Eficacitatea intervențiilor de sănătate publică este dependentă de comportamentul populației.

Încrederea în autoritățile de sănătate publică și în informațiile pe care acestea le furnizează este esențială pentru adoptarea de către populație a măsurilor de prevenție ce urmăresc reducerea transmiterii COVID 19.

Într-adevăr, s-a constatat că măsura în care populația este dispusă să adopte măsurile de prevenție este mai mare când aceasta are încredere în instituțiile statului, inclusiv în cele din domeniul sănătății publice.

De exemplu, încrederea în autoritățile medicale a fost identificată drept un factor de prognozare a disponibilității de a fi vaccinat și s-a demonstrat că aceasta influențează percepțiile legate de eficacitatea măsurilor de protecție. Mai mult, încrederea în instituțiile statului s-a dovedit a fi asociată cu aderența la măsurile recomandate și cu intenția de a fi vaccinat indiferent de ce au făcut autoritățile pentru a gestiona riscul de infectare.

Având în vedere toate aceste elemente, încrederea publică este un concept fundamental pentru eforturile de sănătate publică ce urmăresc să mobilizeze rapid populația pentru a adopta comportamentele recomandate de auto-protecție, pentru a reduce răspândirea infectării și a proteja grupurile vulnerabile. Un element important care stă la baza construirii și menținerii încrederii publice este nevoia ca autoritățile de sănătate publică să fie văzute ca foruri experte ale căror intenții și acțiuni sunt subsumate interesului public.

În 2016, un grup de cercetători de la College of Nursing and Health Sciences, Flinders University, Adelaide, Australia, College of Medicine and Public Health, Flinders University, Adelaide, Australia, School of Public Health and Health Systems, University of Waterloo, Waterloo, Canada, au dezvoltat un model de menținere sau redobândire a încrederii publice în autoritățile de reglementare din domeniul siguranței alimentare în timpul și după incidentele de siguranță alimentară.  Analiza efectuată de acest grup de cercetători a rezultat în identificarea a 10 strategii care pot fi folosite de către autoritățile de reglementare în siguranța alimentară, industria alimentară și mass media pentru a menține sau redobândi încrederea în sistemul alimentar. Aceste strategii includ: transparența; dezvoltarea de protocoale și proceduri; credibilitatea; pro activitatea; plasarea publicului pe primul loc; colaborarea cu celelalte părți interesate (stakeholders); consecvența; educarea stakeholder-ilor și a publicului; întărirea reputației și îndeplinirea angajamentelor.

Aceste strategii au fost testate în faza a doua a cercetării, când participanții au fost rugați să le claseze în funcție de importanța lor în menținerea și redobândirea încrederii publice. Într-o cercetare ulterioară, aceste strategii au fost testate și cu membri ai publicului larg, care le-au clasat într-un mod foarte similar cu cel care a rezultat în etapa a doua a primului studiului, desfășurat cu stakeholder-i din sistemul alimentar.

Echipa de cercetare care a desfășurat studiul legat de încrederea publică în timpul incidentelor de siguranță alimentară consideră că conceptele fundamentale care stau la baza celor 10 strategii pot fi reaplicate și în gestionarea pandemiilor, după adaptarea lor la contextul de sănătate publică.

Dintre cele 10 strategii identificate, transparența a fost clasată ca fiind cea mai importantă strategie de menținere a încrederii publice, atât de către actorii principali, cât și de către public. În contextul de sănătate publică, transparența este înțeleasă ca furnizarea la timp de informații relevante despre nivelul de risc, comunicarea deschisă, la timp și onestă cu publicul, dovedirea afirmațiilor și asumarea răspunderii când ceva nu merge bine.

Toate aceste elemente sunt deosebit de importante când trebuie luate măsuri dificile (de exemplu, distanțarea fizică, închiderea afacerilor mici, amânarea procedurilor medicale non-esențiale), măsuri care cauzează controverse și răspunsuri emoționale puternice din partea publicului, ce pun sub semnul întrebării dacă se poate avea încredere în evaluarea riscului și strategiile de rezolvare a problemelor respective comunicate de guvern și autoritățile de sănătate publică.

În acest context, este important ca publicul să primească la timp informații corecte despre ce se știe despre boală într-un anumit moment și cum se așteaptă specialiștii ca aceasta să evolueze. Această informație este esențială pentru ca populația să înțeleagă nivelul riscului individual și pentru ca strategiile de sănătate publică să fie eficace.

De exemplu, este foarte probabil ca nivelul de complianță cu măsurile de siguranță precum distanțarea socială să fie mai crescut dacă populația înțelege mecanismul științific care le fundamentează și orizontul de timp în care pot fi dezvoltate soluții mai holistice precum descoperirea unui vaccin și desfășurarea campaniei de vaccinare.

Dezvoltarea de protocoale și proceduri a fost considerată un alt element vital al strategiei de menținere a încrederii publicului și celorlalți actori. Această componentă implică și dezvoltarea de planuri de criză și monitorizarea continuă a riscului.

Globalizarea și, drept consecință directă a acesteia, dificultățile de a menține contagiunea în cadrul granițelor naționale făcuseră ca, de ceva vreme, organizațiile internaționale cu atribuții de sănătate publică, precum Centrul european de prevenire și control al bolilor (European Center for Disease Prevention and Control) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să se preocupe de dezvoltarea unor planuri de gestionare a pandemiilor.

Aceste planuri includeau acțiuni pe care țările care s-au dovedit a gestiona cel mai bine pandemia COVID 19 le-au luat în timp util: restricții de circulație și carantinarea călătorilor; dezvoltarea de sisteme de monitorizare pentru testarea pe scară largă și depistarea rapidă a contactelor celor infectați; coordonare interguvernamentală; asistență publică pentru acoperirea costurilor medicale cauzate de virus;  adoptarea strategiilor de sprijinire a serviciilor de sănătate; obținerea de echipament protectiv personal pentru profesioniștii din sistemul medical și medicamente și echipamente medicale necesare îngrijirii bolnavilor COVID 19; aderența personalului medical la practicile de control al infecției și managementul sistemelor informatice pentru a promova accesul rapid la informație în cadrul întregului sistem medical.

Credibilitatea ca strategie de menținere a încrederii publice a fost și ea clasată pe un loc important de către participanții la studiu și a fost asociată în principal cu independența experților medicali față de guvern, conferindu-le acestora autoritatea de tip epistemic. Scăderea încrederii în instituțiile publice favorizează proliferarea unor surse alternative de informare, ceea ce poate duce la apariția dezinformării. În Statele Unite ale Americii, de exemplu, modul în care postul de televiziune Fox News a prezentat știrile legate de pandemie a dus la respingerea de către publicul acestui canal a recomandărilor Centrului de Control al Bolilor din SUA (CDC).

O a patra strategie este pro activitatea. Ea este asociată cu revizuirea periodică și actualizarea recomandărilor de sănătate publică pe măsură ce apar noi dovezi științifice și cu comunicarea promptă a unor probleme nou apărute. Pro activitatea este strâns legată de transparența adusă de împărtășirea la timp a informațiilor legate de prognozele pe tema evoluției pandemiei și de dezvoltarea și actualizarea protocoalelor și procedurilor.

Totuși, adoptarea unei abordări pro active în timpul efortului de gestionare a pandemiei trebuie cântărită față de riscul de a apărea alarme false, care s-au dovedit a contribui la apariția scepticismului în rândurile publicului față de riscurile reale și la erodarea încrederii în guvern și autoritățile de sănătate publică.

Următoarea strategie considerată importantă în menținerea încrederii publicului în gestionarea pandemiei de către autorități este plasarea interesului public în centrul tuturor eforturilor. Încrederea publicului că acest lucru se întâmplă crește nivelul de aderență la măsurile de siguranță recomandate de autorități.

Educația diverșilor actori implicați și a publicului a fost de asemenea identificată ca importantă pentru menținerea încrederii publice. Acest proces educativ are loc când sunt furnizate la timp informații corecte într-un format accesibil publicului. Lacunele de cunoștințe în domeniu și concepțiile greșite despre vaccinare și imunitatea colectivă sunt complicate și mai mult de existența unor surse alternative de informație. Încrederea în informațiile incorecte și chiar în teoriile conspirației pot împiedica adoptarea de către o parte din public a măsurilor de siguranță. Aceste provocări pot fi adresate prin campanii țintite de marketing social.

Este de asemenea vital ca autoritățile să se asigure că identifică nevoile diverselor grupuri și că acestea primesc comunicare adaptată acestor nevoi. Diverși factori, inclusiv cei legați de starea de sănătate individuală, afectează modul în care indivizii și grupurile populaționale răspund comunicărilor de sănătate publică și cât de dispuși sau capabili sunt să pună în aplicare cerințele strategiilor de răspuns la riscuri. Astfel, identificarea nevoilor diverselor grupuri și a modurilor optime de a comunica cu aceste grupuri pentru a maximiza nivelul lor de complianța la mesajele de sănătate publică lansate de autorități este de importanță vitală.

Colaborarea cu actorii implicați este o altă strategie de creștere a nivelului de încredere publică. Mass media este un astfel de actor cheie în gestionarea pandemiei. Încrederea în mass media a fost asociată pozitiv cu disponibilitatea de a adopta măsurile de prevenție recomandate de autorități.

Medicii de familie și alți profesioniști din sistemul medical reprezintă alți actori cu care autoritățile care gestionează pandemia trebuie să coopereze deoarece o mare parte a publicului are încredere în informațiile primite de la aceste categorii de personal medical mai mult decât în cele primite prin campaniile de sănătate publică lansate de autorități.

Un management eficace al pandemiei a fost asociat și cu existența unor strategii de comunicare și a unei diviziuni clare a responsabilităților. Pot apărea multe probleme dacă și când actorii principali trimit mesaje contradictorii. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Statele Unite ale Americii, mai ales în prima etapă a pandemiei COVID 19.

Schimbarea comportamentului populației pentru respectarea măsurilor de prevenție poate fi încercată prin metode coercitive, de exemplu prin punerea accentului pe impunerea de amenzi celor ce nu respectă măsurile, dar și printr-o abordare care pune accentul pe conștiința noastră și responsabilitatea morală pe care o avem de a-i proteja pe cei mai vulnerabili decât noi.

În același timp, mulți specialiști în sănătate publică afirmă că abordarea numită de unii “absolutism COVID 19”, care constă în a le cere oamenilor să respecte toate regulile, tot timpul, și a te aștepta ca aceștia să o facă – poate fi periculoasă, cu efecte contra-productive pe termen mediu și lung. Și acest lucru deoarece suntem oameni, iar oamenii nu au o energie nelimitată în a respecta aceste precauții tot timpul. De aceea este important să îi ajutăm să le respecte pe acelea care pot face cea mai mare diferență, în circumstanțele în care contează cel mai mult să respecți regulile deoarece riscul e semnificativ.

De asemenea, după 12 luni de pandemie, este important și ca autoritățile să îi motiveze pe oameni nu numai cu avertismente legate de ce ar putea merge greșit. Oamenii au nevoie să vadă imaginea de ansamblu, cu toate elementele ei, atât cele negative, dar și cele pozitive. Au nevoie și de o altă sursă de motivație dincolo de frică.

Astfel, în sănătatea publică, nu numai optimismul nefondat poate fi cauza unor erori grave de gestionare a pandemiei, dar și pesimismul poate avea efecte dăunătoare serioase, devenind o problemă la fel de mare. Adevărurile dificile sunt uneori instrumente eficace de sănătate publică, dar la fel poate fi și optimismul. Optimismul îi poate ajuta pe oameni să reziste perioadelor dificile și să facă sacrificii, cu speranța că se apropie vremuri mai bune.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

1. The New York Times, 12 martie 2021, Hope as a public-health tool, autor: David Leonhardt
2. The New York Times, 12 feb 2021, Covid testing as exercise, autor: David Leonhardt
3. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpubh.2020.00369/full
4. Foto: Hotnews