Impactul neurocognitiv al „Covidului lung”

Pentru mulți oameni, așa numitul ”COVID lung” se asociază cu tulburări neurologice și neuro-cognitive grave, un fenomen cunoscut uneori sub numele de neuro-COVID.

Chiar după primele luni de la debutul pandemiei, au fost raportate o serie de sechele neurologice și psihiatrice ale COVID-19, însă, destul de mult timp, au lipsit suficiente date care să evalueze adecvat efectele acestei boli asupra sănătății creierului.

Aceasta a constituit baza unei serii de studii printre care și cel al Institutului Național de Cercetare în Sănătate (NIHR), Centrul de Cercetare Biomedicală în Sănătate din Oxford. Este un studiu care și-a propus să ofere estimări robuste ale ratelor de incidență și ale riscurilor relative ale diagnosticelor neurologice și psihiatrice la pacienți în primele 6 luni după un diagnostic de COVID-19.

Studiul oferă dovezi cu privire la o morbiditate neurologică și psihiatrică substanțială în cele 6 luni după infectarea cu COVID-19.

Practic, dintre cei 236 379 de pacienți diagnosticați cu COVID-19, incidența estimată a unui diagnostic neurologic sau psihiatric în următoarele 6 luni a fost de 33,62%, iar 12,84% au fost persoane care au primit pentru prima dată un astfel de diagnostic.

Pentru pacienții care au fost internați într-un unitate de terapie intensivă, incidența estimată a unui diagnostic a fost de 46,42%, iar 25,79% au fost persoane care au primit un astfel de diagnostic pentru prima dată.

În ceea ce privește diagnosticele individuale, printre altele, acestea au cuprins hemoragia intracraniană (0,56%), accidentul vascular cerebral ischemic (2,10%), parkinsonism-ul (0,11%), demența (0,67%), tulburarea de anxietate (17,39%) și tulburarea psihotică (1.40%).

În grupul cu internare în ATI, incidențele estimate au fost de 2,66% pentru hemoragia intracraniană, 6,92% pentru accidentul vascular cerebral ischemic, 0,26% pentru parkinsonism, 1,74% pentru demență, 19,15% pentru tulburarea de anxietate și 2,77% pentru tulburarea psihotică.

Riscurile au fost cele mai mari la pacienții care au avut COVID-19 sever, dar fără a se limita doar la ei.

Analiza de profunzime a fenomenului prin discuții cu cercetători și un medic direct afectat de efectele pe termen lung ale bolii

Pentru a înțelege mai în profunzime de ce se întâmplă acest lucru și cine este cel mai expus riscului, Medical News Today a realizat o serie de interviuri cu doi cercetători, dar și cu un medic de familie care a trăit experiența neuro-COVID. Ele pot constitui elemente utile pentru persoanele aflate în situații similare și nu numai.

Nu a mai profesat timp de 18 luni după ce a contractat COVID-19 de la un pacient care s-a întors din Wuhan, China, cu febră și tuse persistentă. Este povestea doctorului Kerry Smith, medic de familie din Regatul Unit, care vorbește despre simptomele ei post-COVID. „Mă uitam la niște obiecte ascuțite și portocalii care, desigur, sunt morcovii, și nu-mi aminteam cum se numesc. Pur și simplu mă chinuiam să caut numele lucrurilor pentru că nu mi le mai aminteam……Lucrul care mă împiedică cu adevărat să mă întorc la munca de medic de familie este tocmai această ceață a creierului, problemele mele cognitive. Am probleme de concentrare, de a ține pasul cu conversațiile, de a rezolva diverse probleme legate de munca mea, cum făceam înainte. Îmi pierd cu ușurință șirul gândurilor. Și am dificultăți cu memoria”.

Dr. Smith are COVID de lungă durată, pe care Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) îl definește drept „probleme de sănătate noi, care revin sau care sunt în derulare” și care apar la 4 săptămâni sau mai mult după contractarea SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19.

Pe măsură ce pandemia COVID-19 progresează, este din ce în ce mai cunoscut faptul că aproximativ 1 din 3 persoane care au fost testate pozitiv pentru COVID-19 și care, de obicei, nu au fost internate la spital pentru tratament nu își revin complet după 3 luni.

Un studiu internațional asupra persoanelor cu COVID de lungă durată a documentat 203 simptome diferite în 10 sisteme ale corpului. Peste 88% dintre cele 3.762 de persoane implicate în studiu care au completat sondajul online au raportat probleme de memorie și disfuncții cognitive. Ele s-au demonstrat a fi cele mai persistente simptome raportate de acest grup, indiferent de grupa de vârstă. Două treimi (65%) au raportat că au avut simptome timp de 6 luni. Disfuncția cognitivă a fost unul dintre primele trei simptome cele mai debilitante, alături de oboseală și dificultăți de respirație. Ceața cerebrală este cel mai frecvent simptom descris de persoanele cu disfuncție cognitivă în urma bolii COVID-19.

Din discuția cu Prof. Gabriel de Erausquin (UTHSCSA School of Medicine) și Dr. Lavanya Visvabharathy (Northwestern University) aflăm ce ne spun cele mai recente cercetări despre ipotezele din spatele disfuncțiilor cognitive pe termen lung cauzate de Covid 19.

Ce este ceața cerebrală post COVID?

COVID-ul lung, sindromul post-COVID sau sechelele post-acute ale infecției cu COVID-19 descriu simptomele fizice, cognitive sau ambele în curs de desfășurare la cel puțin 6-12 săptămâni după ce o persoană a avut un test pozitiv pentru COVID-19 sau simptome de COVID acut.

Unii cercetători și clinicieni folosesc termenul neuro-COVID pentru a descrie manifestările acute ale COVID-19 în creier, inclusiv durerile de cap frecvente și pierderea mirosului, sau probleme mai rare, cum ar fi accidentul vascular cerebral, encefalopatia și sindromul Guillain-Barré. Neuro-COVID-ul lung (long-neuro COVID) descrie simptomele neurologice de durată în urma infecției acute cu SARS-CoV-2. Cei cu long-neuro COVID se plâng de obicei de ceață cerebrală, manifestată prin incapacitatea de a gândi la fel de clar ca de obicei.

Se poate măsura ceața cerebrală post COVID?

Dr. Smith nu a reușit niciodată să obțină un test oficial pentru ceața cerebrală de care a suferit. Disperată, a apelat la un nou studiu online numit Great British Wellbeing Survey, care s-a concentrat asupra modului în care COVID-19 a afectat funcționarea creierului. Grupul de cercetare responsabil pentru sondaj a fost cel care a proiectat anterior Great British Intelligence Test pentru a mapa punctele forte cognitive la un eșantion general de oameni din Anglia. Ca răspuns la pandemie, cercetătorii au adăugat întrebări suplimentare despre sănătate și infecția cu COVID-19. În total, 81.337 de persoane, cu vârsta medie de 46,75 ani, au completat testele și chestionarul online. Din acestea. 12.689 (15,6%) au confirmat sau suspectat COVID-19. Echipa a descoperit că, chiar și persoanele care nu mai raportau simptome, aveau deficiențe cognitive semnificative față de grupurile de control. Deficitul cognitiv a fost vizibil mai ales la cei cu simptome respiratorii mai grave, dar a apărut totuși și la cei fără simptome respiratorii în timpul fazei acute a bolii. Deoarece această cercetare a fost un studiu transversal, nu a putut stabili că deficitul cognitiv a fost rezultatul contractării COVID-19.

Spre deosebire de acesta, studiul U.K. Biobank, care cartografiază datele genetice și de sănătate a 500.000 de persoane de-a lungul timpului, a invitat un subgrup de oameni să facă o scanare RMN a creierului înainte de pandemie, și scanări ulterioare acesteia. Rezultatele nu au fost încă supuse evaluarii experților independenți, deși sunt disponibile online. Până în mai 2021, studiul Biobank a identificat 401 de participanți care au fost testați pozitiv pentru SARS-CoV-2 și care au avut, de asemenea, scanări utilizabile pre și post-COVID-19. Majoritatea nu au petrecut timp în spital, reprezentând un grup de persoane cu infecție uşoară până la moderată cu COVID-19. Cercetătorii au comparat acești indivizi cu alte 384 de persoane care nu au prezentat nicio dovadă de COVID-19 și factori de risc similari pentru infecția cu COVID-19.

Folosind analiza automată fină a imaginilor scanate ale creierului pentru a detecta modificări care nu ar fi vizibile cu ochiul liber, cercetătorii au descoperit că, în comparație cu grupurile de control, participanții care au avut COVID-19 au prezentat: 1/ o pierdere mai mare de materie cenușie în cortexul orbitofrontal lateral; 2/o creștere a semnelor de deteriorare a țesuturilor în diferite regiuni ale creierului, inclusiv în centrul olfactiv al creierului (nucleul olfactiv și tuberculul); 3/ mai multe semne de atrofie generalizată a creierului. Persoanele care au avut COVID-19 au arătat, de asemenea, un declin cognitiv mai mare la mai multe teste ale funcției cognitive. Autorii explică că descoperirile lor sugerează cu tărie că pierderea funcției creierului este legată de infecția cu SARS-CoV-2.

Cine este cel mai expus riscului de neuro-COVID?

Prof. de Erausquin a descris două grupuri de pacienți din clinicile sale care au prezentat diferite forme de neuro-COVID. Primul grup este reprezentat de persoane mai tinere care au avut o boală respiratorie mai severă în faza acută. În timp, acești pacienți au avut tendința de a se recupera. Un al doilea grup, este cel pe care îl descrie ca fiind mai îngrijorător. Ei tind să aibă peste 60 de ani și au dezvoltat un sindrom „asemănător cu demența”: „Este o afectare a memoriei mult mai densă, cu o componentă de disfuncție executivă și tulburări de limbaj. Asta amintește foarte mult de boala Alzheimer.”

Legătura cu pierderea simțului mirosului

Un alt studiu prezentat la Conferința Anuală de Altzheimer de anul acesta AAIC a legat pierderea simțului mirosului cu simptome asemănătoare demenței la cei care au avut un test pozitiv pentru COVID-19. Acest lucru corespunde cu opinia profesorului de Erausquin că la adulții cu un sindrom asemănător demenței, „pierderea persistentă a simțului mirosului este un predictor mult mai bun al deteriorării cognitive decât severitatea bolii acute”. Deficiențele au inclus memoria pe termen scurt, memoria semantică (capacitatea de a reaminti un cuvânt, concept, număr), eșecul funcției executive și timpii de atenție reduși. Severitatea deficienței cognitive s-a corelat cu pierderea persistentă a simțului mirosului, mai degrabă decât cu severitatea bolii acute, așa cum s-a constatat la grupul de vârstă mai tânăr studiat în studiul Great British Intelligence, sugerând diferite mecanisme cauzale ale vătămării. Cercetări ulterioare, publicate în Science Translational Medicine, au descoperit că, contrar părerii acceptate conform căreia persoanele cu pierdere continuă a mirosului nu mai au SARS-CoV-2 activ, acesta a fost de fapt prezent în interiorul celulelor epiteliului olfactiv până la 6 luni după infecția acută inițială. Probele din nas și gât au fost negative, dar celulele extrase din cavitatea nazală la nivelul aparatului olfactiv au fost 100% pozitive pentru SARS-CoV-2.

Primele concluzii…

Ne aflăm în primele etape ale înțelegerii acestei pandemii și a potențialelor consecințe pe termen lung.

Constatările care indică afectare cognitivă din teste și scanări la pacienții cu simptome chiar minime în fazele incipiente ale bolii, deși în număr mic, pot avea un impact major atunci când sunt multiplicate la nivelul întregii populații a globului.

Dintre acțiunile recomandate oamenilor din partea celor doi cercetători pentru a aborda aceste probleme pe termen lung amintim menținerea sănătății creierului prin dieta mediteraneană, exerciții fizice și interacțiunea socială, iar din perspectiva cercetării științifice, testarea sporită și căutarea infecției active de care este responsabil virusul. Partea de testare ar implica nu doar testarea nazală, ci și teste suplimentare, inclusiv probe de scaun, pentru a verifica dacă virusul ar putea fi prezent în alte părți ale corpului.

În plus, este importantă și cercetarea pentru a găsi terapii pentru a bloca replicarea virală.

„Ceea ce se întâmplă acum este asemănător cu ceea ce s-a făcut cu HIV; poate că am putea face cercetări pentru a înțelege cum să blocăm replicarea virală ca terapie. Prima întrebare este însă să aflăm dacă pacienții cu COVID-19 au virusul în ei pentru o perioadă lungă de timp și cum putem afla asta doar printr-un test” – sfătuiește Dr. Lavanya Visvabharathy

Dr. Smith a pus o ultimă întrebare curajoasă: „Vor dezvolta cei ca mine, care au disfuncție cognitivă în urma infecției cu COVID-19, demență cu debut precoce sau Alzheimer?” La această întrebare, profesorul de Erausquin a răspuns cu sinceritate că, în prezent: „Aceasta este o întrebare de un milion de dolari. Mi-aș dori să pot răspunde, fie pozitiv, fie negativ.”

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare: