Reacția psihologică în fața bolii reprezintă ansamblul de procese cognitive, emoționale și comportamentale cu care pacientul se confruntă la primirea unui diagnostic, cât și pe parcursul evoluției unei boli. Ea presupune trecerea prin 3 stadii:

–          Interpretarea: Cum gândesc oamenii despre boală și reacția emoțională față de boală

–          Copingul: întreprinderea de acțiuni legate de boală

–          Evaluarea: evaluarea strategiilor utilizate.

Etapele pe care le parcurge un pacient după diagnosticarea cu o boală care îi amenință viața:

–          Negarea;

–          Frică și panică;

–          Furie;

–          Tristețe / Depresie;

–          Negociere;

–          Acceptare.

Negarea este cel mai frecvent mecanism defensiv folosit și se întâlnește sub diferite forme precum respingerea diagnosticului, lipsa reacției emoționale la aflarea diagnosticului, evitarea tratamentului, nerespectarea unor restricții ori reguli etc.

Reacția emoțională duce la activarea unor mecanisme de coping, care sunt de 2 feluri:  fie orientate spre rezolvarea problemelor, fie spre reglarea emoțională.

În situațiile în care se poate realiza ceva constructiv, este favorizat copingul orientat pe problemă, iar în cazul situațiilor pe care trebuie să le acceptăm așa cum sunt, copingul centrat pe emoții.

Strategii de coping (Lazarus și Folkman)

• Confruntarea – eforturi cu conotație agresivă pentru a schimba situația. Presupune asumarea riscului. („Îmi mobilizez toate puterile”)
• Acceptarea responsabilității – Conștientizarea propriului rol în rezolvarea problemei. („M-am criticat și m-am certat singur”)
• Planificarea rezolvării de probleme – Realizarea unui plan de a rezolva problema. („Am făcut un plan de acțiune și l-am urmat”)
• Reevaluarea pozitivă – Căutarea unei semnificații pozitive în experiența trăită, cu efecte benefice asupra evoluției personale.
• Autocontrolul – Reglarea propriilor emoții. („Nu am spus nimănui despre ce simțeam”)
• Căutarea suportului social – Caut să obțin suport emoțional și informații de la alte persoane. („Vorbesc cu cineva pentru a afla mai multe despre situație”)
• Distanțarea – Detașare față de situația stresantă. („Refuz să mă gândesc la acest lucru”)
• Evadare/Evitare – Încercare de a ieși din situație utilizând comportamente disfuncționale: abuz de medicamente, consum de alcool, droguri, țigări sau mâncând în exces.