Timp aprox. de lectură: 6 minute

Ziua internațională a moașei și Ziua internațională a asistentelor medicale recunosc contribuția incredibilă pe care asistentele medicale și moașele o aduc comunităților și efectul semnificativ pe care activitatea lor îl aduce sectorului asistenței medicale, atât la nivel local, cât și la nivel mondial.

Este un moment în care, mai mult ca în altele, vorbim despre profesioniștii care fac aceste profesii cu vocație, în pofida tuturor dificultăților uneori.

Și, ca fiecare profesie, și moașele și asistentele medicale au nevoie de modele, exemple din trecut sau prezent, care să le reflecte valorile și să devină repere, fie în profesie, fie din perspectiva calităților umane.

Un astfel de model pare a se desprinde și dintr-o poveste a celei care este considerată a fi prima moașă instruită din lume.

Agnodice din Atena este cea creditată în general ca fiind „prima femeie moașă instruită”. Povestea vieții ei sugerează că s-a deghizat în bărbat, a fost educată de unul dintre medicii cunoscuți ai vremii sale și a practicat medicina în Atena antică.

Când a fost judecată pentru că a practicat medicina ilegal, povestea spune că femeile din Atena au apărat-o pe Agnodice și, în cele din urmă, au obținut dreptul legal de a practica alături de medici.

În special în lumea medicală, viața ei a devenit un simbol al egalității, determinării și ingeniozității feminine.

Adevărul este, totuși, că rămâne neclar dacă Agnodice a existat cu adevărat sau dacă ea a fost doar un mit despre depășirea adversității de către femeile din această profesie. Probabil că nu vom ști niciodată, dar este o frumoasă legendă.

Așadar, iată câteva lucruri care se știu despre Agnodice din Atena.

1. Se cunoaște o singură referire la Agnodiceși anume autorul latin din secolul I, Gaius Julius Hyginus (64 î.Hr.-17 î.Hr.) care a scris o serie de tratate. Două dintre ele au supraviețuit:  Fabulae și Astronomia poetică. Însă cele rămase suntatât de prost scrise încât istoricii cred că sunt notele unui student al lui Hyginus. Povestea lui Agnodice apare în Fabulae, o colecție de biografii ale unor personaje mitice și pseudo-istorice. Povestea ei nu cuprinde mai mult de un paragraf într-o secțiune intitulată „Inventatori și invențiile lor” și este singura descriere antică cunoscută a lui Agnodice.

2. S-a născut în secolul al IV-lea î.Hr., într-o familie bogată din Atena. Consternată de rata ridicată a mortalității la naștere a sugarilor și a mamelor din Grecia antică, a decis că vrea să studieze medicina. Povestea spune că Agnodice s-a născut într-o epocă în care femeilor le era interzis să practice orice formă de medicină, în special ginecologia, iar practicarea ei era o crimă pedepsită cu moartea.

3. Femeile fuseseră moașe mult înaintea vremii sale. În Grecia antică, femeilor li se permitea să fie moașe și aveau chiar monopolul asupra tratamentului medical feminin. Nașterea era frecvent supravegheată de rude apropiate de sex feminin sau de prietene ale viitoarei mame. Această poziție a devenit din ce în ce mai formală, femeile care erau experte în sprijinirea altora în timpul nașterii devenind cunoscute sub numele de „maia” sau moașe. Moașele au început să aibă cunoștințe vaste despre contracepție, sarcină, avort și naștere.

Povestea spune că, pe măsură ce bărbații au început să recunoască capacitățile moașelor, au început să restricționeze această practică. Aceștia erau îngrijorați de capacitatea femeilor de a modifica potențialul de descendență și, în general, se simțeau amenințați de eliberarea sexuală tot mai mare a femeilor, care le dădea o mai mare capacitate de a face alegeri cu privire la corpul lor. Această reprimare a fost din ce în ce mai mult formalizată odată cu introducerea școlilor de medicină fondate de Hipocrate, „părintele medicinei”, în secolul al V-lea î.Hr., care interziceau accesul femeilor. Cam în aceeași perioadă, moașele profesioniste au început a fi pedepsite cu moartea.

4. Pentru a putea face această profesie, povestea spune căAgnodice și-a tăiat părul și s-a îmbrăcat în haine bărbătești, pentru a călători în Alexandria și a avea acces la centrele de pregătire medicală rezervate exclusiv bărbaților. Deghizarea ei a fost atât de convingătoare încât, atunci când a ajuns în casa unei femei pentru a o ajuta să nască, celelalte femei prezente au încercat să îi refuze intrarea. Ea și-a desfăcut hainele și a dezvăluit că era femeie și astfel i s-a permis intrarea. Ulterior, ea a reușit să asigure o naștere sigură atât pentru mamă, cât și pentru copil.

5. Agnodice a fost învățat de unul dintre cei mai importanți medici ai vremii, Herophilus. Adept al lui Hipocrate, acesta a fost co-fondator al faimoasei școli medicale din Alexandria. Este cunoscut pentru o serie de progrese medicale în domeniul ginecologiei și i se atribuie descoperirea ovarelor. Herophilus a fost primul om de știință care a efectuat în mod sistematic disecții științifice de cadavre umane – adesea în public – și și-a consemnat descoperirile în peste 9 lucrări. Contribuțiile sale la studiul disecției au fost atât de utile încât doar câteva idei au fost adăugate în secolele următoare. Disecția cu scopul de a înțelege anatomia umană a reînceput abia în epoca modernă, la peste 1600 de ani după moartea lui Herophilus.

6. Deși femeile fuseseră moașe și înainte, rolul exact al Agnodicei nu a fost niciodată pe deplin definit: în general, i se atribuie meritul de a fi fost „prima femeie medic” sau „prima femeie ginecolog”. Tratatele hipocratice nu menționează moașele, ci mai degrabă „femei vindecătoare” și „tăietoare de cordonul ombilical”, și este posibil ca nașterile dificile să fi fost asistate doar de bărbați. Agnodice s-ar dovedi a fi o excepție în acest sens. Deși este clar că moașele existau în diverse forme înainte, formarea medicală a Agnodicei sub conducerea lui Herophilus – precum și diverse surse care par să arate că femeile erau excluse din eșaloanele superioare ale profesiei de ginecolog – i-au atribuit aceste titluri.

7. Procesul ei a modificat legea împotriva femeilor care practicau medicina. Pe măsură ce se răspândea vestea despre abilitățile Agnodicei, femeile însărcinate îi cereau din ce în ce mai mult asistență medicală. Tot sub înfățișarea unui bărbat, Agnodice a devenit din ce în ce mai populară, ceea ce i-a înfuriat pe medicii bărbați din Atena, care susțineau că ea trebuie să seducă femeile pentru a avea acces la ele. S-a afirmat chiar că femeile trebuie să se prefacă bolnave pentru a primi vizite de la Agnodice. A fost trimisă în judecată, unde a fost acuzată de comportament necorespunzător cu pacienții săi. Ca răspuns, Agnodice s-a dezbrăcat pentru a arăta că era femeie și că era incapabilă să lase femeile însărcinate cu copii nelegitimi, ceea ce reprezenta o preocupare uriașă în acea perioadă. În ciuda faptului că și-a demonstrat nevinovăția, povestea spune că medicii bărbați au continuat să fie indignați și au condamnat-o la moarte.

Ca represalii, o serie de femei, printre care soțiile multor bărbați importanți din Atena, au luat cu asalt sala de judecată. Ele au scandat: „Voi, bărbații, nu sunteți soți, ci dușmani, din moment ce o condamnați pe cea care a descoperit sănătatea pentru noi!”. Sentința lui Agnodice a fost anulată, iar legea a fost aparent modificată astfel încât femeile născute libere să poată studia medicina.

8. Agnodice este o figură emblematică pentru femeile marginalizate în medicină. Povestea lui Agnodice a fost citată frecvent de femeile care se confruntă cu bariere în studierea ginecologiei, a profesiei de moașă sau a altor profesii conexe. Atunci când și-au susținut drepturile, acestea au invocat-o pe Agnodice, urmărind precedentul femeilor care practică medicina încă din antichitate. Agnodice a fost citată cu precădere în secolul al XVIII-lea, la apogeul luptei femeilor pentru a intra în profesia de medic. Iar în secolul al XIX-lea, moașa practicantă Marie Boivin a fost prezentată în epoca sa ca o întruchipare arhetipală mai modernă a Agnodicei, datorită meritelor sale științifice.

9. Principalul subiect de dezbatere în jurul Agnodiei este dacă ea a existat cu adevărat. În mod obișnuit, se crede că ea este un mit din mai multe motive. În primul rând, legea ateniană nu interzicea în mod explicit femeilor să practice medicina. Deși restricționa femeile de la o educație extinsă sau formalizată, moașele erau în principal femei (adesea sclave), deoarece femeile care aveau nevoie de tratament medical erau adesea reticente în a apela la medicii bărbați. În plus, informațiile despre sarcină, ciclurile menstruale și naștere erau în mod obișnuit împărtășite între femei.

În al doilea rând, Fabulae a lui Hyginus discută în mare parte despre personaje mitice sau parțial istorice. Faptul că Agnodice este menționată alături de o serie de figuri mitice sugerează că este puțin probabil ca ea să fie mai mult decât o născocire a imaginației.

În al treilea rând, povestea ei are multe paralele cu romanele antice. De exemplu, decizia ei îndrăzneață de a-și da jos hainele pentru a-și dezvălui sexul este o întâmplare relativ frecventă în cadrul miturilor antice, în măsura în care arheologii au dezgropat o serie de figuri de teracotă care par să indice exact acest tip de exemplu. S-ar putea ca povestea lui Agnodice să fie o explicație convenabilă pentru o astfel de figură.

În cele din urmă, numele ei se traduce prin „castă în fața justiției”, ceea ce reprezintă o referire la faptul că a fost găsită nevinovată în urma acuzației de seducție a pacienților săi. În miturile grecești, personajelor li se dădeau frecvent nume care aveau legătură directă cu circumstanțele în care se aflau, iar Agnodice poate să nu facă excepție.

Oricum, mit sau realitate, povestea lui Agnodice din Atena poate fi valoroasă pentru a stabili reperele profesiei moderne de moașă care, la fel ca ea, reprezintă profesionistul dedicat sănătății mamelor și nou-născuților.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Material bazat pe articolul Agnodice of Athens: History’s First Female Midwife? (https://www.historyhit.com/facts-about-agnodice-of-athens/)