Timp aprox. de lectură: 6 minute

La nivel mondial, cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent cancer în rândul femeilor, cu un număr estimat de 604 000 de cazuri noi și 342 000 de decese, în 2020. Aproximativ 90 % din cazurile noi și din decesele înregistrate la nivel mondial în 2020 au avut loc în țările cu venituri mici și medii.

Acum știm că două tipuri de papilomavirus uman (HPV) (16 și 18) sunt responsabile pentru aproape 50% din cazurile de precancer cervical de grad înalt. HPV se transmite în principal prin contact sexual, iar majoritatea persoanelor sunt infectate cu HPV la scurt timp după începerea activității sexuale. Mai mult de 90% dintre acestea elimină infecția în cele din urmă.

Doctorul Harald zur Hausen, un virusolog german, este cel care a descoperit faptul că virusul papiloma uman, aparent benign, cunoscut pentru că provoacă negi, cauzează, de asemenea, cancerul de col uterin.

Când a adus în discuție pentru prima dată această ipoteză, în anii 1970, existau mulți oameni de știință care credeau că virusul herpes simplex este cel care provoacă cancerul de col uterin. Însă doctorul zur Hausen nu a putut găsi niciun semn de herpes în biopsiile pacientelor cu cancer de col uterin. Potrivit unui articol auto-biografic din Annual Review of Virology, când a prezentat aceste rezultate la o conferință științifică în 1974, el a fost „intens criticat”.

Pe de altă parte, doctorul zur Hausen observase rapoartele conform cărora verucile genitale ar putea, în cazuri rare, să se transforme în cancer. El citise rapoarte ale medicilor care vorbeau despre femei cu veruci genitale care dezvoltau și cancer de col uterin și auzise, de asemenea, despre activitatea cercetătorului american Richard Shope, din anii 1930, care arăta că infecția cu un tip de papilomavirus poate provoca veruci și cancer la iepuri.

De aceea, s-a gândit că un virus similar ar putea fi responsabil pentru cancerele umane și a pornit în căutarea acestuia.

După testarea probelor de cancer de col uterin pentru depistarea HPV, s-a constatat că există mai multe tipuri diferite de virus (de fapt, există peste 100 de variante). La începutul anilor 1980, doctorul zur Hausen și echipa sa și-au continuat căutările și au descoperit HPV-16, pe care micile lor studii l-au detectat în aproximativ jumătate din probele de cancer de col uterin (35-61%), apoi HPV-18, prezent în aproximativ una din cinci probe de cancer de col uterin (15-25%), deși existau unele variații între țări.

Doctorul zur Hausen a început să caute ADN-ul papilomavirusului uman în celulele pacientelor cu cancer de col uterin folosind o sondă genetică, o bucată scurtă de ADN monocatenar concepută pentru a se lega de o secvență specifică din genomul HPV. Activitatea s-a dovedit a fi o provocare, în parte pentru că a devenit clar că există multe tipuri diferite de HPV, fiecare dintre acestea având propria secvență genetică și nu toate provocând cancer.

În cele din urmă, în 1983, doctorul zur Hausen și colegii săi au anunțat că au descoperit un nou tip de HPV în celulele cancerului de col uterin. În anul următor, au raportat un altul. Aproximativ 70% din biopsiile de cancer de col uterin, au descoperit ei, conțineau unul dintre acești doi viruși.

În acel moment, doctorul zur Hausen a împărtășit gratuit clonele ADN-ului viral cu alți cercetători.  Deși majoritatea oamenilor de știință sunt egoiști și se agață de cercetarea lor, nu acesta a fost și cazul doctorului zur Hausen, care a oferit comunității stiințifice papilomavirusul și a provocat o intensă muncă de cercetare.

Aceste cercetări au contribuit la accelerarea înțelegerii științifice a virusurilor, precum și la dezvoltarea de vaccinuri.

Descoperirea doctorului zur Hausen a deschis calea pentru vaccinurile salvatoare de vieți împotriva papilomavirusului uman, sau HPV, o boală cu transmitere sexuală care poate provoca și alte tipuri de cancer, inclusiv al vaginului, vulvei, penisului, anusului și al gâtului.

Primul vaccin împotriva HPV a fost aprobat în 2006.

Doctorul zur Hausen a devenit un susținător fervent al vaccinului, care este foarte eficient. El a susținut că vaccinul, care inițial a fost promovat în primul rând pentru fete, ar trebui să fie administrat și băieților, ceea ce recomandă acum și oficialii din domeniul sănătății.

În plus de vaccinare, testarea poate ajuta la identificarea precoce și tratarea cancerului de col uterin.

Pentru descoperirea sa, doctorul zur Hausen a primit doi ani mai târziu, în 2008, Premiul Nobel pentru Medicină, pe care l-a împărțit cu cei doi virusologi francezi care au descoperit virusul H.I.V., Françoise Barré-Sinoussi și Luc Montagnier.

Pe 29 mai 2023, Dr. Harald zur Hausen a murit, la domiciliul său din Heidelberg, Germania, la vârsta de 87 de ani.

El a lăsat o moștenire care poate ajuta anual sute de mii de oameni, dacă ne gândim la cele peste 600.000 de persoane care dezvoltă în fiecare an un cancer legat de HPV, potrivit Institutului Național de Cancer din SUA. Iar vaccinarea poate preveni până la 90 la sută din aceste cancere. La aceasta se adaugă și testele de detectare a virusului care salvează și ele vieți.

Despre testarea pentru cancerul de col uterin, vom vorbi, însă, într-un număr viitor al revistei.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

1. Cancerul de col uterin (who.int)
2. Luna de conștientizare a cancerului de col uterin: Istoria primului test de depistare a cancerului | Masonic Cancer Center (umn.edu)
3. A murit Harald zur Hausen, 87 de ani, Nobelistul care a descoperit cauza cancerului de col uterin – The New York Times (nytimes.com)
4. Prevenirea cancerului de col uterin – Screeningul cervical: Știința în evoluție – PMC (nih.gov)
5. Cancerul de col uterin: O moarte care poate fi prevenită – PMC (nih.gov)
6. În arhive: povestea HPV și a cancerului de col uterin (cancerresearchuk.org)
7. Istoria depistării cancerului și a depistării precoce: din secolul XX până în prezent | American Cancer Society