie (71,7 ani, comparativ cu 79,1 ani).

România are și una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile din UE – 6,7 la 1 000 de născuți vii, comparativ cu media UE de 3,6 în 2017.

Totodată, ratele mortalității evitabile prin prevenție și ale mortalității prin cauze tratabile sunt printre cele mai ridicate din UE (duble față de ratele medii UE).

Mortalitatea prematură ar putea fi redusă substanțial dacă ar exista politici de sănătate publică și de prevenție mai eficace, un rol consolidat al asistenței medicale primare, precum și un acces mai bun la servicii.

Astfel, aproximativ jumătate din decesele înregistrate în România pot fi atribuite unor factori de risc comportamentali, care includ dieta neadecvată, consumul de tutun, consumul de alcool și activitatea fizică scăzută (62 %), cifra situându-se mult peste media UE (44 %).

În ceea ce privește consumul de tutun, unul din cinci adulții români fumează zilnic, cu o rată mult mai mare în rândul bărbaților (32 %) decât în rândul femeilor (8 %). Consumul de tutun (incluzând fumatul activ și fumatul pasiv) este cauza a aproximativ 17 % din totalul deceselor, în timp ce 14 % dintre decese pot fi atribuite consumului de alcool, valoare de peste două ori mai mare decât proporția înregistrată la nivelul UE (6 %).

Consumul regulat de tutun de către adolescenți este, de asemenea, un motiv de îngrijorare, aproape o treime dintre tinerii de 15 și 16 ani declarând în 2015 că au fumat în cursul lunii precedente, această rată fiind printre cele mai mari din UE. Raportul observă și că nu sunt încă vizibile efectele legii din 2016 pentru prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun.

Pe de altă, riscurile alimentare (27 %) includ aportul insuficient de fructe și legume și consumul excesiv de zahăr și sare, iar proporția de 38 % a adulților din România care declară că desfășoară săptămânal cel puțin activități moderate este cea mai mică din UE.

În pofida prevalenței dietelor nesănătoase și a activității fizice scăzute, rata obezității adulților din România este cea mai mică din UE (doar unul din zece adulți era obez în 2017, în timp ce media UE a fost de 15 %). Deși ratele obezității la adulți sunt printre cele mai scăzute din UE (10 %), ratele excesului de greutate și ale obezității în rândul copiilor au crescut în ultimul deceniu până la 15 %.

Raportul indică un procent de 4 % dintre decese ca fiind legate de nivelurile scăzute de activitate fizică.

În ceea ce privește principalele cauze de deces, boala cardiacă ischemică rămâne pe primul loc și reprezintă, împreună cu accidentul vascular cerebral, peste 550 de decese la 100 000 de locuitori în 2016. Rata mortalității cauzate de boala cardiacă ischemică este de aproape trei ori mai mare în România decât în UE în ansamblu. În pofida unei reduceri accentuate începând din anul 2000, accidentul vascular cerebral rămâne a doua cauză de deces, în ordinea importanței, înregistrându-se 256 de decese la 100 000 de locuitori în 2016, mult peste media UE de 80.

Raportul arată și că mortalitatea cauzată de cancer este în creștere. Cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de deces cauzat de cancer, rata mortalității crescând cu aproape 14 % din 2000, în principal din cauza ratelor ridicate ale fumatului. În ultimii ani, au crescut, de asemenea, ratele mortalității legate de alte tipuri de cancer, în special pentru cazurile de cancer colorectal și de cancer de sân.

De asemenea, România se confruntă cu provocări în ceea ce privește combaterea unor boli infecțioase, fiind țara cu cea mai ridicată rată de cazuri de tuberculoză din UE. Combaterea bolilor infecțioase, precum tuberculoza (TBC) și rujeola, continuă să fie o problemă importantă de sănătate publică în România. Deși numărul cazurilor de TBC a scăzut în ultimul deceniu, el rămâne în continuare cel mai ridicat din UE (aproximativ 13 000 de cazuri în 2017).

Deși înregistrează toate aceste dezechilibre care ar justifica susținerea sistemului de sănătate, acesta rămâne subfinanțat într-o măsură semnificativă. Astfel, cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1 029 EUR, media UE fiind de 2 884 EUR), cât și ca procent din PIB (5 % față de 9,8 % în UE).

Ca model de organizare, trecerea la asistența medicală ambulatorie se află într-un stadiu incipient, peste 42 % dintre cheltuielile pentru sănătate fiind încă direcționate către serviciile spitalicești (comparativ cu media UE de 29 %)

În pofida eforturilor de consolidare a asistenței medicale primare și a asistenței comunitare, susținute de Strategia Națională de Sănătate 2014–2020, proporția cheltuielilor pentru sănătate dedicate asistenței medicale primare și ambulatorii rămâne pe locul doi între cele mai scăzute din UE (18 %, comparativ cu media UE de 30 %).

De asemenea, România cheltuiește foarte puțin pentru prevenție, numai 18 EUR pentru fiecare persoană în 2017 sau 1,7 % din totalul cheltuielilor pentru sănătate, comparativ cu 3,1 % la nivelul UE. Dacă se evaluează cheltuielile pentru prevenție pentru fiecare persoană, se constată că România a cheltuit cel mai puțin pentru prevenție din UE, după Slovacia. În majoritatea programelor naționale de politică din domeniul sănătății, cum ar fi cele care abordează cancerul sau sănătatea mamei și a copilului, locul acordat componentei referitoare la prevenție este redus, iar accentul se pune în principal pe îngrijirea curativă.

Tot din zona provocărilor, ratele de imunizare a copiilor sunt printre cele mai scăzute din UE, fapt dovedit de mai multe epidemii de rujeolă înregistrate în ultimii ani în România. Un proiect de lege privind vaccinarea a fost prezentat pentru dezbatere publică în 2017, cu scopul de a se reglementa organizarea și finanțarea imunizării, dar legea respectivă nu a fost încă adoptată.

Un alt exemplu de semi-eșec al programelor de prevenție este cel referitor la screening-ul sistematic pentru cancerul de col uterin sau cel de sân. În 2014, doar un sfert dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 69 de ani au declarat că au făcut screening-ul pentru cancerul de col uterin în cei doi ani precedenți (comparativ cu media UE de 66 %). La fel, doar 6 % dintre femeile din România cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani au raportat că au efectuat un screening pentru cancerul de sân în aceeași perioadă (media UE: 60 %) și doar 5 % dintre cele cu vârsta cuprinsă între 50 și 74 de ani făcuseră testul pentru cancer colorectal (media UE: 47 %).

În pofida creșterii forței de muncă în domeniul sănătății în decursul ultimului deceniu, sistemul de sănătate din România este afectat în continuare de deficite de medici și de asistenți medicali. În 2017, existau 2,9 medici practicanți la 1 000 de locuitori, cifră aflată pe locul trei între cele mai scăzute cifre din UE (media UE fiind de 3,6) și 6,7 asistenți medicali la 1 000 de locuitori (media UE fiind de 8,5).

Emigrarea personalului medical în căutarea unor perspective mai bune de carieră și remunerație în străinătate a contribuit la crearea unui deficit intern de profesioniști în domeniul sănătății. Potrivit estimărilor, emigrația va atinge un nivel foarte ridicat în următorii ani.

Alte tendințe care pun în pericol sustenabilitatea pe termen lung a sistemului sunt îmbătrânirea populației (ceea ce determină o mai mare cerere de servicii de asistență medicală și o restrângere a bazei de resurse) și emigrația persoanelor de vârstă activă (care are ca efect reducerea contribuțiilor și restrângerea și mai acută a bazei de resurse).

Ambele modificări structurale menționate mai sus (cea privind migrația personalului medical și cea legată de dezechiibrul nevoie de finanțare / contribuție) au tendința de a reduce și mai mult resursele deja limitate aflate la dispoziția sistemului de sănătate.

În concluzie se poate spune că profilul de țară în ceea ce privește sănătatea oferă o prezentare concisă, relevantă pentru politicile de sănătate, a sănătății populației și a sistemului de sănătate din România, care are rolul de a trage un alt semnal de alarmă.

El subliniază particularitățile și provocările pentru România, în contextul unor comparații între țări și poate sprijini factorii de decizie și pe cei care influențează decizia, oferind un mijloc pentru învățare reciprocă și schimbări prin care să fie asimilate practici care au funcționat în alte țări europene.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Sursa de documentare: Raportul ”State of Health in the EU România – Profilul de țară din 2019 în ceea ce privește sănătatea” – rezultatul activității comune a OCDE și a European Observatory on Health Systems and Policies, în cooperare cu Comisia Europeană.