Ziua Mondială a inimii este momentul ideal pentru a afla care sunt riscurile personale de a dezvolta boli de inimă și care sunt acțiunile de urmat pentru a ne asigura sănătatea inimii.
Este util de știut că bolile de inimă nu apar doar la adulții în vârstă, așa cum se crede în mod greșit. Se întâmplă tot mai des ca ele să apară la adulții mai tineri, deoarece afecțiunile care duc la boli de inimă pot apărea la orice vârstă.
Ratele ridicate de obezitate și hipertensiunea arterială în rândul persoanelor mai tinere (cu vârste cuprinse între 35 și 64 de ani) îi expun pe aceștia riscului de boli de inimă chiar de la începutul vieții.
În țări precum SUA, aproape jumătate din populație prezintă cel puțin unul dintre primii trei factori de risc pentru bolile de inimă: hipertensiune arterială, colesterol ridicat și fumat.
În baza datelor furnizate de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA ( Center for Disease Control and Prevention – CDC), bolile de inimă reprezintă principala cauză de deces din această țară.
Iar acest lucru este valabil pentru multe alte țări de pe glob, inclusiv România.
Bolile de inimă se referă la orice afecțiune care implică sistemul cardiovascular.
Principalele tipuri sunt:
- Boala arterială coronariană (cunoscută și sub numele de cardiopatie ischemică) este cea mai frecventă afecțiune cardiacă. Practic, ischemia semnifică faptul că fluxul sangvin și oxigenul purtat de acesta sunt limitate într-o anumită parte a corpului. Cardiopatia ischemică denumește tocmai reducerea fluxului de sânge și de oxigen către mușchiul inimii. Ea apare atunci când arterele coronare – vasele majore de sânge (care alimentează inima) – se îmbolnăvesc. Principalele responsabile de aceasta sunt depozitele de colesterol de la nivelul arterelor (placa de aterom) și procesele inflamatorii. Simptomele pot include durere în piept (angină), dificultate de respirație și alte simptome specifice. Un blocaj complet poate provoca un infarct de miocard acut.
- Malformațiile cardiace congenitale apar în etape diferite în timpul vieții intra-uterine. Ele pot fi diagnosticate în acel stadiu sau după naștere. Există mai multe tipuri care pot include: valve cardiace atipice, defecte septale, atresia (lipsește una dintre valvele cardiace) sau probleme structurale majore, precum absența unui ventricul, sau probleme cu conexiuni neobișnuite între arterele principale care părăsesc inima. Multe defecte cardiace congenitale nu cauzează simptome vizibile și devin evidente doar în timpul unui control medical de rutină.
- Aritmia definește bătăile neregulate ale inimii și apare atunci când impulsurile electrice care coordonează bătăile inimii nu funcționează corect. Ca efect, inima poate bate prea repede (tahicardie), prea încet (bradicardie) sau neregulat (extrasistole atriale sau ventriculare). În unele cazuri, aritmiile pot pune viața în pericol sau pot avea complicații severe.
- Cardiomiopatia dilatativă apare atunci când camerele inimii se dilată, ceea ce înseamnă că mușchiul inimii se întinde și devine mai subțire.Inima devine mai slabă și nu mai poate pompa sângele în mod corespunzător Ea este cauzată de genetică, atacurile de cord din trecut și poate duce la aritmie, cheaguri de sânge în inimă și insuficiență cardiacă.
- Infarctul miocardic, cunoscut și sub numele de atac de cord, implică o întrerupere a fluxului sanguin către inimă. Astfel se poate deteriora sau distruge o parte a mușchiului inimii. Cea mai frecventă cauză a sa este placa de aterom, un cheag de sânge sau ambele într-o arteră coronară. Poate apărea, de asemenea, dacă o arteră se îngustează brusc.
- Insuficiența cardiacă apare când inima nu funcționează adecvat, fie în ce privește funcția de pompare, fie cea de relaxare. Ea poate rezulta din boala coronariană netratată, hipertensiune arterială, aritmii și alte afecțiuni. Insuficiența cardiacă poate pune viața în pericol, dar administrarea la timp a unui tratament poate ajuta la prevenirea complicațiilor.
- Cardiomiopatia hipertrofică se dezvoltă de obicei atunci când o problemă genetică afectează mușchiul cardiac. Ea tinde să fie o afecțiune moștenită. Pereții mușchiului inimii se îngroașă, iar contracțiile devin mai puternice. Inima nu mai poate să pompeze eficient sânge spre organe, apar stări de oboseală la efort, palpitații și episoade de pierdere a stării de conștientă. Este posibil, însă, și să nu existe simptome și multe persoane cu această afecțiune pot să nu aibă un diagnostic. Cardiomiopatia hipertrofică se poate agrava în timp și poate duce la diverse probleme cardiace. Oricine are antecedente familiale cu această afecțiune ar trebui să solicite screening, deoarece tratamentul poate ajuta la prevenirea complicațiilor. Este una dintre principalele cauze de deces cardiac în rândul tinerilor și sportivilor cu vârsta sub 35 de ani.
- Insuficiența mitrală (regurgitarea mitrală) este o afecțiune cardiacă care apare atunci când valva mitrală (aflată între atriul și ventriculul stâng) nu se închide suficient de bine și în care fluxul sanguin este inversat și se întoarce la inimă, în loc să circule și să oxigeneze restul corpului. Pacientul poate ajunge să sufere de aritmie sau insuficientă cardiacă, în absența tratamentului adecvat.
- Prolapsul de valva mitrală apare atunci când clapetele supapei mitrale nu se închid corect. Uneori valva mitrală este anormală din naștere sau poate fi afectată de infecții, de vârstă sau de alte boli ale inimii. Prolapsul valvei mitrale nu pune, de obicei, viața în pericol, dar este posibil ca unele persoane să fie nevoite să primească tratament pentru aceasta. Factorii genetici și problemele țesutului conjunctiv pot provoca această afecțiune, care afectează aproximativ 2% din populație.
- Stenoza aortică (sau a valvei aortice) apare când valva aortică a inimii se îngustează și nu se mai deschide complet. Astfel, fluxul de sânge de la inimă spre aortă este redus sau chiar blocat. Când valva aortică este îngustată, pentru că ventriculul stâng face eforturi mai mari pentru a pompa sânge în aortă și în întregul organism, se produce mărirea în volum a ventriculului stâng și îngroșarea lui. O persoană se poate naște cu aceasta, din cauza anomaliilor congenitale ale valvei, sau o poate dezvolta în timp, din cauza depunerilor de calciu.
Simptomele bolilor cardiace variază în funcție de tipul de afecțiune pe care o are pacientul. De asemenea, unele afecțiuni ale inimii pot să nu provoace niciun simptom.
Dincolo de aceste considerente, iată câteva simptome care pot indica o problemă cardiacă:
- angina pectorală sau durerea în piept
- respirația dificilă
- oboseala sau amețeala
- inflamațiile cauzate de retenția de lichide sau edemul.
La copii, simptomele unui defect cardiac congenital pot include cianoza sau o nuanță albastră a pielii și incapacitatea de a face mișcare.
De asemenea, unele semne sau simptome pot indica un atac de cord:
- dispnee
- palpitații cardiace
- greață
- dureri de stomac
- transpirație
- dureri de braț, maxilar, spate sau picioare
- senzație de sufocare
- glezne umflate
- oboseală
- bătăi neregulate ale inimii.
Infarctul poate duce la stop cardiac (inima se oprește și corpul nu mai poate funcționa). O persoană care prezintă simptome de infarct are nevoie de asistență medicală imediată (chemarea urgentă a ambulanței, resuscitare cardio-pulmonară imediată, un șoc de la un defibrilator extern automat, dacă este disponibil).
Cauze și factori de risc: bolile cardiace apar când există:
- deteriorarea integrală sau parțială a unei părți a inimii
- probleme cu vasele de sânge care duc către sau care pleacă din inimă
- o cantitate redusă de oxigen și substanțe nutritive către inimă
- probleme cu ritmul inimii.
Deși în unele situații poate exista o cauză genetică, unii factori care țin de stilul de viață și de condițiile medicale pot crește, de asemenea, riscul. Acestea includ:
- tensiunea arterială crescută
- colesterolul ridicat
- fumatul
- un aport ridicat de alcool
- supraponderalitatea sau obezitatea
- diabetul
- antecedentele familiale de boli de inimă
- alegerile dietetice
- vârsta
- antecedentele de preeclampsie în timpul sarcinii
- nivelul scăzute de activitate
- apneea de somn
- nivelul ridicate de stres și anxietate.
Organizația Mondială a Sănătății indică sărăcia și stresul drept factorii cheie care contribuie la creșterea incidenței bolilor cardio-vasculare la nivel mondial.
Dincolo de soluțiile curative (tratament și intervenții chirurgicale), prevenția joacă un rol cheie în reducerea factorilor de risc pentru bolile inimii. Aceasta pot include:
- o dietă echilibrată și sănătoasă pentru inimă, bogată în fibre, cereale integrale, fructe și legume proaspete. De exemplu, dieta mediteraneană poate fi bună pentru sănătatea inimii. De asemenea, limitați aportul de alimente procesate și adaosurile de grăsimi, sare și zahăr.
- exercițiile fizice regulate (cca. 150 de minute de exerciții fizice pe săptămână);
- menținerea unei greutăți corporale moderate: un indice de masă corporală sănătos (IMC) este, de obicei, între 20 și 25;
- renunțarea sau evitarea fumatului, deoarece acesta este un factor major de risc pentru afecțiunile cardiace și cardiovasculare;
- limitarea consumului de alcool: femeile nu ar trebui să consume mai mult de o băutură standard pe zi, iar bărbații să nu consume mai mult de două băuturi standard pe zi;
- gestionarea (prin tratament) a afecțiunilor care afectează sănătatea inimii, cum ar fi hipertensiunea arterială, obezitatea și diabetul.
Aplicarea tuturor acestor măsuri poate ajuta la îmbunătățirea stării generale de sănătate și la reducerea riscului de boli cardiace și a complicațiilor lor. La primele semne și simptome, apelați la un consult de specialitate.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
