În timp ce pandemia COVID-19 nu dă semne că ar slăbi, ci din contră, oamenii de știință continuă să adune date despre evoluția cât mai multor cazuri reale pentru a putea evalua cum au fost afectați de virus. Colectarea unor date de calitate este esențială pentru a ajuta lumea medicală să găsească tratamente eficace care să îi ajute pe oameni să evite infectarea, să omoare virusul sau să minimizeze efectele acestuia asupra corpului.
Și pe măsura ce află mai multe despre coronavirus, oamenii de știință realizează că COVID-19 este mai mult decât o simplă infecție respiratorie. Virusul poate produce ravagii în multe dintre sistemele și organele corpului, inclusiv creierul și sistemul nervos central.
Printre pacienții COVID-19 spitalizați în Wuhan, China, mai mult de o treime au avut simptome ale tulburării sistemului nervos, inclusiv convulsii și stări de confuzie. Cercetătorii francezi au raportat și ei că 84% dintre pacienții COVID-19 duși la terapie intensivă aveau probleme neurologice și că 33% dintre aceștia au continuat să se comporte confuz, să fie dezorientați și după ce au părăsit terapia intensivă.
Timp de 3 luni, Chelsea Alionar a avut de înfruntat stări febrile, dureri de cap, amețeală și o stare de dezorientare atât de pronunțată, încât a crezut că suferă de demență timpurie. Primele simptome au fost legate de o cumplită durere de cap, pe data de 9 martie, după care și-a pierdut simțul gustului și al mirosului. În cele din urmă, a fost testată ca fiind pozitivă la coronavirus. Dar simptomele ei au fost mai ciudate și au durat mai mult decât ale foarte multor alți pacienți.
“Spun aceleași povești în mod repetat, uit cuvinte pe care le știu”, spune Chelsea. Degetele de la mâini și picioare au fost amorțite mult timp, vederea i-a fost încețoșată și a suferit de stări de oboseală severă. Chelsea, în vârstă de 37 de ani, este membră a unui grup de suport pe Facebook, cu 4000 de membri, toți bolnavi mai mult de 80 de zile.
Infecțiile sunt de mult pe lista factorilor care pot cauza afecțiuni neurologice – de exemplu, sifilisul și HIV pot induce demența. Se știe că virusul Zika invadează creierul în formare și îi limitează creșterea, în timp ce boala Lyme poate cauza dureri neurologice, dacă e netratată, paralizie facială sau inflamația coloanei vertebrale. Un pacient cu SARS a dezvoltat o stare de delir care s-a transformat apoi în comă și, după deces, virusul a fost găsit în țesutul cerebral.
Cercetările legate de noul coronavirus sugerează că acesta poate infecta celulele neurale în mod direct, spune Dr. Jeffrey Cirillo, profesor de patogeneză microbiană și imunologie la Universitatea A&M din Texas, SUA. Cel mai probabil, virusul se reproduce în interiorul celulelor și afectează modul în care funcționează.
Această invazie virală ar putea produce probleme cognitive sau covulsii persistente. În aprilie, s-a descoperit că lichidul cefalo-rahidian al unei femei de 40 de ani din Los Angeles, SUA, care avea dureri de cap, convulsii și halucinații, conținea ARN-ul coronavirusului.
O altă cale prin care coronavirusul deteriorează sistemul nervos este prin inflamația extinsă pe care o cauzează răspunsul sistemului imunitar. Inflamația este dăunătoare creierului. Mulți cercetători afirmă chiar că poate fi una din cauzele principale ale bolii Alzheimer.
Inflamația creierului poate duce și la apariția de cheaguri de sânge. Studii sugerează că aceste cheaguri apar la până la 30% dintre pacienții COVID-19 în stare critică. Aceste cheaguri pot pătrunde în creier, producând funcționarea acestuia la un nivel redus. De asemenea, el poate cauza atacuri vascular-cerebrale, care lipsesc creierul de oxigen.
Studii din China și Italia au sugerat că până la 5% dintre pacienții COVID spitalizați au suferit atacuri vasculare, în timp ce un studiu mai nou, al Universității din New York, a arătat totuși o rată mai mică, de circa 1%, printre pacienții COVID spitalizați în New York.
Dacă inflamația devine atât de severă încât să implice o “furtună de citokine”, în care corpul unui pacient începe să se războiască cu el însuși, bariera creier-sânge poate fi ruptă, permițând pătrunderea virusului și a citokinelor în creier, ceea ce duce, în cele din urmă, la uciderea celulelor cerebrale.
Cercetări noi arată că pacienții COVID din terapie intensivă sunt, de asemenea, supuși unui risc de circa 10 ori mai mare să sufere de aritmii decât pacienții COVID spitalizați, dar nu la terapie intensivă. Această cercetare, făcută de Perelman School of Medicine de la University of Pennsylvania, SUA, și publicată în revista Heart Rhythm, îi poate ajuta pe clinicieni să îi trateze mai bine pe pacienții COVID de la terapie intensivă.
Pentru a evalua riscul de stop cardiac, aritmie și alte afecțiuni cardiace severe care pot apărea la pacienții COVID, cercetătorii au studiat datele a 700 de pacienți care au fost spitalizați în perioada martie- mai în cadrul spitalului ce aparține de Universitatea din Pennsylvania, SUA.
Cercetătorii au luat în calcul câteva variabile, printre care co-morbiditățile legate de problemele cardiace, informații demografice, semnele vitale ale pacienților, tratamentul și rezultatele testelor COVID. Pacienții implicați în studiu au avut o vârstă medie de 50 de ani, iar pacienții afro-americani au reprezentat 70% din eșantion.
Studiul a arătat că stopul cardiac și aritmiile care au fost înregistrate pentru pacienții ajunși la terapie intensivă au fost consecințele unei forme sistemice de COVID. În timpul perioadei de timp studiate (martie-mai), au existat 53 de cazuri de aritmii, incluzând 25 de incidente de fibrilație atrială care au necesitat tratament. Din cei 700 de pacienți, 11% au avut nevoie de mutarea la terapie intensivă. Dintre aceștia, 9 au suferit stopuri cardiace.
Conform autorului principal al studiului, Dr. Rajat Deo, Profesor Asociat de Medicină Cardiovasculară la Universitatea din Pennsylvannia, SUA – “pentru a putea proteja și trata cel mai bine pacienții cu COVID, este de importanță critică să înțelegem mai bine cum sunt afectate diversele organe și circuite din corp – inclusiv anomaliile ritmului cardiac.
Între timp, este important să facem cât mai multe studii pentru a evalua cele mai eficace și sigure strategii pentru gestionarea pe termen lung a proceselor anticoagulante și a ritmului cardiac pentru acești pacienți.”
Experții sunt îngrijorați că o parte semnificativă a populației care se îmbolnăvește de COVID va dezvolta fibroza pulmonară. Condiția aceasta este ireversibilă și simptomele includ dificultăți majore de respirație, tuse cronică și oboseală. Se pare că aceasta a fost evoluția bolii în cazul lui Anthony McHugh, de 68 de ani.
El a fost spitalizat pe 6 martie cu simptome de coronavirus. Condiția lui s-a deteriorat și a fost transferat la terapie intensivă, unde a stat apoi conectat la un ventilator timp de 13 zile. McHugh a stat în spital 4 săptămâni în total și apoi încă 2 într-o unitate de reabilitare. S-a întors acasă la mijlocul lui aprilie, dar încă suferă de dificultăți de respirație chiar și la două luni după. “Este vorba despre lucruri precum urcatul scărilor sau udatul florilor în grădină. Când încep să mă aplec, trebuie să mă opresc.”
Imaginile computerului tomograf au arătat, în cazul lui, o pâclă albă peste ambii plămâni, care este specifică coronavirusului.
Sursa: www.bbc.com
În cazurile grave, se crede că virusul poate genera o reacție exacerbată a sistemului imunitar, ceea ce face ca mucus, fluid și alte celule să umple alveolele pulmonare. Când apare acest fenomen, se instalează pneumonia, iar pacientul respiră foarte greu fără să fie asistat.
O radiografie făcută plămânilor lui McHugh la 6 săptămâni dupa externare arată o umbrire, o opacitate reticulară, care poate reprezenta un semn timpuriu al fibrozei pulmonare. Specialiștii se așteptau ca la 6 săptămâni de la pneumonie, radiografia să arate că țesutul pulmonar a revenit la normal, dar nu a fost cazul, ceea ce stârnește multă îngrijorare.
Conform unei analize recente a studiilor în domeniu, publicată în revista Analele de Medicină Internă, imaginile CT ale plămânilor unor pacienți asimptomatici (în cazul a 54% dintre cei studiați) au arătat prezența unui anomalii pulmonare, care au fost depistate, de altfel, și în cazul pacienților simptomatici. Eric Topol, doctor în medicină și co-autor al acestei analize, profesor de medicină moleculară la Scripps Research Institute, a afirmat că o proporție semnificativă a pacienților asimptomatici au avut afectări interne de care nu erau conștienți.
Analiza Dr. Topol nu este singura care a identificat aceste probleme ale plămânilor pentru pacienții asimptomatici. Un alt studiu al pacienților asimptomatici, publicat pe 18 iunie în revista Nature Medicine, a găsit opacități reticulare (GGO – “ground-glass opacities”) și alte anomalii pulmonare în cazul a 67% dintre aceștia.
Câțiva cercetători au început să studieze mai în profunzime aceste opacități pulmonare în cazul pacienților COVID. Astfel, Dr. Bernheim afirmă că, deși prezența acestora este o certitudine acum, nu se știe care este efectul lor pe termen lung, din păcate. “Am văzut cazuri de pacienți COVID cu opacități pulmonare moderate care s-au vindecat complet, în timp ce alții din aceeași categorie dezvoltă “cicatrici” care persistă. Acestea ar putea duce la o funcționare deficitară a plămânilor sau chiar la apariția, în viitor, a cancerului pulmonar, avertizează specialiștii.
Până acum, de când a început pandemia, lumea medicală s-a axat, pe bună dreptate, pe menținerea în viață a pacienților COVID. Intrăm acum într-o nouă etapă, în care cercetătorii și profesioniștii din sistem încep să evalueze efectele pe termen lung asupra organismului pentru a le putea preveni sau, cel puțin, pentru a le putea reduce și ține sub control.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
https://elemental.medium.com/even-if-youre-asymptomatic-the-coronavirus-can-do-damage-4ab22451161a
